8,487 matches
-
Inele mari de aur, sigilii și efigii de sigilii reproduc scene de cult sau Întâmplări mitice. Idolii, care nu sunt Întotdeauna ușor de identificat și care se succed sub aspectul evoluției stilistice prin etapele civilizației minoice, pot reprezenta atât o divinitate, cât și adoratori sau preoți. 3. Formele cultuluitc "3. Formele cultului" Descoperirea unor ofrande și daruri votive a permis individualizarea și identificarea principalelor locuri de cult și conturarea, Într-o anumită măsură, a practicilor rituale. Reproducerile În miniatură, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
palat. Dacă este sigur că În palat locuia „stăpânul”, rolul său religios rămâne Încă neclar și nici nu este cu putință să fie dedus cu certitudine din confruntarea cu situația contemporană din Orientul Mijlociu sau din Egipt, unde suveranul era soțul divinității sau divinitatea Însăși. b) Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este sigur că În palat locuia „stăpânul”, rolul său religios rămâne Încă neclar și nici nu este cu putință să fie dedus cu certitudine din confruntarea cu situația contemporană din Orientul Mijlociu sau din Egipt, unde suveranul era soțul divinității sau divinitatea Însăși. b) Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestui scop și rhyta, adesea lucrate cu măiestrie și Înfățișând capete de animale, asemenea celor În formă de cap de taur, gravate cu finețe, de la Cnossos și Zakros. Obișnuite trebuie să fi fost și ofrandele de fructe și cereale. 4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adesea lucrate cu măiestrie și Înfățișând capete de animale, asemenea celor În formă de cap de taur, gravate cu finețe, de la Cnossos și Zakros. Obișnuite trebuie să fi fost și ofrandele de fructe și cereale. 4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi fost și ofrandele de fructe și cereale. 4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele” nude ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit la o „Mare Zeiță” sau o „Zeiță-Mamă”, protectoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele” nude ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit la o „Mare Zeiță” sau o „Zeiță-Mamă”, protectoare și promotoare a fecundității naturii și oamenilor, căreia i se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și promotoare a fecundității naturii și oamenilor, căreia i se alătura o pereche masculină. Din această zeiță ar fi derivat eroine ca Dictynnaxe "Dictynna", Britomartisxe "Britomartis", Pasifaexe "Pasifae", Fedraxe "Fedra", Ariadnaxe "Ariadna", rezultat al unui proces de „decădere” al vechilor divinități pe care mitologia greacă ulterioară le-a situat tot În Creta. Dar orice interpretare rămâne ipotetică și nu putem decât să recunoaștem spațiul mare atribuit figurilor feminine. Este posibilă doar o descriere tipologică ce permite clasificarea unei „Stăpâne a palatului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin confruntarea cu termenul hitit cuneiform și cu luviana. Succesivul potinija din textele miceniene, grecescul potniaxe "potnia", ar putea fi atunci o traducere a acestui titlu. Dar tocmai Întrucât este un titlu, el este generic, iar atribuirea lui unei singure divinități nu este neapărat exclusivă. Mai târziu, În Grecia, termenul potnia va fi, Într-adevăr, apelativul zeițelor Heraxe "Hera", Demeter, Artemisxe "Artemis", Atenaxe "Atena" și chiar al nimfelor Circexe "Circe" și Calipsoxe "Calipso". Ipoteza sugestivă a unei „Mari Zeițe” a fecundității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hera", Demeter, Artemisxe "Artemis", Atenaxe "Atena" și chiar al nimfelor Circexe "Circe" și Calipsoxe "Calipso". Ipoteza sugestivă a unei „Mari Zeițe” a fecundității a justificat incidența scăzută a figurilor masculine, dar nimic nu ne face să credem că nu existau divinități de sex masculin, chiar dacă identificarea lor rămâne problematică. O funcție cultuală trebuie să fi avut coloanele și copacii, frecvent reprezentați pe sigilii, În timp ce rămân fără răspuns așa-numitele „geniixe "genii"” sau „demoni” cretani, figuri antropomorfe cu cap de animal gravate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferențe profunde. În trecut s-a postulat cu prea multă ușurință o religie „olimpică”, introdusă de micenieni, mai Întâi opusă și apoi amestecată cu o religiozitate „htoniană” practicată la Creta și Întemeiată pe cultul fecundității adus uneia sau mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păreau depozitarele secretului politeismului grec. În unele cazuri, aceste zeități erau localizate chiar acolo unde le situa tradiția greacă ulterioară, ca Ilitiaxe "Ilitia" din Amnisos (subcapitolul 2.3a), Poseidonxe "Poseidon", În forma Posedao, la Pilos, unde pare să fi fost divinitatea principală a panteonului, și Zeusxe "Zeus", pe muntele Dicte, În forma Dikatajo Diwe, interpretată ca Zeus Dicteanulxe "Zeus Dicteanul" (KN Fp 1.2). Alături de ei apăreau și Heraxe "Hera" (era), Artemisxe "Artemis" (atemito/atimite), Aresxe "Ares" (are), Hermesxe "Hermes" (emaa2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
emaa2). Dacă totuși filologii nu sunt cu totul convinși În ceea ce privește identificarea lui Ares, a Artemisei și a lui Hermes, două tăblițe din Pilos (PY Xa 102, Xb 1419) au restituit fără incertitudini numele lui Dionysosxe "Dionysos" (diwonuso), anticipând intrarea acestei divinități În panteonul grecesc În perioada miceniană. La rândul ei, lectura erinu pe trei tăblițe de la Cnossos a sugerat cu ușurință o identificare cu Demetraxe "Demetra" Erinysxe "Demetra Erinys" din Telpusa În Arcadia (Pausanias, VIII, 25, 4-8). Termenul ipemedeja trebuie poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Arcadia (Pausanias, VIII, 25, 4-8). Termenul ipemedeja trebuie poate citit ca formă arhaică a Ifigeniei, fiica lui Agamemnonxe "Agamemnon" sacrificată În Aulida Înainte de expediția troiană. „Toți zeii” (pasitheoi) sunt destinatari ai ofrandelor În numeroase tăblițe de la Cnossos, asociați cu alte divinități, dar nu este clar la ce figuri se referă expresia. Nesigură este și identificarea lui atanapotinija (KN V 52.1) cu Atenaxe "Atena", Întrucât atana poate fi atât un toponim, cât și un determinativ al lui potniaxe "potnia" (potinija). În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate fi atât un toponim, cât și un determinativ al lui potniaxe "potnia" (potinija). În cazul unui toponim ar fi vorba despre „Stăpâna din Atana”, expresie analoagă cu dapuritojo potinija, „Stăpâna labirintului” din Cnossos (subcapitolul 2.3-4). Rămâne oricum necunoscută divinitatea ascunsă În spatele epitetului potnia, care Însă este Însoțită aproape Întotdeauna de indicarea centrului de cult. Ca și potnia, și alte divinități, pe care este posibil să le recunoaștem, par caracterizate de această Împărțire sectorială a teritoriului, care le leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre „Stăpâna din Atana”, expresie analoagă cu dapuritojo potinija, „Stăpâna labirintului” din Cnossos (subcapitolul 2.3-4). Rămâne oricum necunoscută divinitatea ascunsă În spatele epitetului potnia, care Însă este Însoțită aproape Întotdeauna de indicarea centrului de cult. Ca și potnia, și alte divinități, pe care este posibil să le recunoaștem, par caracterizate de această Împărțire sectorială a teritoriului, care le leagă de un loc precis de cult. Pe lângă aceasta, prezența unei sitopotinija (MY Oi 701), „Stăpâna grâului” sau „a orzului”, a unei upojo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care pare să califice funcțiile divinității panteonului micenian, ar conduce mai degrabă la considerarea lui potnia ca un epitet al diferitelor divinități feminine al căror nume nu se cunoaște Încă. Nu mai puțin problematic este teonimul restituit de una dintre tăblițele cele mai interesante pentru reconstituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care pare să califice funcțiile divinității panteonului micenian, ar conduce mai degrabă la considerarea lui potnia ca un epitet al diferitelor divinități feminine al căror nume nu se cunoaște Încă. Nu mai puțin problematic este teonimul restituit de una dintre tăblițele cele mai interesante pentru reconstituirea cultului micenian (PY Tn 316), citit când pereja, când peresa, când preswa sau perekwa, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În schimb, Afroditaxe "Afrodita" și Apolloxe "Apollo", numai dacă nu Îl vedem pe acesta din urmă În pajawone (KN V 52), grecescul Paianxe "Paian", care, În această formă, va reprezenta mai târziu tocmai epitetul zeului. Mai mult decât absența vreunei divinități din panteonul grecesc, cea care atrage mai mult atenția este existența, alături de Zeusxe "Zeus" și de Poseidonxe "Poseidon", a unei diujaxe "diuja" și a unei posidaejaxe "posidaeja", evidente dubluri feminine ale personajelor masculine corespondente, cu care Însă nu au nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caz, acesta trebuia să desemneze un funcționar cu Îndatoriri religioase, din moment ce pe o tăbliță de la Pilos apare asociat cu sanctuarele lui Poseidonxe "Poseidon" și din Pakijana, numele unuia dintre cele mai importante locuri de cult și, poate, totodată, al unei divinități. Și tereta din Pilos corespund, din punct de vedere lingvistic, ulterioarelor telestài grecești, dar pentru moment nu putem ști dacă erau operatori rituali sau, mai simplu, posesori de pământuri. Învăluită În mister rămâne și karawiporo, „purtătoarea de cheie”. O descriere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și animale destinate personalului unui templu sau unei zeități și este probabil ca măcar unul dintre aceste animale să fi fost sacrificat. Oferirea unui bou, a unei oi și a unui porc, poate lui Poseidonxe "Poseidon", dar cu siguranță misterioasei divinități pereja (vezi subcapitolul 3.2) pe o tăbliță din Pilos (PY Un 6 + 1180 + 1250), pare să propună un model pentru suovetaurilia romană, care prevedea sacrificarea unui porc, a unui berbec și a unui taur pentru purificarea secerișurilor. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă de un grad de interacțiune reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3), care pare, oricum, să repete schema din epoca minoică (cf., În acest volum, „Religiile preelenice din Creta și Micene”, subcapitolul 2.3b) și În care poate fi deja recunoscută distincția, de altfel nu Întotdeauna respectată riguros, Între animalele destinate divinităților infernale și, În general, morților și animalele pentru zeii olimpieni (Odiseea, X, 516-527). El reprezintă un fel de moment instituțional destinat dialogului cu zeii. Se știu puține, În schimb, despre locurile de cult, care, În majoritatea cazurilor, par a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o lume care are Încă trăsăturile eroice și În care, câteodată, omului i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește În Iliada și Odiseea, acest univers divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste care stăpânesc Cronosxe "Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În sfârșit, zeii născuți de divinitățile olimpiene, ca Hefaistos, Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi generare divină, este un univers pe cale de a se constitui, fără formă definitivă, fiind și vârsta succesivă lui Cronos; ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]