9,239 matches
-
de către Joseph-Louis Lagrange în lucrările lui din 1773, 1777 et 1780 (noțiunea de „"potențial"” fusese utilizată pentru prima dată de către Daniel Bernoulli în "Hydrodynamica" sa, publicată în 1738). Laplace a demonstrat că potențialul satisface întotdeauna ecuația cu derivate parțiale: Această ecuație este cunoscută în prezent ca "ecuația Laplace". Sub forma sa mai generală: ea apare în aproape toate domeniile fizicii matematice. Laplace a elaborat propria sa cosmologie, difuzată în rândurile comunității științifice europene prin memorii publicate între anii 1780 și 1790
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
din 1773, 1777 et 1780 (noțiunea de „"potențial"” fusese utilizată pentru prima dată de către Daniel Bernoulli în "Hydrodynamica" sa, publicată în 1738). Laplace a demonstrat că potențialul satisface întotdeauna ecuația cu derivate parțiale: Această ecuație este cunoscută în prezent ca "ecuația Laplace". Sub forma sa mai generală: ea apare în aproape toate domeniile fizicii matematice. Laplace a elaborat propria sa cosmologie, difuzată în rândurile comunității științifice europene prin memorii publicate între anii 1780 și 1790. El sugerează că planetele au luat
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
fluctuațiile cuantice ale câmpului gravitațional. În anul 1967 Saharov emite o idee foarte intersantă despre elasticitatea Universului, care a condus la gravitația indusă. În același an Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în Univers, sau, vorbind mai simplu, dacă ecuațiile câmpului cuantic Klein-Gordon și Dirac sunt absolut simetrice în ceea ce privește materia și antimateria, de ce Universul nostru este totuși compus din materie și nu din antimaterie? Saharov a explicat, că la stadiile incipiente de evoluție a universului, atunci când Universul era în expansiune
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
Prin expediția întreprinsă de Magellan între 1519-1522 dispar și ultimele îndoieli asupra formei sferice a Pământului. În cursul secolului al XVI-lea au fost traduse unele din cele mai importante lucrări grecești în domeniul matematicii și s-a găsit soluția ecuațiilor de gradul trei. Cunoștințele obținute în astronomie de către Nicolai Copernic (1473-1543), Tycho Brahe (1546-1601) și Johannes Kepler (1571-1630), prin descoperirea legilor mișcării planetelor, depășesc viziunea geocentrică a lui Ptolemeu, conducând la reprezentarea heliocentrică a sistemului solar. Către sfârșitul secolului al
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
fost următoarele:matematică, fizică, chimie și medicină. În matematică se pot menționa ca invenții remarcabile apariția calculului diferențial și integral, inventate practic simultan de către englezul Isaac Newton și germanul Gottfried Wilhelm Leibniz, logaritmii zecimali și naturali de către scoțianul John Napper, ecuațiile cilindrului și ale conului, rezultate deosebite în algebră și trigonometrie. Nașterea chimiei survine odată cu apariția conceptelor de atom, element chimic, substanță simplă și compusă. Ca atare, se descoperă multe elemente chimice, inclusiv metale, se propun simbolurile chimice și scrierea formală
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
în algebră și trigonometrie. Nașterea chimiei survine odată cu apariția conceptelor de atom, element chimic, substanță simplă și compusă. Ca atare, se descoperă multe elemente chimice, inclusiv metale, se propun simbolurile chimice și scrierea formală a reacțiilor chimice sub forma de ecuații chimice, se descoperă legile universale ale chimiei (John Dalton, Avogadro, Lavoisier, Charles, Gay-Lussac, etc. Se pot, de asemenea, menționa sinteza și prepararea industrială a unor acizi anorganici precum ar fi acidul clorhidric, acidul azotic și acidul sulfuric, respectiv separarea, și
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
majoritatea elementelor din sistemul periodic și este prezent în apă și în mulți dintre compușii organici. Are un rol important în reacțiile acido-bazice, acestea bazându-se pe schimbul de protoni între molecule. Fiind singurul atom pentru care soluția analitică a ecuației lui Schrödinger este pe deplin cunoscută, prezintă un rol major în fundamentarea teoriei mecanicii cuantice. Hidrogenul este un gaz puternic reactiv și își găsește aplicații datorită capacității sale chimice de reducător. Hidrogenul se folosește în industria petrochimică la producerea benzinelor
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
Aceeastă relație de cuantificare explică spectrul discret al nivelelor energetice. O descriere mai exactă a atomului de hidrogen este dată în fizica cuantică unde se calculează densitatea de probabilitate prin norma funcției de undă a electronului în jurul protonului pe baza ecuației lui Schrödinger sau a formulării lui Feynman cu integrală de drum. Hidrogenul are trei izotopi naturali, H, H și H. Alții, ce au nucleele foarte instabile (H până la H), au fost sintetizați în laborator dar nu au fost observați în
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
dorește atașarea documentului la e-mail iar în Calc creează liste de date comune pentru analiză sau ca bază pentru un grafic sau o diagramă. "Math", pronunțat sau "met"/"mef" (în engleză "math" înseamnă "matematică" sau "matematici") este componenta pentru scrierea ecuațiilor și formulelor matematice complexe. Editorul de ecuații este utilizat doar pentru scrierea ecuațiilor în forma specifică, nu și pentru evaluarea lor. Pentru evaluarea lor se poate folosi Calc. De obicei, Math se integrează în celelalte componente (ca de exemplu în
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
Calc creează liste de date comune pentru analiză sau ca bază pentru un grafic sau o diagramă. "Math", pronunțat sau "met"/"mef" (în engleză "math" înseamnă "matematică" sau "matematici") este componenta pentru scrierea ecuațiilor și formulelor matematice complexe. Editorul de ecuații este utilizat doar pentru scrierea ecuațiilor în forma specifică, nu și pentru evaluarea lor. Pentru evaluarea lor se poate folosi Calc. De obicei, Math se integrează în celelalte componente (ca de exemplu în Writer sau în Calc) introducând formulele în
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
pentru analiză sau ca bază pentru un grafic sau o diagramă. "Math", pronunțat sau "met"/"mef" (în engleză "math" înseamnă "matematică" sau "matematici") este componenta pentru scrierea ecuațiilor și formulelor matematice complexe. Editorul de ecuații este utilizat doar pentru scrierea ecuațiilor în forma specifică, nu și pentru evaluarea lor. Pentru evaluarea lor se poate folosi Calc. De obicei, Math se integrează în celelalte componente (ca de exemplu în Writer sau în Calc) introducând formulele în linie cu textul, dar poate rula
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
exemplu în Writer sau în Calc) introducând formulele în linie cu textul, dar poate rula și separat. Formulele matematice pot fi scrise fie folosind butoanele de pe fereastra de "Selecție" sau elementele din meniuri, fie introducând direct codul sursă al viitoarei ecuații în zona special concepută. Fereastra editorul de ecuații este formată din două părți principale: partea de sus afișează ecuația în sine iar partea de jos este pentru introducerea codului sursă care va sta la baza ecuației. Editorul de ecuații folosește
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
în linie cu textul, dar poate rula și separat. Formulele matematice pot fi scrise fie folosind butoanele de pe fereastra de "Selecție" sau elementele din meniuri, fie introducând direct codul sursă al viitoarei ecuații în zona special concepută. Fereastra editorul de ecuații este formată din două părți principale: partea de sus afișează ecuația în sine iar partea de jos este pentru introducerea codului sursă care va sta la baza ecuației. Editorul de ecuații folosește un limbaj de tip markup pentru a reprezenta
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
pot fi scrise fie folosind butoanele de pe fereastra de "Selecție" sau elementele din meniuri, fie introducând direct codul sursă al viitoarei ecuații în zona special concepută. Fereastra editorul de ecuații este formată din două părți principale: partea de sus afișează ecuația în sine iar partea de jos este pentru introducerea codului sursă care va sta la baza ecuației. Editorul de ecuații folosește un limbaj de tip markup pentru a reprezenta formulele. De exemplu, %beta reprezintă caracterul grecesc beta (Β). Acest limbaj
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
codul sursă al viitoarei ecuații în zona special concepută. Fereastra editorul de ecuații este formată din două părți principale: partea de sus afișează ecuația în sine iar partea de jos este pentru introducerea codului sursă care va sta la baza ecuației. Editorul de ecuații folosește un limbaj de tip markup pentru a reprezenta formulele. De exemplu, %beta reprezintă caracterul grecesc beta (Β). Acest limbaj este conceput să semene cu limba engleză cât mai mult posibil. De exemplu, "a over b" ("a
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
viitoarei ecuații în zona special concepută. Fereastra editorul de ecuații este formată din două părți principale: partea de sus afișează ecuația în sine iar partea de jos este pentru introducerea codului sursă care va sta la baza ecuației. Editorul de ecuații folosește un limbaj de tip markup pentru a reprezenta formulele. De exemplu, %beta reprezintă caracterul grecesc beta (Β). Acest limbaj este conceput să semene cu limba engleză cât mai mult posibil. De exemplu, "a over b" ("a supra b") reprezintă
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
majusculă), etc. Math poate importa formule din alte fișiere și le poate insera în formula în care se lucreează. Formatele suportate pentru import sunt ODF (ODF Formula), StarMath (SXF), MathML (MML) și OOoMath 1.0 (SXM). Spre deosebire de alte editoare de ecuații, ca de exemplu MathEdit, OpenOffice.org Math nu suportă încă importul din formatul Tex. OpenOffice.org conține și niște componente care se integrează în componentele principale și deci sunt comune lor. Aceste componente sunt "Chart", "Gallery", "Media Player", "Basic", "QuickStarter
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
Algebra liniară este ramura matematicii care studiază vectorii, spațiile vectoriale (numite și "spații liniare"), transformările liniare și sistemele de ecuații liniare. Spațiile vectoriale sunt o temă centrală în matematica modernă; astfel, algebra liniară este utilizată pe scară largă atât în algebra abstractă cât și în analiza funcțională. Algebra liniară are de asemenea o reprezentare concretă în geometria analitică. Are aplicații
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
margine și deci să-și minimizeze aria suprafeței. Ca rezultat al minimizării ariei, suprafața unui lichid va prelua forma cea mai uniformă pe care o poate avea (demonstrația matematică a faptului că formele „uniforme” minimizează aria suprafeței se bazează pe ecuația Euler-Lagrange). Cum orice curbură a formei suprafeței duce la mărirea ariei, va rezulta și o energie mai mare. În consecință, suprafața va împinge înapoi înspre orice curbură în același fel în care o minge împinsă la deal va împinge înapoi
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
dată de presiune, suprafața trebuie să fie curbată. Diagrama arată cum curbura unui element de suprafață duce la o componentă netă a forțelor de tensiune, normală pe centrul elementului de suprafață. Starea de echilibru care se realizează este descrisă de ecuația ecuația Young-Laplace: formula 18 unde: Cantitatea din paranteza din partea dreaptă a ecuației este de fapt dublul curburii medii a suprafeței (în funcție de normalizare). Soluțiile acestei ecuații determină forma picăturilor de apă, petelor, meniscurilor, baloanelor de săpun și ale tuturor celorlalte forme determinate
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
de presiune, suprafața trebuie să fie curbată. Diagrama arată cum curbura unui element de suprafață duce la o componentă netă a forțelor de tensiune, normală pe centrul elementului de suprafață. Starea de echilibru care se realizează este descrisă de ecuația ecuația Young-Laplace: formula 18 unde: Cantitatea din paranteza din partea dreaptă a ecuației este de fapt dublul curburii medii a suprafeței (în funcție de normalizare). Soluțiile acestei ecuații determină forma picăturilor de apă, petelor, meniscurilor, baloanelor de săpun și ale tuturor celorlalte forme determinate de
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
curbura unui element de suprafață duce la o componentă netă a forțelor de tensiune, normală pe centrul elementului de suprafață. Starea de echilibru care se realizează este descrisă de ecuația ecuația Young-Laplace: formula 18 unde: Cantitatea din paranteza din partea dreaptă a ecuației este de fapt dublul curburii medii a suprafeței (în funcție de normalizare). Soluțiile acestei ecuații determină forma picăturilor de apă, petelor, meniscurilor, baloanelor de săpun și ale tuturor celorlalte forme determinate de acțiunea tensiunii superficiale (cum ar fi forma urmelor insectelor pe
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
tensiune, normală pe centrul elementului de suprafață. Starea de echilibru care se realizează este descrisă de ecuația ecuația Young-Laplace: formula 18 unde: Cantitatea din paranteza din partea dreaptă a ecuației este de fapt dublul curburii medii a suprafeței (în funcție de normalizare). Soluțiile acestei ecuații determină forma picăturilor de apă, petelor, meniscurilor, baloanelor de săpun și ale tuturor celorlalte forme determinate de acțiunea tensiunii superficiale (cum ar fi forma urmelor insectelor pe suprafața apei). Tabelul de mai jos arată cum crește presiunea internă a picăturii
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
este neglijabil, dar diferența de presiune devine enormă atunci când picăturile ajung la dimensiuni moleculare. Pentru a găsi forma suprafeței minimale pentru pelicula limitată de un cadru cu o geometrie arbitrară folosind doar mijloace matematice, se impune rezolvarea unui sistem de ecuații diferențiale cuplate, supuse condițiilor la frontieră, care este un calcul dificil. Realizând respectivul cadru din sârmă și scufundându-l într-o soluție de săpun, între tronsoanele cadrului se va forma o peliculă de suprafață aproximativ minimală (cea exactă doar în
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
în imponderabilitate) în câteva secunde. Fără a efectua niciun calcul, pelicula ajunge singură la soluția unei minimizări complexe. Motivul pentru aceasta este acela că diferența de presiune de-a lungul unei interfețe fluide este proporțională cu curbura medie, după cum arată ecuația Young-Laplace. Pentru o peliculă de săpun deschisă, diferența de presiune este zero, și deci curbura medie este și ea zero, iar suprafețele minimale au ca proprietate nulitatea curburii medii. Cum niciun lichid nu poate exista într-un vid perfect perioade
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]