9,140 matches
-
am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am intrat iarăși în acel bloc, împins de nu știu ce demon al amintirii. Stătusem pe o bancă, îmi băusem obișnuita sticluță de votcă și mă lovise dintr-odată curiozitatea: unde stătea Eftimiu? Nu-mi mai aminteam unde era apartamentul în care fusesem. Am rătăcit mult prin încrengătura de culoare, cu treceri dintr-o aripă în alta a clădirii. În cele din urmă am aflat ușa apartamentului. Am stat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-și asume astfel de chin?“. Calvarul creației, al creatorului este un fals mit. Propulsat ori de leneși, ori de nevolnici. Creația - câtă este - o percep ca pe o bucurie. Și ca pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și, mai ales, să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noroaie. Mi-a păstrat, reîntoarcerea, sufletul curat, gândurile limpezi, puterea de a nu face rău și aceea de a ierta. Sunt convins, acum, că nu mor, că nu voi muri. Doar revin, mă voi întoarce Acasă. Citesc nu dintr-o curiozitate deosebită, ci din obligațiuni de serviciu, să fișez eventuale referiri la oamenii din cinematografie, diferite scrieri ale celor care au fost întemnițați și, mai ales, siliți să-și macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul. Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o stîncă și se uitau În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice cu lux de amănunte particularitățile insulei, vorbindu-le și despre ciudații ei locuitori. Era evident că femeile se simțeau atrase de sălbăticia peisajului, de frumusețea lui naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de locul pînă unde bătea lumina focului. Iar cîteodată, cînd ea izbucnea pe neașteptate În rîs, fericită și amuzată, Oberlus avea senzația că rîsul acela Îi era dedicat mai ales lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l să se hotărască să-și arate chipul respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare! spuse. Apoi strînse pe o farfurie resturile prînzului care nu căzuseră pe jos, se Îndepărtă cîțiva metri și se așeză pe o piatră, unde Începu să mănînce ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Biblia nu-i deșteptă deloc curiozitatea. Începu s-o citească așezat, ca Întotdeauna, pe stînca de pe culme, se strădui să dovedească interes, cunoscînd de mult importanța pe care acea carte părea s-o aibă pentru majoritatea oamenilor, mai ales pentru cei care-și riscau zilnic viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
albatroșii uriași, iar el Îi observa cu ajutorul lunetei de cînd erau doar niște puncte la linia orizontului, minunîndu-se de maiestuozitatea unică a zborului lor, Încercînd zadarnic să descopere taina prin care reușeau să plutească prin văzduh atît de mult timp. Curiozitatea, o curiozitate aproape morbidă față de toate, făcuse ravagii În sufletul Iguanei Oberlus, pe care lectura, luneta și senzația de putere Îl transformau zi de zi, Într-atît Încît existența căpătase pentru el un nou sens, pe măsură ce cîmpul cunoștințelor lui se lărgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar el Îi observa cu ajutorul lunetei de cînd erau doar niște puncte la linia orizontului, minunîndu-se de maiestuozitatea unică a zborului lor, Încercînd zadarnic să descopere taina prin care reușeau să plutească prin văzduh atît de mult timp. Curiozitatea, o curiozitate aproape morbidă față de toate, făcuse ravagii În sufletul Iguanei Oberlus, pe care lectura, luneta și senzația de putere Îl transformau zi de zi, Într-atît Încît existența căpătase pentru el un nou sens, pe măsură ce cîmpul cunoștințelor lui se lărgea. Odiseea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un an, pricină pentru care se extaziară În fața perfecțiunii chipului ei, cam palid din cauză că stătuse Închisă, și a grației aproape Înaripate a gesturilor ei cînd sărea de pe o stîncă pe alta. Ea Îi cercetă cu un amestec de durere și curiozitate la Început, nu luă În seamă avertismentele lui Oberlus și curînd se angrenă În discuții prelungite cu chilianul, cu care, În chip firesc, se Înțelegea cel mai bine În limba lor comună, cu toate că acesta se arăta rezervat cînd i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Chipstead, iar eu am strigat înapoi un „Noapte bună, Warren“, peste umăr, sperând nu doar să potolesc îndoielile lui Stacey, legându-mă de o figură de o familiaritate sigură, dar și ca să-l încurajez să plece acasă. Surprinzător și în ciuda curiozității evidente a lui Chipstead, a funcționat în ambele părți. El a început să se miște în josul străzii, răspunzându-mi util la salut cu un „Noapte bună, domnule Thornton“ între timp. Am văzut cum expresia lui Stacey se relaxează un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
judeca, ferească Domnul, ci pentru a cunoaște adevăruri care ne pot întări credința. Nu puteam, însă, să o întreb, era ceva personal, lucruri care nu se întreabă. Aș fi dat dovadă de lipsă de educație, dacă o făceam. Ea simțea curiozitatea mea, și, totodată, dorea să-și ușureze puțin sufletul de durerea ce o apăsa. Începuse să-mi povestească următoarea istorioară: „Ne căsătorisem de câțiva ani, trăiam în dragoste și înțelegere. Visam ca toți tinerii să avem casa noastră cu toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de ei. Ajuns la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și dispunând de timp, mai căuta și la alte lucruri. La una din mese, vede doi bărbați tineri care vindeau un cojoc. Ce dragi îi erau cojoacele! „Acesta trebuie să fie călduros!”, se gândi el și se apropie să-l
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de pragul și de ușile bisericii. Îmi amintesc că ușa avea o gaură pentru cheie, prin care copiii se uitau să vadă ce era înăuntru. Eram curioasă să privesc și eu, dar frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela. Se opri în dreptul statuilor simulând curiozități artistice. Ochii duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în prima bancă, nemișcată, ținîndu-și fruntea în palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului. Bărbatul ezită câteva clipe și se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Desenați... ― Ei și? Dar există! Și-am să-mi cumpăr și un om de zăpadă la Oslo. ― Nu se prea asortează. ― Depinde! Oricum, mai am timp să mă gândesc. Ionescu îl examină lung: "Nefericitul e imbecil". Se simțea asediat de curiozitatea aceea amestecată cu repulsie pe care o stârnește anormalul. ― Unde ai învățat meserie? ― Care meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după ce inginerul se servise. Mă întorc la confesional. Înainte de întîlnire sau după... Raul Ionescu îl întrerupse rîzînd: ― Nu vă vine să credeți, dar habar n-am cine-i persoana. Vă dau cuvântul meu de onoare! ― Ciudat! V-ați înfrînt o curiozitate legitimă sau pur și simplu nici n-ați încercat-o? ― Mi-a fost teamă să nu fac o prostie. Desigur, mi-ar fi plăcut să văd cum arată, dar mi-era frică să nu descopere inițiativa și să mă lase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
discutăm. * Cristescu se întoarse după zece minute și începu să se plimbe agitat de la un capăt la celălalt al biroului. Azimioară fără nici o intenție de umor își trase scaunul lângă perete făcîndu-i loc. Îl privea placid, cu un soi de curiozitate de parcă plimbarea maiorului ar fi constituit obiectul unui studiu interesant. ― Am o idee, anunță Cristescu în maniera sa nouă, bruscă, emițând ceva fără nici o legătură cu discuția anterioară. Ochii locotenentului luciră scurt: "Aha!" ― Ai ghicit! Cererea mea a fost respinsă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al lor, plin de lumină. Valerica Scurtu îi aruncă o privire de otravă. Tânărul, doar în slip, se apropie alene cu o curiozitate amuzată. Mirosea ușor a lavandă și a încă ceva, nedeslușit. ― Trebuie să chemăm pe cineva, gâfâi Panaitescu îndreptîndu-și spatele. ― Cine-ți vine la 2 noaptea? ― Să închidem în orice caz apa, propuse Grigore Popa. Când vorbea deschidea foarte puțin gura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență vizavi de tot ce se petrecea dincolo de limitele stricte ale perimetrului în care evolua și de o sinceră lipsă de curiozitate pentru viața și treburile colocatarilor. Lipsea aproape toată ziua, iar seara ieșea cu nevastă-sa, amândoi ciudat de eleganți față de existența precară pe care o duceau acasă. Mâncau pe apucate, prin expresuri sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unul care i-a umflat biberonul în leagăn, sau pe altul care i-a băgat praf de scărpinat pe ceafă în liceu. Nu glumesc! Îi trece în catastif și consultă zilnic decesele din România liberă. De groază! Rugați-l din curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă! ― Îl vedeți capabil de crimă? Doru Matei se crispă. Îl privi în ochi. " Cine dracu' m-a pus să-l spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă: Ar fî o aberație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pungași ordinari care ciupiseră niscai cosmetice, eventual vreun ceas de la hotel, mai ales că unul din ei ținea mâinile sub centură ca să nu piardă ce furase. Avizat deci asupra calității lor, i-am urmărit atent. Treburile astea îți stârnesc totdeauna curiozitatea. ― Unde vreți să ajungeți? ― Aveți răbdare. După ce au dat colțul, mi-a trecut prin minte, așa ca un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș declara, solicitat eventual ca martor. Își încrucișă picioarele, întinzîndu-le în toată lungimea lor. Aiureli, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a părut că se preface. ― Interesant. ― Firește, n-am dat importanță faptului. În ultimă analiză evita în felul acesta să-și ia rămas-bun. Privi câteva clipe figura lui Cristescu. Sânt oameni ciudați, domnule maior! Melania și Popa au mai multe curiozități decât ai fi în stare să descoperi într-un azil întreg. Valerica e fată bătrână, iar sculptorul se crede artist și-și permite toate năzdrăvăniile. După ce trăiești o lună în mijlocul lor, nu te mai surprinde nimic. ― Poate că aveți dreptate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în cea mai mare măsură. Când am aflat că vila din Crăiței fusese locuită în timpul războiului de către șeful comandamentului german, cunoscut amator de obiecte de artă, am avut sentimentul că un far s-a aprins brusc. M-am uitat din curiozitate și pe inventarul întocmit de Sfatul Popular atunci când casa a fost dată în folosință diverșilor particulari. Conținea o lustră de Murano și un scrin baroc rămase de la familia Cruceanu. Scrinul din hol pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scrie el: „O sută, două sute de ani?“ În general, istoria confirmă perenitatea lamentabilă a producțiilor noastre scrise: dăinuie mai cu seamă variațiunile inspirate pe tema unei philosophia perennis de factură incertă și sistemele filozofice, chiar dacă reduse uneori la stadiul de curiozitate prețioasă. Cinicii ori stoicii greci, upanișadele, moraliștii, poezia, elanurile mistice, toate acestea pot fi citite cu același gust al noului și de către ultimii supraviețuitori ai speciei. Aici însă mă înșel. Când rămâi ultimul pe planetă, să te apuci să citești
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]