10,007 matches
-
Înțelegere, inevitabila „subiectivitate” a autorului care ignorase lista oficială de valori; nu erau trecute cu vederea nici elitismul „aleșilor” săi, „accentele polemice”, mai ales În susținerea „generației ’80”, critica pe care o Încercasem Împotriva „unilateralităților” din viața literară și chiar, culmea!, „refuzul a ceea ce trebuia refuzat”. Profesorul Ianoși găsise un mod de a roti În sens „umanist” și fără pondere ideologică asemenea „defecte” pe care izbutise a le explica și chiar prețui Într-un limbaj pe Înțelesul lectorilor din ierarhia de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de bune.” Catastrofal?? Da: Cioran le contemplase, Încântat, și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal, În 1995, În eseurile unui profesor american de filosofie, căruia Îi recomandasem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din nou, că nu va renunța nicicând la Auschwitz, rămas În miezul biografiei și gândirii sale, nu prea poate să aibă o viață ușoară... Devii, oare, capabil de mărinimie și iubire privind Înapoi și Înainte, spre zădărnicia existenței, de pe această culme a răului? Există o oboseală mai profundă decât cea a muncii și, cu atât mai mult, a gloriei. „În lupta dintre tine și lume, ia partea lumii”, spunea Kafka. Nu știu cât putem apropia viziunea premonitorie a lui Kafka de cea post-Holocaust
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mizerabile, oamenii evadaseră în lumea ideilor, de unde priveau cu compătimire pe cei care se agitau cu strâmtele probleme de neam și țară. Stând cu ei de vorbă mi-am dat seama și am încercat să-i conving că Filozofia e culmea gândirii omenești, dar ea nu e decât efectul sforțărilor minții umane și e elaborată pentru omenire. Dacă omenirea se va prăpădi, zadarnică ar fi toată Filozofia și cultura. Azi nu e vorba de prăbușirea omenirii în general, ci numai de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
conversații, și pândea momentul în care Corneliu Codreanu va preda manuscrisul unei imprimerii, spre a-l confisca. Jocul acesta a durat toată vara; iar guvernul nu și-a dat seama că era înșelat decât atunci când cartea era în librării; și culmea, cu aprobarea cenzurii. Răspunderea pe care și-a asumat-o Nicolae Petrașcu era grea. Chiar dacă putea conta pe aprobarea cenzurii, trebuia să asigure absoluta discreție asupra tuturor acelora care au lucrat la tipărirea ei, a proprietarului, până la cel din urmă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
secundă era prețioasă în cursa în care eram angajați cu jandarmii, dar trupul nu mai răspundea la impulsurile voinței. în sfârșit ajungem la marginea câmpului lucrat și dăm de pământ tare. Terenul începuse să se ridice lin. Ținta noastră era culmea împădurită care se vedea în vârful dealului. Acuma mergeam mai ușor și chiar am încetinit pasul pentru a lăsa inima să se potolească. Dar îndată ne-am dat seama că cu acest mers putem fi ajunși din urmă. Jandarmii nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Dar îndată ne-am dat seama că cu acest mers putem fi ajunși din urmă. Jandarmii nu vor veni pe jos, ci, după toate probabilitățile, călare. Salvarea noastră depindea de timpul ce-l vom folosi pentru a ajunge sus pe culme. În pădurea din fața noastră ne vom putea pierde. Din nou am început să fugim, deși locul intrase în urcuș de-a binelea. Un ultim efort ne gândeam și suntem salvați. Acest gând ne dădea noi puteri. Soarele se înroșise și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puteam fi ușor reperați, mai ales că urcam pe un deal golaș. În sinea mea, mă rugam lui Dumnezeu să-l ia cât mai repede de pe cer și să ne învăluie în mantia binefăcătoare a întunericului. Înainte de a ajunge pe culmea dealului, am coborât într-o depresiune, care nu se vedea de la poale, acoperită de o mică pădure. La o margine, o turmă de oi, care se pregătea să coboare. Ciobanii ne-au lăsat în pace. Încă o sută de metri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de oboseală. Nu mai umblam, nu mai fugeam, ci zburam de pe o terasă pe alta și dintr-o vie într-alta. Nu se vedea țipenie de om. Parcă eram două capre negre. întrun sfert de oră, ne îndepărtaserăm binișor de culme. Oprindu-ne un moment și uitându ne pe culme, la locul unde fusesem cu un sfert de oră înainte, distingem cele două siluete călare... Erau jandarmii”. între ei și fugari se lăsaseră umbrele nopții ca o mantie protectoare peste toți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
zburam de pe o terasă pe alta și dintr-o vie într-alta. Nu se vedea țipenie de om. Parcă eram două capre negre. întrun sfert de oră, ne îndepărtaserăm binișor de culme. Oprindu-ne un moment și uitându ne pe culme, la locul unde fusesem cu un sfert de oră înainte, distingem cele două siluete călare... Erau jandarmii”. între ei și fugari se lăsaseră umbrele nopții ca o mantie protectoare peste toți. Vizibilitatea se redusese la câțiva pași. Drumul le era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vedeau acum mari, căci se apropiaseră. Au recunoscut satul Albunar, care rămăsese în urmă. Dealurile lui se terminaseră și acum străbăteau mergând o zonă de câmpie. Ziua i-a prins în apropiere de marginea orașului. S-au oprit pe o culme cu niște stânci. Comandantul îi arată lui Nicolae Petrașcu, la soare, un șarpe, care se încălzea și el. Era o viperă, căci era cunoscut că stâncile din apropierea Vârșețului sunt populate de aceste viețuitoare. Sau coborât mai jos la o costișe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trimis pe feciorul său împreună cu contrabandistul să îi întâlnească și să îi aducă acasă la el. Astfel au plecat toți cinci spre casa lui Neagu: feciorul lui înainte și ceilalți pe rând după el. La un moment dat pe o culme se constată că sunt numai patru. Boroancă lipsea dintre ei. Scânteia bănuielii li s-a aprins imediat în suflet, dar băiatul a zis că se întoarce, că s-ar putea să fi rămas la trecerea pârâului mlăștinos, pe care ceilalți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Spațiul Mioritic". între satele Daia și Roșia se întindea o tablă de pământ, frumoasă și netedă ca masa. De aici, peste holdele unduite în valuri și peste dealurile rotunjite de la Nucet și Săcădate, ca o creastă de cocoș se vede culmea zdrențuită a munților Făgărașului. Spre nord, în depărtare, e Vurpărul. Satul, ascuns după coline, abia dacă se zărește printre vârfurile pomilor din grădini. Numai turnul bisericii săsești se vedea de departe în mijlocul câmpului. în curând am ajuns acasă. N-am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe câmpul de luptă, ca urmare a unui moment de exaltare a simțului patriotic convertit într-o bravură. Dar încordarea maximă de voință și credință a acelor clipe rămâne, pentru cei mai mulți, după ce momentul crucial a trecut o amintire a unei culmi pe care a atins-o odată și de pe care apoi a coborât în cotidian. La fel recordul pe care îl bate la un mement dat un sportiv este de fapt realizarea unei clipe, meritoriu fiind mai mult antrenamentul asiduu, decât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la Pitești și apoi la Rm. Sărat, după condamnarea sa la moarte și neexecutarea sentinței timp de cinci ani, tremurând la fiecare mișcare pe coridor la ușa celulei, crezând că a sosit momentul execuției. Toți care au auzit de această culme a barbariei psihice, se mirau ce rezerve interioare a avut acest om de a putut suporta totul și nu a înnebunit; poate sângele babei Vrâncioaia pe care îl purta și el în vine, spuneau unii. Dar nu a fost numai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Aha! Deci, măsuri radicale. Câți ani ai? mă întrebă ea. — Treizeci și cinci. Dar tu? — Șaptesprezece. E prima oară în viața mea când întâlnesc un Computator. De fapt n-am întâlnit nici Simbolatori până acum. — Numai șaptesprezece? am întrebat eu mirat la culme. — Să știi că nu mint niciodată. Chiar am doar șaptesprezece ani. Arăt mai mult sau mai puțin? — Păi... am crezut că ai peste douăzeci. De fapt, nici nu vreau să arăt doar de șaptesprezece. — Nu mergi la școală? — Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și Simbolatorii, cu toată rivalitatea acerbă dintre ei. Profesorul o să revoluționeze cât de curând lumea cu cercetările sale. Și are nevoie de tine. Nu neapărat în calitate de Computator. Tu prezinți interes pentru el ca ființă umană. — Eu? am întrebat uimit la culme. Are nevoie de mine? De ce tocmai de mine? Eu n-am nimic special, sunt un om obișnuit și-atât. N-am cum să-mi aduc contribuția la o conspirație care urmează să revoluționeze lumea. — Și noi căutăm răspunsul la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tras tare de ea și mi s-a părut bine ancorată. — E mâna bunicului. Pentru noi a lăsat-o în jos. Sunt absolut convinsă. — Ca să fim siguri, hai să mai urcăm un pic. Să ocolim o dată turnul. Mă enerva la culme că trebuia să fiu mereu atent unde puneam piciorul, dar am făcut un ocol. Funia era la locul ei, în aceeași poziție. Din treizeci în treizeci de centimetri avea un punct de sprijin pentru picioare. Dacă ducea într-adevăr până-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
faci treaba foarte serios, așa că nu văd la ce te-ar împiedica să ai un instrument. Du-te la termocentrală și întreabă-l pe paznicul de acolo. S-ar putea să-ți găsească el ceva. — Termocentrală? am întrebat uimit la culme. — Doar acolo ai putea găsi, zise Paznicul arătând spre becul de deasupra capului. De unde crezi că ne vine curentul? Din livada de meri? zise el izbucnind în râs. A luat o hârtie și-un creion și mi-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am șanse de revenire la normal? — Cam așa ceva. Va trebui să trăiești „la capătul lumii“. Te rog să mă crezi că regret din tot sufletul că s-a întâmplat așa ceva. — E tot ce puteți spune? am întrebat eu uimit la culme. Nu cred că se rezolvă nimic cu regretele. Dumneavoastră regretați... dar eu ce mă fac? Ați pus la cale toată tărășenia asta și acum vă exprimați regretele... N-am mai auzit așa ceva! Zău că nu-i de glumă! E totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tumefiați, cu tălpile ca niște anvelope de trabant; punctați corporal cu echimoze, ochi cianotici, numai buni de ieșit pe stradă spre groaza trecătorilor. Chiar în situația unicat, profesorul George Pruteanu l-a invitat în modestul fiat doar pe Casian . Și culmea, acesta și-.a lăsat camarazii în stradă și a plecat cu profesorul! Pag. 256, 257 - O altă variantă: “Eliberarea a venit pe 22 decembrie, imediat după începerea transmisiei la televizor . (Chestia cu televizorul denotă că la ora 12,09 eroul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
doilea, titlul e schimbat în „Galeria artei”, iar în numărul 3 din 1930 se adaugă subtitlul „Plastică-muzică-literatură-teatru”, redacția și administrația mutându-se la București. Articolul-program, semnat de George Murnu, declară că publicația se vrea o „trâmbiță a îndrumării sănătoase spre culmile expansiunii artistice”. Rubrici: „Creionări”, „Cronica plastică”, „Cronica muzicală”, „Recenzii”, „Ilustrații”, „Oameni de cultură”. Versuri semnează Radu Gyr și George Dumitrescu, iar Valeriu Grecu, proză. Printre cei prezenți în paginile revistei se numără Mihail Dragomirescu, cu articolul Arta noastră plastică (3
GALERIA FLAMUREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287135_a_288464]
-
de aproximativ o sută de ani (cronica familiei Cozianu începe, propriu-zis, la 1862 și se termină în 1954), dar în preambulul narațiunii sunt povestite întâmplări de la 1848 și, în continuare, din 1850, când Alexandru Cozianu dărâmă casele vechi de pe ulița Culmea Veche și ridică o casă nouă „potrivită cu marea lui avere”. Unii comentatori (D. Micu) văd în Cronică de familie o replică la Romanul Comăneștenilor (Duiliu Zamfirescu) și, în genere, la proza sentimentală despre lumea aristocrației românești (de la N. Filimon
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
din epocă, aduce în literatura română un tip nou de conflict și sondează, curajos, psihologia tulbure a unei vârste dificile: sfârșitul adolescenței și începutul tinereții. Atmosfera, multilateralitatea și concentrarea acestui debutant de 19 ani te lasă gânditor. Este nostalgia spre culmile pe care nu le avem încă. Din complexul acestui debut de originală reviviscență modernă a lumii antice, un critic pripit s-ar grăbi să alcătuiască și o nouă formă de îndrumare și valorificare critică, să zicem pe tema împământenirii românești
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
A fost desemnat deputat în mai multe rânduri, vicepreședinte al Camerei, ministru al Lucrărilor Publice, ad-interim la Culte și Instrucțiune Publică, ministru al Industriei și Comerțului. Făcând politică, D., incapabil de sentimente moderate, se situa întotdeauna la extreme, ba pe culmile speranței, ba în cea mai compactă amărăciune. În 1912 este ales membru al Academiei Române, discursul de recepție intitulându-se Din estetica poeziei populare. Creatorul literar, intrat o vreme în umbră, revine în prim-plan după pledoaria în apărarea lui I. L
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]