9,604 matches
-
mea nu și-a avut originile în oameni sau țări străine”., într-un discurs susținut cu ceva timp înainte de moartea sa, Kogălniceanu a afirmat că mama sa Catinca Stavilla a fost descendentă „a unei familii genoveze, stabilită de secole în colonia Genoveza a Cetății Albe (Akerman), care s-a răspândit în toată Basarabia”. În timpul vieții lui au existat confuzii în privința datei nașterii sale, unele surse indicând anul 1806, drept an al nașterii, dar în discursul susținut în fața Academiei Române, a indicat data
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
al II-lea) a afirmat originea latină a românilor, culegându-și informațiile de la misionarii dominicani și franciscani. Demetrie Chalcocondil și cu Laonic Chalcocondil au expus știri despre români. Antonio Bonfinius a amintit în câteva locuri originea latină a românilor-românii urmașii coloniei și ai legiunilor romane din Dacia și invocă ruinele și inscripțiile române, toponimele, Corvineștii și numele poporului român. Cele mai vechi cronici maghiare păstrate (sec. XII-XIII) afirmă că atunci când maghiarii au sosit în Pannonia, zonele învecinate erau locuite de „blaki
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
intrat în mod pașnic în lumea română, ca aliat fidel, păstrându-și totuși o oarecare independența administrativă. În 89 î.Hr. ea a fost recunoscută drept civitas ("oraș") și în 41 î.Hr. a primit cetățenia română. Augustus a înființat aici o colonie civilă (nu militară) în 27 î.Hr., și el împreună cu Tiberius au pus să se contruiască un apeduct care să o aprovizioneze. Brixia română a avut cel puțin trei temple, un apeduct, un amfiteatru, un forum cu un nou templu datând
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
nord (care se alăturaseră cartaginezilor în Al Doilea Război Punic), Genova și-a pierdut din importantă că oraș-port după ascensiunea noului port "Vadă Sabatia", lângă Savona. Timp de cinci secole în fiecare parte a Mării Mediterane s-au dezvoltat numeroase colonii genoveze, acestea fiind ori emporii, ori colonii propriu-zise, în strânsă legătură cu Republică, cu "Banco di Sân Giorgio" (Bancă Sfanțului Gheorghe) sau cu cetățenii privați. În anul 411 este asediata, cucerita și prădata de Vizigoți, iar în 493 ajunge, odată cu
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
de ostilitățile deschise de Ludovic al XIV-lea. Plecarea reformaților a prejudiciat masiv economia locală, conducând în schimb la o creștere spectaculoasă a populației Berlinului. În secolul XVIII, populația regiunii scade din cauza continuării emigrației protestante spre Germania, dar și spre coloniile franceze din America. Populația a început ulterior să crească. La recensământul din 2011, Metz număra 119.962 de locuitori în aria urbană strictă , aria metropolitană lărgită având 389.851 de locuitori, Metz fiind cea mai populată localitate din Lorena. Cele mai multe
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
Este considerată mult mai verosimila ipoteză care consideră numele original „Novară” derivat de la „Novalia”, care în epoca română era un termen generic pentru noile pământuri colonizate, transformate în terenuri cultivabile. Orașul a fost înființat în jurul anului 89 î.Hr. că o colonie de drept latin, cu ocazia acordării cetățeniei latine triburilor celtice din Galia Transpadană. În epoca imperiala "Novaria" era un important "municipium" și era situată pe drumul dintre "Vercellae" (Vercelli) și "Mediolanum" (Milano). Din timpul românilor s-a menținut până în zilele
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
aplicate străinilor. De acolo a pornit proverbul: "Nu-i chiar nimic o călătorie la Corint". În 146 î.Hr. orașul a fost distrus de către romani, iar apoi 100 de ani mai târziu a fost reconstruit de Iulius Cezar sub formă de colonie romană.
Corint () [Corola-website/Science/297333_a_298662]
-
4 km sud de actualul oraș Como, lângă Grandate: la acest așezământ uman se raportează istoria orașului. În timpul năvălirilor Rezilor orașul a suferit pagube mari, romanii însă - în 196 î.e.c. - l-au reconstruit aproape de lac, repopulându-l cu o colonie și numindu-l Novo Comun. Cneo Pompeio Strabon a ridicat orașil la rangul de municipiu; Scipio și Cezar au favorizat afluența de populații. În 452 e.c., Como a fost devastat de hunii lui Atila, dar repede a fost restaurat de
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
cele mai importante culturi descoperite sunt Starčevo, Vučedol și Baden. Din Epoca Fierului s-au păstrat urme ale culturii ilirice timpurii Halstatt și ale culturii celticeLa Tene. Mult mai târziu regiunea a fost colonizată de liburni și iliri, în vreme ce primele colonii grecești au fost înființate pe insulele Korčula, Hvar și Vis. În anul 9 e.n. teritoriul Croației de astăzi a devenit parte din Imperiul Roman. Împăratul Diocletian a construit un mare palat la Split când s-a retras în anul 305
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
mai mult înspre bazinul estic al Mediteranei în defavoarea vestului. Herodot face referințe la o dușmănie cronică între Aigina și Samos. Cum știm de asemenea că Samos a fost sistematic rival al Miletului, cetate ioniană foarte apropiată geografic. Samos avea câteva colonii în Cilicia, printre care „Sarpedon, Anemurium, și, între ele, Celenderis și Nagidos”, probabil pe rutele de comerț înspre Levant (Fenicia). Un anumit Colaios de Samos spre anul 600 îHr, a făcut avere și suficient renume pentru a fi menționat de
Samos () [Corola-website/Science/297368_a_298697]
-
a Egiptului, soția faraonului Amenhotep III. Astfel s-a dezvăluit puterea maritimă a Micenei, ea făcând comerț cu Egiptul, Fenicia, Mesopotamia sau Asia Mică. Puterea Micene se întindea din Pylos până pe coasta Asiei Mici, unde probabil au fost fondate câteva colonii. Începând cu anul 1200 î.Hr., civilizația miceniană a intrat în declin. În secolul al XII-lea, Micene împreună cu alte cetăți au fost distruse. Acestă dispariție bruscă a civilizației miceniene este pusă pe umerii dorienilor, care au invadat Elada în aceeași
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
până la Bârlad și Bacău, sudul Basarabiei, Dobrogea, ținutul Hațegului și o parte din Temișana. Numai o asemenea întindere explică faptele mari ale muntenilor și rezistența contra atâtor dușmani puternici: sârbi, unguri, turci. Creșterea s-a făcut treptat. La început sâmburele coloniei romane cuprindea: Oltenia, Hațegul și partea orientală a Temișanei, alcătuind Banatul Severinului. În secolul XII s-a întins pe malul Dunării până la Chilia și în al XIII-lea și-a adăugat ducatul Amlașului.<br> Nomenclatura explică originea multor termeni întrebuințați
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene. Exilat în 656 î.Hr. din patria sa, el a luat drumul mărilor și a întemeiat o nouă așezare pe coasta meridională a Traciei. La începutul secolului al VI-lea, această primă colonie a fost distrusă de către traci și abandonată de primii săi locuitori. A fost reconstruită în 545 î.Hr. de către noi colonizatori ionieni proveniți, de această dată, din orașul Teos de pe coasta Lydiei (Asia Mică). Printre ei s-a aflat și poetul
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
vârstă foarte mică sau nou-născuți, dovedind că mortalitatea infantilă era extrem de ridicată în această perioadă. Coroborată cu alte informații, din izvoare scrise, această descoperire a condus la concluzia că, în afară de atacurile succesive ale triburilor tracice, declinul inițial al populației din colonie se datora, probabil, și cazurilor frecvente de malarie (explicabile prin caracterul mlăștinos al terenurilor din împrejurimi). Scheletul unei femei din aceeași epocă poartă urmele unei intervenții chirurgicale pe cutia craniană (confirmând textele hipocratice ulterioare care descriu această practică). Etnonimul "Ἀβδηρίτης
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
ședere de câțiva ani în satul moldovenesc Ceadîr (azi pe teritoriul raionului Leova). Dar, recent a fost găsit un document emis de Ecaterina a II-a a Rusiei în anul 1789 în care se menționează militarul Nedovu-Todorovici ca locuitor al coloniei Ceadîr-Lunga. Denumirea localității vine de la toponimul Ceadâr, care în limba turcă înseamnă "șatră" și Lunga, râul pe malul căreia se află localitatea. Recensămintele din prima jumătate a sec. al XIX-lea ne pun la dispoziție următoarele informații despre așezarea de pe
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă. Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construit un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană. Cam în același timp, regele Nabateei a murit. El a lăsat moștenire regatul său lui Traian, în timp ce Dacia era cucerită, iar
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
de municipiu și devine, pentru cinci ani, capitala județului Soroca, apoi redevine centru raional. Există mai multe legende referitoare la trecutul istoric al Sorocăi. De exemplu, se pretinde că pe acest loc, cu câteva secole înaintea erei noastre, se găsea colonia greacă „Olihonia” (în fapte, s-au găsit arteface grecești atestând comerțul Tyrgeților și Sciților cu cetatea Tyras, dar nu urme de așezare). O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
și XX avea 277 case, cu o populație de 1715 persoane, țărani împroprietăriți sub Constantin D. Moruzi, care au primit 915 desetine de pământ. Moștenitorii lui Constantin D. Moruzi aveau 3381 desetine. Fiul lui Constantin D. Moruzi a înființat o colonie de germani aduși prin contract; Cartierul Berești - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componența orașului. Cartierul este amplasat pe malul Prutului. Numărul caselor în 1902 era de 44; populația satului constituia 498 de persoane. Țăranii posedau pământ de
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
a radicalizat Revoluția semnificativ, culminând cu ascensiunea lui Maximilien de Robespierre și a iacobinilor. Dictatura impusă de Comitetul Salvării Publice în timpul „Terorii”, din 1793 până în 1794, a provocat până la 40.000 de decese în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat granițele noii republici. Domnia „Terorii” s-a încheiat cu executarea lui Robespierre și înlăturarea de la conducere a iacobinilor. Un consiliu executiv cunoscut sub numele de Directorat și-a asumat atunci controlul asupra statului francez în 1795 și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
împotriva manifestațiilor republicane, s-a implicat în insurecțiile din 10 august 17922 iunie 1793. Susținea că pentru a învinge, trebuia să obțină sprijinul poporului. S-a opus împărțirii cetățenilor și legilor care-i lipseau de drepturi civile pe negrii din colonii și dezaproba bogăția excesivă. Nu credea în distribuirea proprietății în mod egal, dar considera că datoria statului era asigurarea supraviețuirii tuturor membrilor săi prin oferirea unor mijloace de munca. Era o figura distantă, care trăia confortabil, nu participase niciodată la
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
asupra Mării Mediterane pe care britanicii o controlaseră prin Gibraltar. Armata franceză a debarcat în Egipt, obținând victorii împotriva mamelucilor. Însă în august 1798, amiralul britanic, Horatio Nelson, distruge flota franceză în portul Aboukir. Francezii sunt alungați din Malta, devenind colonie britanică. Este creată a două coaliție, formată din Marea Britanie, Imperiul Otoman și, datorită manevrelor diplomatice ale britanicilor, Pavel I al Rusiei intră în coaliție, alături de Regatul Neapolelui. Apare fenomenul de „La Grande Nation” - un nou model, sistem politic, social, economic
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a mai rămas întreg. Un botanist elvețian și-a notat că a găsit în Windhoek (în iunie 1885) numai "șacali și numididae înfometate în livezi părăsite". În anul 1878, Regatul Unit a anectat Walvis Bay și și-a însușit-o coloniei din Cap în anul 1884. În aceleași an negustorii Franz Adolf Eduard Lüderitz și Heinrich Vogelsang au trimis o cerere la organul executiv al Germaniei pentru a trece colonia germană din sud-vestul Africii drept arie protejată (Anglia nu a mai
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]
-
Regatul Unit a anectat Walvis Bay și și-a însușit-o coloniei din Cap în anul 1884. În aceleași an negustorii Franz Adolf Eduard Lüderitz și Heinrich Vogelsang au trimis o cerere la organul executiv al Germaniei pentru a trece colonia germană din sud-vestul Africii drept arie protejată (Anglia nu a mai fost interesată de pământurile "din spate"). Pe când se stabileau granițele în anul 1890 s-a trimis o forță armată a coloniei sub conducerea lui Curt von François în sud-vestul
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]
-
la organul executiv al Germaniei pentru a trece colonia germană din sud-vestul Africii drept arie protejată (Anglia nu a mai fost interesată de pământurile "din spate"). Pe când se stabileau granițele în anul 1890 s-a trimis o forță armată a coloniei sub conducerea lui Curt von François în sud-vestul Africii pentru a menține ordine. Drept bază militară s-a ales Windhoek, fiindcă se afla direct între cele două triburi îndușmănite Nama și Herero și pentru izvoarele care se găseau acolo asigurând
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]
-
din Africa de Sud. De-a lungul "Independence Avenue" s-au deschis multe firme. De asemenea și cele trei cetăți ale Windhoekului Schwerinsburg, Heinitzburg și Sanderburg au fost construite în acest timp de Wilhelm Sander. În mai 1915, pe timpul primului război mondial, colonia germană este ocupată de trupe din Africa de Sud sub steagul britanic. În următorii cinci ani sud-vestul Africii este administrat de un guvern în regim militar, împiedicând astfel dezvoltarea orașului. Abia după al doilea război mondial regiunea a aflat o dezvoltare ușoară
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]