8,430 matches
-
domnesc a fost găsit acoperit cu un giulgiu de mătase mult deteriorat Personajul poartă o tunică purpurie lungă până la jumătatea femurului și strânsă pe trup. Tunica este cusută cu fir și decorată cu mărgăritare, în special la mâneci (manșete și coate), și este închisă în față cu 30 de nasturi de aur smălțuiți cu verde astfel încât pe bumb să înfățișeze stema dinastiei Basarabilor: scut despicat, fasciat în jumătatea dreaptă în opt zone care alternează aur-verde. Circa 20 de nasturi similari decorau
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
Amintim prețul care a fost plătit pentru această pace. Viețile unor mării vrăjitori: Remus Lupin, Nymphadora Tonks, Fred Weasley, Sirius Black, Albuș Dumbledore, Severus Plesneala, Ochii-Nebun Moody și nu în ultimul rând chiar dacă nu a fost un vrăjitor, a luptat cot la cot cu aceștia ajutând eroi noștrii pe tot parcursul acestei călătorii: Dobby Spiridușul Liber Epilog Român, ultimul din serie, se închide cu un set scurt epilog 19 ani mai tarziu, în care Harry și Ginny Weasley sunt un cuplu
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
care a fost plătit pentru această pace. Viețile unor mării vrăjitori: Remus Lupin, Nymphadora Tonks, Fred Weasley, Sirius Black, Albuș Dumbledore, Severus Plesneala, Ochii-Nebun Moody și nu în ultimul rând chiar dacă nu a fost un vrăjitor, a luptat cot la cot cu aceștia ajutând eroi noștrii pe tot parcursul acestei călătorii: Dobby Spiridușul Liber Epilog Român, ultimul din serie, se închide cu un set scurt epilog 19 ani mai tarziu, în care Harry și Ginny Weasley sunt un cuplu căsătorit cu
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
prezente crestele și dyk-urile porfiroide. În nord-est, între Vaserul Superior și graniță, se află o serie de culmi de 1300-1500 m, desprinse dintr-o creastă unitară pe care merge granița, situată la 1500-1700 m, numită Culmea Ștevioara. La nord de cotul Vaserului, între văile Făina și Botizu, se află muntele Șuligu (1688 m). Culmea Toroiaga se extinde de la Vaser până la Valea Țâșlei. Este dominată de eruptiv neogen și cristalin. Masivul principal îl formează Vârful Toroiaga (1930 m), prelungit în est cu
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
repartizat la Regimentul 10 Vânători din Tighina. În perioada campaniei militare de pe Frontul de Est, a îndeplinit funcția de comandant de companie la Regimentul 10 Dorobanți din Divizia 6 Infanterie, participând la eliberarea Chișinăului, a Odessei și la bătălia de la Cotul Donului. A fost luat prizonier de către sovietici și s-a reîntors în țară cu Divizia Tudor Vladimirescu (formată din prizonieri români), participând la Campania din Vest și îndeplinind funcția de șef de stat major de regiment și operator în statul
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
posesie de coloniști evrei pe un termen de 12 ani. Coloniștii au sosit din Gubernia Podolia, practicau agricultura, pe 25 ani au fost scutiți de recrutarea tinerilor în armata țaristă, pe 10 ani de impozite funciare. Inițial, colonia se numea Cot sau Starovca. În 1861 colonia este înregistrată cu denumirea Starovca, având 70 de gospodării, 713 locuitori și 2 sinagogi. În 1902, în târgul Mărculești, s-a deschis o școală primară evreiască. Colonia a crescut rapid și către anul 1923, sub
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
din spusele bătrînilor cunoaștem că slujbele în biserică le petrecea părintele Ilie Cleopa din România. Cu sistemul bolșevic biserica a fost închisă, apoi sfarîmată și pe locul ei construită actuala Casă de Cultură. Satul are niște locuri cu denumirile lor, "Cotul Nistrului", se numește astfel deoarece satul este așezat ca pe o peninsulă, "Rîpa lui moș Manole" aici erau hotarele cu satul vecin Cocieri, actualmente este construit sanatoriul "Struguraș". "Capul dealului", de acolo de pe malul rîului începea satul. "La Bairac", o
Molovata Nouă, Dubăsari () [Corola-website/Science/305165_a_306494]
-
Climăuții de Jos este o localitate-centru de comună din Raionul Șoldănești, Republica Moldova. Satul are o suprafață de circa 2.81 kilometri pătrați, cu un perimetru de 10.74 km. Din componența comunei fac parte localitățile Climăuții de Jos și Cot. Satul Climăuții de Jos este așezat la gura rîușorului Cușmirca, pe malul drept al Nistrului, la o distanță de 25 km de orașul Șoldănești și la 133 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 1070 de
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
la 13 mai 1540. I s-a mai zis și Odaia-Delarului. În alte surse (documente din arhiva bisericii) se pomenește și de Obilenii Vechi. Dupa cum se poate observa, satul este unul de dimensiuni mici. Satele vecine sunt Sărăteni, Nemțeni, Cotul Morii și Ivanovca. În timpurile mai vechi se spune că meleagurile din apropierea rîului Prut erau moștenite de un boier care avea numai fete. În timp ce își vizita moșiile cu soția sa însărcinată, ei i-a venit sorocul să nască anume pe
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
Acoperământ al Maicii Domnului. La construcția bisericii s-au arătat cei mai activi ctitori: Vasile Andros, Petru Țîrdea, jertfind pentru construcția sfintei biserici cîte 30 000 mii lei, fiecare din ei încurajând consătenii prin propriul lor exemplu și prin munca cot la cot cu toți ceilalți credincioși. După terminarea construcției de specialiști italieni în anul 1930 a fost sfințită de înalt Preasfințitul Mitropolitul Gurie, Mitropolitul Basarabiei și al Hotinului. Pentru stăruința ctitorilor mai sus indicați, au fost evidențiați cu gramote de
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
Maicii Domnului. La construcția bisericii s-au arătat cei mai activi ctitori: Vasile Andros, Petru Țîrdea, jertfind pentru construcția sfintei biserici cîte 30 000 mii lei, fiecare din ei încurajând consătenii prin propriul lor exemplu și prin munca cot la cot cu toți ceilalți credincioși. După terminarea construcției de specialiști italieni în anul 1930 a fost sfințită de înalt Preasfințitul Mitropolitul Gurie, Mitropolitul Basarabiei și al Hotinului. Pentru stăruința ctitorilor mai sus indicați, au fost evidențiați cu gramote de laudă. Primul
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
a creat toată gama formelor carstice de suprafață și de adâncime. Râurile care străbat Munții Aninei aparțin bazinelor Bârzavei, Carașului și Nerei. Bârzava izvorăște din Munții Semenic și curge spre nord pană în aval de lacul Breazova, unde face un cot brusc spre vest pastrându-și această direcție pană în aval de Reșița de unde se îndreaptă spre nord-vest. Ea curge printr-o vale adâncă și împădurită săpată în șisturi cristaline. Afluenții ei mai importanți de pe stânga - Valiug, Crainic, Râul Alb, Secu, Valea
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
care îl câștigă,după ce îl face pe Henry să cedeze.La Raw,Cena își alege oponentul de le SummerSlam,alegându-l pe Daniel Bryan.Pierde meciul de la SummerSlam,iar la următorul Raw,Cena anunță că va suferi o operație la cotul stâng.John se întoarce la PPV Hell in a Cell,având un meci cu Alberto del Rio,pentru titlul Wwe Heavyweight Championship,meci pe care îl câștigă,cu greu,din cauza operației suferite cu 2 luni înainte.Cena își apără centura
John Cena () [Corola-website/Science/306192_a_307521]
-
de marele potop. Despre întâmplările lui Noe se poate citi în Sfânta Scriptură, în pasajele 6-8 din cartea întâi a lui Moise ("Facerea"), 38 Matei ori 27 după Luca. Dimensiunile corăbiei, prezentate în Biblie, erau următoarele: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți iar înălțimea de treizeci de coți, dimensiuni care, conform cercetărilor istoriografice, echivalau cu . Conform surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului "lemn gofer". Existența și provienența acestui material necunoscut ingineriei maritime este pusă
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
lui Noe se poate citi în Sfânta Scriptură, în pasajele 6-8 din cartea întâi a lui Moise ("Facerea"), 38 Matei ori 27 după Luca. Dimensiunile corăbiei, prezentate în Biblie, erau următoarele: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți iar înălțimea de treizeci de coți, dimensiuni care, conform cercetărilor istoriografice, echivalau cu . Conform surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului "lemn gofer". Existența și provienența acestui material necunoscut ingineriei maritime este pusă sub semnul întrebării de către cercetătorii
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
Sfânta Scriptură, în pasajele 6-8 din cartea întâi a lui Moise ("Facerea"), 38 Matei ori 27 după Luca. Dimensiunile corăbiei, prezentate în Biblie, erau următoarele: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți iar înălțimea de treizeci de coți, dimensiuni care, conform cercetărilor istoriografice, echivalau cu . Conform surselor biblice, construcția a fost realizată cu ajutorul așa zisului "lemn gofer". Existența și provienența acestui material necunoscut ingineriei maritime este pusă sub semnul întrebării de către cercetătorii biblici. Comentatorii Bibliei spun că potopul
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
de unelte de aramă și de fier (Geneza 4:22). În orice caz, și în prezent se folosesc cuie de lemn la construirea unor ambarcațiuni de lemn. Arca avea compartimente, o ușă pe lateral și un țohar înalt de un cot, care, după cât se pare, era un acoperiș mansardat, având probabil niște deschizături pentru ventilație și lumină. Relatarea biblică nu menționează însă nici un fel de chilă ori proră, nici pânze, vâsle sau cârmă. De fapt, același cuvânt ebraic redat prin „arcă
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
în sensul că erau mai lungi cu 43,2 cm și mai late cu 13,4 cm; de asemenea, cutia blindată era sudată, iar structura interioară era compartimentată, vehiculul devenind mult mai robust. Echipajul era format din două persoane așezate cot la cot în partea din față a vehiculului, în compartimentul de luptă. Mecanicul conductor era în același timp și ochitor și stătea în partea dreaptă, iar încărcătorul stătea în partea stângă către centru. Tunul folosea o lovitură cumulativă de tip
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
că erau mai lungi cu 43,2 cm și mai late cu 13,4 cm; de asemenea, cutia blindată era sudată, iar structura interioară era compartimentată, vehiculul devenind mult mai robust. Echipajul era format din două persoane așezate cot la cot în partea din față a vehiculului, în compartimentul de luptă. Mecanicul conductor era în același timp și ochitor și stătea în partea dreaptă, iar încărcătorul stătea în partea stângă către centru. Tunul folosea o lovitură cumulativă de tip Hohllandung special
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
face față și cerințelor tehnice ale României, noile tancuri Panzer III și Panzer IV acoperind cu greu lipsurile diviziilor germane. Mai mult decât atât, industria românească nu era suficient de dezvoltată pentru a permite fabricarea unui tanc propriu. Dezastrul de la Cotul Donului a determinat conducerea armatei să ia masuri urgente pentru înlocuirea materialului antitanc distrus. Astfel, s-a hotărât transformarea tancurilor Skoda R-2 în tunuri antitanc autopropulsate. Proiectul a fost încredințat lt. col. Constantin Ghiulai care deja avea experiența conversiei tancurilor T-
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
din jurul anului 1500 î.e.n., există descrierea unui procedeu empiric de imunizare împotriva variolei ("variolizarea"), care îi este atribuit lui Dhanwantari, părintele medicinei vedice: Se ia pe vârful unei lanțete lichidul pustulei și se fac înțepături în braț, între umăr și cot, până când apare sângele; pe urmă se amestecă lichidul cu sânge, după care febra va apărea". În secolul III î.e.n., în China și India se practica o metodă de variolizare, folosindu-se un fel de liofilizat primitiv: se luau cruste de la
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste șaua dintre dealurile Oașului și Glimeuțul, traversa Depresiunea Ponoraș și se vărsa în aceasta înainte de cotul pe care îl descrie amonte de chei. Captarea cursului de apă s-a făcut prin intermediul Peșterii de la Toaia. După stabilirea drenajului subteran dintre Peștera de la Toaia și Izbucul Dămișenilor, în jurul ponorului de la Toaia s-au instalat procesele de excavare a
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
dintre Glimeuț și Dealul Oașului, traseul se poate continua spre Depresiunea Ponoraș sau satul Zece Hotare. IV. Damiș-Poiana-Ponorul Runcșor- Fântânele. Traseul începe din centrul satului și urmează drumul județean pe direcția Roșia-Beiuș. După ce trece de cătunul Fundătura, drumul face un cot la stânga, apoi la dreapta și coboară ușor spre cătunul Poiana. Depășește bifurcația ce urcă în dreapta spre catunul Fântânele și după ce lasă în urmă câteva case pe stânga, inclusiv Peștera Ministerului și școala primară, drumul se desparte în două: înainte se
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
stânga, inclusiv Peștera Ministerului și școala primară, drumul se desparte în două: înainte se continuă spre Roșia, iar la stânga începe un drum de căruțe, ce se prelungește în lungul Văii Runcșorului. După circa 50 m de la intersecție, valea face un cot de aproximativ 360° și dispare în subteran printr-un frumos ponor (Ponorul Runcșorului, denumit de localnici, datorită formei sale, „La Întorsuri”). Deasupra acestuia, cu circa 20 m, mascată de o pădure de fag, se află Peștera de la Ponorul Runcșor (denumită
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
prin strada Gavril Musicescu, o stradă în formă de L care este una dintre cele mai lungi din Timișoara. Strada Musicescu începe în apropierea pieței Doina, continuă câteva sute de metri spre sud paralel cu Calea Șagului, apoi face un cot de 90° spre est, prelungindu-se până dincolo de Calea Girocului (Martirilor), pierzându-se, după ce parcurge câțiva kilometri, undeva în noua zonă rezidențială Urseni. Fratelia a fost împărțită în două zone, Fratelia A, situată către Calea Șagului și Fratelia B, situată
Fratelia () [Corola-website/Science/301469_a_302798]