8,953 matches
-
puteau crede cei treizeci de bărbați și femei de pe Marara, care se știau în pericol de moarte, conviețuind într-un spațiu atât de limitat cu o ființă care n-ar fi ezitat să-i omoare pe toți, ca să se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
selvă. Nu li se mai simțea mirosul. O porni pe drumul de întoarcere. Ajungând la un cot al râului, pe o plajă liniștită, sări din caiac. Apa era călduță, dar într-o clipă ajungea să se simtă chiar rece. Se culcă cu capul pe un trunchi căzut lăsându-și ochii și mintea să-i rătăcească. Străbătu cu privirea iarăși și iarăși silueta familiară a copacilor înalți, toți atât de asemănători și, fiecare în parte, atât de diferit, atunci când ajungeai să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de soma și se îndrăgostea platonic de o bucată de carne pentru pat numită Lenina. Lenina! Exista oare într-adevăr o diferență între Lenina din Minunata lume nouă și Clarence din ultimii ani? Ce importanță avea pentru Clarence să se culce cu cineva, să se îmbete până cădea sub masă sau să pornească într-o „călătorie“ cu marijuana când i se ivea ocazia? — Viața e scurtă, spunea ea. Trebuie să profiți de ea... Să o trăiești repede. Atât de repede, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite. Țara lui era plină de rasiști. El însuși era în ceea ce privește relațiile dintre albe și negri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în frig și întuneric, adăpost împotriva forțelor soarelui, aliat al spiritelor binelui - Intié -, cu care se aflau în veșnic război. Taré erau stăpânii nopții și ai lagunelor adânci și, de aceea, yubani-i se culcau de îndată ce se întuneca și nu se aventurau pe râurile mari. Când veneau noaptea la coliba omului alb, o făceau ca să se convingă că și el dormea și că nu rătăcea în întuneric ca aliat al spiritelor răului. Pentru asemenea escapade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întotdeauna, pentru că nu voise niciodată să le reducă la un simplu act fizic, la o descărcare animalică. Tânăr fiind și apoi în armată, se minuna de naturalețea cu care mulți dintre camarazii lui umblau în căutarea unei femei oarecare, se culcau cu ea, se simțeau satisfăcuți, le dădeau niște dolari și se îndepărtau fără să le mai revadă, fără să-și amintească numele lor, fără să le mai acorde nici măcar un gând. Înțelegea că era o necesitate, dar... Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o necesitate, dar... Ce fel de necesitate poți simți pentru cineva pe care nu-l cunoști? Ceva i se răscolea înlăuntru numai la gândul de a atinge măcar o prostituată, și nici n-a fost vreodată în stare să se culce cu o femeie pentru care nu simțea absolut nimic. I-a fost credincios Lolei cât timp a iubit-o, și apoi lui Clarence, și n-a încercat niciodată pofta altor bărbați de a-și dovedi masculinitatea în aventuri absurde. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iarbă și de a face dragoste cu ea. Dar asta ar însemna să-și piardă libertatea. Nu o iubea. Nu putea iubi un animăluț cu care nu schimbase nici măcar trei vorbe și, atât timp cât nu o va iubi, nu se va culca cu ea, chiar dacă l-ar arde pe dinăuntru toate focurile iadului. Nu ajunsese atât de departe încât să înceapă să abdice de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
insufli cumpătarea. — În fond, sunt mai civilizați decât noi, răspunse el. O dată la douăzeci și opt de zile, pe lună plină, și dacă ploile o îngăduie, dau frâu liber tuturor tensiunilor și celor mai ascunse dorințe. Beau, mănâncă, se îmbată și se culcă cu cine tânjeau să se culce. Psihiatrii cei mai avansați recunosc că, în fond, asta e o minunată terapie. Cupluri perfect normale, care se iubesc și se respectă, recurg la aceste orgii în care fiecare dintre ei lasă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
civilizați decât noi, răspunse el. O dată la douăzeci și opt de zile, pe lună plină, și dacă ploile o îngăduie, dau frâu liber tuturor tensiunilor și celor mai ascunse dorințe. Beau, mănâncă, se îmbată și se culcă cu cine tânjeau să se culce. Psihiatrii cei mai avansați recunosc că, în fond, asta e o minunată terapie. Cupluri perfect normale, care se iubesc și se respectă, recurg la aceste orgii în care fiecare dintre ei lasă să-i scape pentru o zi tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mașini ultimul model, chiar dacă ar fi fost însoțite de un bătrân sau de un imbecil. Acum, le văd mai libere, mai dezinteresate, mai autentice. — Poate că e o consecință a revoluției sexuale. Să ieși cu un băiat înseamnă să te culci cu el. De aceea, e preferabil să alegi un băiat care-ți place cu adevărat, deși n-are decât o simplă motocicletă. Cele mai plăcute momente se petrec în pat. Înainte, nu se întâmpla așa, iar cele mai bune momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
femeia pe care o doreai și s-a îmbrăcat ca ea, și s-a spălat ca ea, dar, chiar și așa, n-ai vrut-o decât după ce a murit. De ce? De ce întotdeauna prea târziu...? Închise din nou ochii și se culcă istovit, ca și cum i se sfârșiseră toate puterile. — Cum de știe toate astea...? José Correcaminos făcu un gest de neputință: — Este huayahuasca cea care vorbește pentru el, pentru că el n-a vorbit niciodată decât limba noastră. — Nu e cu putință! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Gata-nsărcinată! De dragul soției M-am întors din deplasare, Mai devreme cu o zi, Și-a rămas surprinsă tare, Iar vecinul și mai și! Iarna în apartament Seara, după ce mâncăm, Soața mea mă bagă-n draci: “Dragul meu, să ne culcăm, Hai, de ce nu te îmbraci?” Promițându-i un băiat... Cum în loc de un fecior, Azi i-a dăruit doi fii, Soțul e bănuitor: Unu’ oare-al cui o fi?! Soția fotbalistului Nevasta lui, prevăzătoare Nu duce-o viață plicticoasă: Când joacă
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
bun de muncă. Țîrr, sună telefonul. Sar ca un arc, mă dumiresc unde sînt și ce-i cu mine și apăs pe butonul cu telefonașul verde. Ce faci, bătrîne? aud o voce pe un fond de hărmălaie de bețivi. Mă... culcasem. Așa devreme? Noi sîntem cu toții în păr. Unde? întreb prostește. La Dorohoi. Uite, Vasiliu vrea să-ți vorbească. Care Vasiliu? Ăla cu fabrica. A, da, răspund imbecil. Ți-l dau la telefon. O voce de bețiv mă ia amical: Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce mai faceți? Bine. Vi-l dau și pe Nicu puțin. Dă-mi-l. Cînd pot trece pe la dumneavoastră? Știți, am o firmă de mobilier urban. Poți trece și acum, te aștept, spun enervat. Cum acum? Păi, nu mă mai culc. În trei ore ești aici. Mă duc să descui ușa. Intră direct, nu mai suna. Omul pasează telefonul și eu închid. Am mai spus eu și altele, dar cu siguranță că voi fi cenzurat, așa că... Nu mai pot adormi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine? De colonei, dom' colonel Centiron. Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
meu, da? Bine, îmi aduci doar sculele, doar știi unde le pun. Cei doi s-au înțeles și Raj revine la Adela, lamentîndu-se. Peștele nu mi-l mai dă. Dă-l naibii de pește, dar azi stai cuminte! Omul se culcă la loc și-i chiar mulțumit de căldurica de sub bulendrele de peste el. Pardailan o forțează și pe nevastă-sa, sora lui Raj, să meargă cu el. Sta-ți-ar peștele în gît! blesteamă femeia. Pornesc la drum cu sacii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai apreciată dacă este privită de aproape. L-am pus la punct, se laudă Frasin. Dacă avea botul așa de gros! Altceva este cînd botul este subțire. Frasin rîde cu lacrimi de gluma subțire a femeii. Descurcărețul Dan Hurmuzache se culcase pe la ora 8 seara și pe la 2 noaptea s-a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta s-a intercalat în viața ta? Stăteam cu amicul meu Ilarion la el pe terasă, soarele dădea să se culce, obosit de încă o zi de muncă și noi stingeam căldura zilei, cuibărită în noi, cu o bere rece. Apoi? Apoi nimic. M-au confundat, cred. Și cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-am văzut la masă. A mîncat fasole, iahnie de fasole! Iahnia nu provoacă balonări! Ba provoacă! Poate în partidul vostru, PRSTLC. Domnilor, să revenim la subiect... Era tuse măgărească! Măgar ești dumneata! Domnilor, vă rog. Reclama, vă rog! Mă culc, preocupat, îngrijorat, speriat chiar. Oare numai a tușit, sau chiar s-a și... (iar mi-i rușine CNA etc.). Malaxorul românilor Trăiesc cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă respinge rece la atingere ca o zăpadă nouă, străină, neîncercată Încă de nimeni. Și somnul Îmi pare de fiecare dată o experiență inedită, pătrunderea Într-un spațiu imprevizibil; intru mereu În inconștiență cu incertitudinea zilei de mîine. Așa ne culcăm eu și el de cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici despre politică, nici despre piață, de fapt nu suporta nici un fel de discuție. CÎnd era lume În casă se autocondamna la tăcere. După un timp se ridica ușor ca o umbră din fotoliu și se ducea dincolo să se culce. Doar cînd era singur ca acum pe stradă, frazele Începeau să se adune, Întîi timid, În propoziții simple: uite betoniera cine o fi pierdut galoșul ce fată frumoasă grozave picioare avea Betty O’Connor de unde-i fraza asta parcă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu-i spune că lenevește. Plec hotărîtă să nu mai cumpăr niciodată nimic de aici. Dar după cîțiva pași Îmi zic: De unde să știe și, chiar dacă ar ști, cum să Înțeleagă individul ăsta de ce mă culc eu În fiecare noapte cu puțin Înainte de ora la care el se trezește? Și a doua zi iată că mă opresc iar, ca un făcut, În fața tarabei și Întreb: Aveți ceapă? Am o șansă că locuiesc la capătul liniei. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]