8,691 matches
-
1968), "Brigada Diverse intră în acțiune" (1970), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "B.D. la munte și la mare" (1971), "Ilustrate cu flori de câmp" (1974), "Păcală" (1974), "Patima" (1975), "Buzduganul cu trei peceți" (1977), "Vlad Țepeș" (1978), "Drumul oaselor" (1980), "Cucerirea Angliei" (1982), "Ziua Z" (1984), "Cucoana Chirița" (1986), "Trenul de aur" (1986) și "Chirița în Iași" (1987). S-a născut la 7 iulie 1925, în orașul Deva . A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1952, obținând calificarea de
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
obținând calificarea de pictor-scenograf. Ileana Oroveanu a lucrat ca pictoriță și creatoare de costume de teatru și film, debutând în cinematografie cu realizarea costumelor din filmului "După concurs" (1955). A participat la realizarea costumelor din filme istorice precum "Columna" (1968), "Cucerirea Angliei" (1982), "Vlad Țepeș" (1978), "Buzduganul cu trei peceți" (1977) și "Ziua Z" (1984), din filme după opera lui I.L. Caragiale ("Două lozuri", "D-ale carnavalului"), din "Bădăranii" (1960), din "Pădurea spânzuraților" (1964), din seria de filme BD, din seria
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
pas" fiind una dintre cele mai difuzate pentru mai multe săptămâni. O data cu aceste succese au venit și invitații la diferite emisiuni TV, cum ar fi o emisiune de Anul Nou, urmarită de peste 150 de milioane de chinezi. Ea a continuat cucerirea continentului Asia luând parte la concerte în locuri precum: Beijing, Shanghai, Hong Kong, Wuhan și Taipei. Joyce Jonathan a început un turneu în luna octombrie 2010, fiecare zi fiind plină, ea concertând în Paris, Perpignan, Rennes, Avignon și Chateaulin, completând cu
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]
-
și descris aventurile în două cărți: „Congo y” și „Congo Warriors”. În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de altă parte, reputația lui Ciombe a fost puternic afectată, revenirea mercenarilor albi în Congo ducând până la urmă
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
regiuni - din stepele nordice până la regatele Yue din sud. Dinastia Tang a folosit pe scară largă mercenarii, de exemplu soldați tibetani sau uiguri. Grupul de mercenari „saikashuu” din provincia Kii au jucat un rol important în timpul luptelor din 1570-1580 pentru cucerirea fortăreței Ishiyama Hongan-ji. Saikashuu au luptat de asemenea alături de rebelii sectei budiste Ikkō și au contribuit în mod hotărâtor la încetinirea înaintării forțelor lui Nobunaga Oda. Un alt grup de mercenari din Japonia a fost cel al luptătorilor ninja. Aceștia
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
bătălii în slujba bizantinilor. Până la reîntoarcerea sa în patrie în 1043, el a fost înaintat în funcție până la aceea de „Akolythos” - comandant al gărzii varege. Avea să moară în 1066 în bătălia de la Stamford Bridge împotriva regelui Harold Godwinson. În timpul cuceririi normande a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei de cuceriri, o parte a acestor mercenari nu a mai părăsit țara, contribuind la colonizarea teritoriilor nou cucerite. Contingentele
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
gărzii varege. Avea să moară în 1066 în bătălia de la Stamford Bridge împotriva regelui Harold Godwinson. În timpul cuceririi normande a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei de cuceriri, o parte a acestor mercenari nu a mai părăsit țara, contribuind la colonizarea teritoriilor nou cucerite. Contingentele de mercenari flamanzi aveau să formeze părți importante ale armatelor britanice de-a lungul întregii perioade de domnie a dinastiilor normande și Plantagenet
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Montreuil. Eduard avea atunci 60 de ani și era cu 40 de ani mai în vârstă decât soția lui. Nunta a avut loc la Canterbury la 8 septembrie 1299. Margareta nu a fost niciodată încoronată, fiind prima regină neîncoronată de la Cucerirea normandă. Curând Eduard a revenit la frontiera scoțiană pentru a-și continua campaniile sale și a lăsat-o pe Margareta la Londra, care era însărcinată. După mai multe luni, plictisită și singură, tânăra regină a decis să se alăture soțului
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
zadar, deoarece în același an o armată scoțiană a distrus din nou castelul și a capturat oamenii de acolo. În 1346 a fost eliberat un act prin care se putea refortifica castelul, deși se pare că clădirile erau incomplete la cucerirea castelului în 1382. Turnul Dunnotar a fost finalizat de William Keith la finalul secoului 14. Castelul a fost în familia Keith până în secolul 18. La începutul secolului 16 domnitorul Keith a mai adăugat un nivel turnului Dunnottar, Maria Stuart a
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
atât, ea a acordat Hainaut lui Carol de Anjou, fratele mai mic al lui Ludovic al IX-lea, recent revenit din cruciadă. Carol a îmbrățișat cauza Margaretei și s-a luptat cu Ioan I, însă a eșuat în tentative de cucerire a orașului Valenciennes și puțin a lipsit să fie ucis într-o ambuscadă. Atunci când Ludovic a revenit de dincolo de mări, în 1254, a confirmat rezultatele primului său arbitraj și i-a ordonat fratelui său să se retragă din dispută, Carol
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
Schultz: "Filmul îi prezintă pe indieni trăind în armonie cu natura și cu celălalt. Sunt pașnici excepție făcând atunci când sunt deranjați de englezi. În realitate Powhatan, tatăl lui Pocahontas, era un șef de trib viclean și dur, care conducea prin cucerirea triburilor învecinate. Pricepuți politic și feroce în bătălii, poporul său era departe de creaturile inocente și copilărești din film." Filmul a primit în general recenzii pozitive. Unii critici au lăudat filmul pentru imagine și jocul actoricesc în vreme ce alții au criticat
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
sprijin de la Împăratul Henric al V-lea, care a atacat Polonia în 1109. Boleslav a fost capabil să-și apere țara, datorită abilităților armatei sale și datorită mobilizării naționale. Zbigniew fusese eliminat. Altă realizare majoră a lui Boleslav a fost cucerirea tuturor teritoriilor Pomeraniei, o sarcină începută de tatăl său și completată de Boleslav, în jurul anului 1123. Szczecin a fost cucerit după lupte sângeroase, iar Pomerania de Vest până la Rügen, cu excepția părții de sud, a devenit proprietatea lui Boleslav, fiind condusă
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
sudul Italiei. În 1042, alt membru al familiei, Asclettin, care își întregise trupa de luptători cu membri ai dinastiei Hauteville, a primit ca donație Acerenza, în Apulia. De departe, cel mai semnificativ eveniment din istoria familiei Drengot l-a reprezentat cucerirea principatului de Capua, petrecută în 1058. Încă din 1057, principele Pandulf al VI-lea de Capua murise, iar Richard, fiul lui Asclettin, trecuse imediat la asedierea orașului Capua. Acesta s-a predat anul următor, însă Richard, deși preluase titlul princiar
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
forță similară celei a lui Robert Guiscard, a început asediul asupra Napoli, însă a încetat din viață în 1078. Iordan nu a continuat asediul, în timpul său puterea și influența familiei Drengot intrând în declin în comparație cu dinastia Hauteville, care a încheiat cucerirea Siciliei, ca și eliminarea bizantinilor din Peninsulă. Între 1092 și 1098, familia Drengot a fost alungată temporar din Capua de către cetățenii longobarzi. După revenirea la putere, dinastia și-a continuat declinul. Ea a continuat să fie protectoarea papalității, însă fără
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
patrikios"-ulMastalus I de Amalfi, iar Ioan a fost nevoit să se retragă în Napoli. Landulf și-a schimbat politica de alianțe și s-a raliat lui Gisulf, trecând la atacarea ducatului de Neapole, inițiativă care s-a soldat cu cucerirea Nolei. În 949, Ioan a făcut o donație bisericii sfinților Severin și Sossus, care este posibil să fi fost întemeiată de către unul dintre predecesorii săi. În 950, el însuși a fondat biserica Sfântului Mihail Porta Nova din Napoli. În 955
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
Landulf al VIII-lea a fost ultimul principe de Capua de sorginte longobardă, conducând principatul din 1057, atunci când fratele său, Pandulf al VI-lea a murit, până la cucerirea orașului Capua din 1058 săvârșită de către contele Richard de Aversa, căpetenie a normanzilor din dinastia Drengot instalați în Italia de sud. Inițial, Landulf a fost asociat la conducerea principatului alături de fratele său în 1047, atunci când tatăl lor, Pandulf al IV
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
un bust pe margine!”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Liniștea din adîncuri" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Editoarea Adina Georgescu-Obrocea a primit în anul 1982 Premiul pentru montaj al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul " Liniștea din adîncuri".
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
parte din Malaezia). Laosul a fost adăugat în anul 1893 și în 1900. În 1902 capitala a fost mutată din Saigon (în Cochinchina) în Hanoi (Tonkin), apoi, între 1939-1945, la Da Lat (Annam) și ulterior din nou la Hanoi. După cucerirea Franței de către Germania Nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colonia a fost administrată de Guvernul de la Vichy și, între martie-august 1945 a fost complet sub control japonez. Începând cu mai 1941, membrii Viet Minh, conduși de Ho Și
Indochina Franceză () [Corola-website/Science/327763_a_329092]
-
împăratului Ferdinand I. Suleiman a încercat să-și zdrobească adversarii, dar el nu a reușit să cucerească Viena datorită condițiilor grele din iarna anului 1529. Titulul de rege al Ungarie a fost disputat de Zápolya și Ferdinand până în 1540. După cucerirea orașului Buda de către otomani în 1541, teritoriile Ungaria de nord și de vest l-a recuoscut pe împăratul habsburgic drept împărat, formându-se ceea ce avea să fie numită Ungaria Regală, în vreme ce părțile centrale și de sud au fost anexate de
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
otomani staționați în garnizoanele otomane din Ungaria erau slavi ortodocși membri ai cavaleriei ușoare, ei au participat la jefuirea teritoriului ocupat alături de achingii musulmani. Teritoriul Ungariei Otomane nu s-a bucurat de pace sub administrația sultanilor, habsburgii organizând incursiuni pentru cucerirea regiunii. Pe de altă parte, otomanii au încercat să se folosească de disensiunile dintre puterile creștine și, plecând de la bazele stabilite în Ungaria, i-au atacat pe habsburgi în 1620 și din nou în 1683, când au încercat pentru a
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Ungariei contemporane. De asemenea, eyaleturiele Budin, Zigetvar, Kanije și Egir cuprindeau teritorii aflate în zilele noastre în Serbia, Croația și Kosovo. Pașii și sangeac-beii erau funcțiori otomani responsabili pentru problemele administrative, juridice și militare. Interesul principal al otomanilor era apărarea cuceririlor teritoriale. Sublima Poartă a devenit principalul proprietar funciar din regiune și administra direct și pentru propriul câștig aproximativ 20% din teritoriul Ungariei. Restul teritoriului a fost împărțit funcționarilor civili și soldaților. Moșierii otomani erau interesați de obținerea unui câștig cât mai
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
cultură în acest colț al imperiului. Clădirile perioadei clasice a arhitecturii otomane puteau fi admirate nu doar în Constantinopol dau Edirne (Adrianopol), dar și în Ungaria, unde au fost construite moschei, poduri, fântâni, băi publice și școli. Din păcate, după cucerirea habsburgică, cele mai multe construcții otomane au fost demolate, doar un număr redus supraviețuind până în zilele noastre. Baia turcească a rămas o tradiție în Ungaria contemporană, care a moștenit practicile celor 75 de "hammamuri" (băi de aburi) construite în perioada otomană. În
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
este considerată cel puțin la fel de importantă precum victoria de la Mohács din 1526. Carol al V-lea a aflat despre înfrângerea fratelui său Ferdinand atunci când a ajuns la Genova pe 8 septembrie 1541. El a încercat să contrabalanseze victoria otomanilor prin cucerirea Algerului, dar expediția sa s-a încheiat cu o nouă înfrângere a habsburgilor. Ferdinand a mai încercat să recucerească Buda și Pesta în 1542, dar armata habsburgică a fost respinsă de otomani.
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
Res gestae saxonicae" a cronicarului Widukind de Corvey din secolul al X-lea, Saxonii veniseră din Britania pe coastă la Land Hadeln, în triunghiul format de râurile Elba și Wesser, chemați fiind de conducătorii merovingieni din Francia, pentru a sprijini cucerirea regatului thuringienilor. Mai probabil, triburile saxone din Land Hadeln, sub conducerea legendarilor Hengist și Horsa invadaseră Britania în ultimii ani ai Imperiului roman de apus. "Annales regni Francorum" menționează o campanie a francilor din anul 743 sub conducerea majordomului carolingian
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
aliat cu triburile saxonilor și a cucerit vremelnic Bavaria. Pepin, devenit rege al francilor din 750, a invadat încă o dată Saxonia și a supus câteva triburi din Westfalia până în 758. În 772, fiul lui Pepin, Carol cel Mare a inițiat cucerirea definitivă a teritoriilor saxonilor. Deși campaniile sale neîntrerupte au fost în cele din urmă încununate de succes, Carol a trebuit să recurgă la fragmentarea teritoriilor saxone ale triburilor westfalice, estfalice și din Angria, încheind acorduri de pace pe rând, cu
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]