8,366 matches
-
Italia! � Nici un g�nd acordat autodetermin? rîi etiopienilor, dar o mul? ime de vorb? rie despre �misiunea civilizatoare� a Italiei ? i despre �barbarismul etiopienilor�, �n schimb. Iorga omitea s? men? ioneze metodele de lupt? ale italienilor, folosirea gazelor toxice ? i faimoasa scrisoare a fiului lui Mussolini adresat? tat? lui s? u, �n care descria bombardarea etiopienilor lipsi? i de ap? rare: �pe care bombele mele �i deșchideau că pe ni? te flori�. Iorga a luat atitudine chiar ? i �mpotriva Fran? ei ? i a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
adunat �ntr? un cortegiu zgomotos �n centrul Bucure? țiului ? i, cu inepuizabilul lor talent de a se comportă josnic, au s? rb? torit asasinarea Profesorului Iorga ? i a celorlal? i. A fost organizat ? i un macabru �banchet al r? zbun? rîi la� faimoasa �Cas? Verde�49. �n zorii zilei de 28 noiembrie, Iorga z? cea pe marginea drumului, la ie? irea din satul Strejnic. C�teva gloan? e �i zburaser? formidabilul creier. Trupul lui a fost descoperit pe la 7 a.m. �n diminea? a aceea geroas? ? i �nv
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
mai important din capitala rusească. În acest răstimp ministrul culturii din URSS Ecaterina Furțeva a venit în întâmpinarea cererii unor iluștri, dar disperați actori de la Teatrul MHAT de a-l numi în funcția de director artistic pe Oleg Efremov întemeietorul faimosului "Sovremennik". Situația la teatrul academic, înființat de C. S. Stanislavski și V. I. Nemirovici-Dancenco, era dramatică. Rutina pusese stăpânire pe cea mai vestită scenă a Rusiei. Efremov se străduia din răsputeri să facă față acestei crize. A selectat trupa. L-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru scurt timp, de bagajele terestre. (Magda Mihăilescu) Visarion, "Ana" și subsemnatul O gîndire spusă sau scrisă se numește propoziție", ne spunea, cu stăruință Doamna Bruckner, învățătoarea mea, iar noi, cei din clasa întîia ori a doua, precum elevii din faimosul poem al lui Jacques Prévert, repetam în cor, ascultători și disciplinați, dar fără urmă de convingere, urmărind intens ori o rază de soare ori zborul vreunei muște rătăcită într-o clasă ce se nevoia, prin anii '50, în Ploieștiul natal
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intervenea un element pitoresc și de culoare: când delegații luau pauză de cafea, ei găseau pe o masă așezate 4 coșuri cu urări de succes, puse acolo de un ziarist cu spiritul umorului. Astfel, în terminologia privind CSCE erau introduse faimoasele "coșuri" care, la figurat vorbind, aveau să rămână deschise nu numai la Dipoli, ci și pe toată durata fazei geneveze. Structurate în formula lui Campiche, rezultatele eforturilor comune depuse de delegații timp de aproape o jumătate de an se concretizau
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cunoscutele propuneri privind organul comun de planificare, uniunile interstatale de ramură și întreprinderile de proprietate comună a mai multor țări, propuneri ce și-au găsit concretizarea într-o seamă de lucrări sovietice, inclusiv într-un articol al geografului E.B. Valev (faimosul plan Valev). Reuniunea respectivă s-a ținut la Varșovia, dar ecoul său a scurtcircuitat imediat cercurile politico-diplomatice din Moscova. Delegația României la reuniune a dezavuat propunerile menționate, de care parțial s-a desolidarizat chiar și delegația poloneză, inițial coautoare. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
controale pentru a preveni nedreptatea social] și a încercat s] limiteze averile particulare. Într-un epilog, regele se laud] c] a eliminat ostilit]țile, rebeliunea, plângerile și c] a stabilit dreptatea și adev]rul în regatul s]u. Cel mai faimos cod de legi mesopotamian, Codul lui Hammurabi al Babilonului (1728-1646 î.Hr.) reflect] mare parte din conținutul codurilor precedente. Hammurabi a fost numit de zei pentru a asigura bun]starea supușilor s]i cu dreptate și prin eliminarea r]ului și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comportament p]reau s] prefere interesele altora în defavoarea celor personale, constituia o problem], nu o soluție; iar orice caz de reușit] pentru justiție trebuia s] demonstreze c] totul era f]cut în interesul agentului. În acest sens trebuie s] înțelegem faimoasele paradoxuri socratice: „Arete este înțelepciune” și „nimeni nu face r]u în mod intenționat”. „Gândiți-v] bine” - spune el - și veți descoperi c] a face ceea ce trebuie este cel mai bine pentru voi” -, iar dac] alții fac r]u, o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tr]i o viat] de succes în care acțiunea corect], bazat] pe judecat], este ingredientul principal (sau singurul?). („Nimeni nu face r]u în mod intenționat” - sau, dup] cum au tradus grecii, „nimeni nu face r]u voit”, aceasta reprezint] faimosul refuz socratic al existenței conceptului de akrasia sau de „sl]biciune a voinței”. Comentariul caracteristic f]cut de Aristotel la aceast] afirmație, în Etică nicomahic] VII, este acela c] refuzul lui ar fi „în dezacord cu faptele observate”, deși el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastr] de a lua deciziile potrivite în ceea ce ne privește crește progresiv trecând printr-un proces de triere si eroare. Problema este c] Aristotel se oprește aici. Că și Platon, el descrie tipurile de comportament corect - că, de exemplu, în faimoasa „doctrin] despre r]u”, care localizeaz] fiecare „virtute” între „viciile” de exces și defect corespunz]toare. Curajul va ține de g]sirea echilibrului dintre fric] și încredere; moderația se afl] între indulgent] excesiv] și insensibilitatea complet] în fața pl]cerii; spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de synderesis și conscientia sunt într-adev]r cele care aparțin autoperfecțion]rii, susțin c] descoperirea lor nu ține de investigarea empiric] și de gândirea pragmatic], ci, pur și simplu, de înv]tarea prescripțiilor date de Dumnezeu sufletului. Într-un pasaj faimos din opera să, Despre Sfântă Treime, Sfanțul Augustin amintește c] „oamenii v]d legile morale scrise în cartea luminii care este numit] Adev]rul, de unde sunt copiate toate celelalte legi” (De Trinitate, 14, 15,21). Iar pentru alții, forma descoperirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în comportamentul individual și poate face mai mult r]u. Preocuparea lui Grotius de a demască scepticismul poate fi înțeleas] cu ușurinț]. Abordarea să este totuși influențat] de predecesori. Asemeni lui Cicero, el analizeaz] viziunea scepticismului lui Carneades, cel mai faimos critic antic al dreptului natural; r]spunsurile pe care le ofer] sunt, de asmenea, de factur] ciceronian]. Carneades susținuse c] legile umane și morale „nu își au fundamentul în natur]”, ci sunt simple convenții, adoptate datorit] utilit]ții lor. Că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Responsabilitatea social] a devenit recent conceptul central în etică afacerilor. Acest concept a iritat numeroși entuziaști tradiționali ai economiei de piaț] și a provocat apariția unui num]r de argumente greșite sau de natur] s] induc] în eroare. Cel mai faimos dintre acestea este probabil cel rezumat în diatriba viitorului câștig]tor al premiului Nobel, economistul Milton Friedman, publicat] în The New York Times (13 septembrie 1970) sub titlul: „Responsabilitatea social] a unei afaceri este s] își sporeasc] profitul”. Autorul i-a numit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țile morale pot derivă din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta se plânge c] moraliștii „conținu] de ceva vreme pe calea obișnuit] a raționamentului” c]utând „dovezi” ale „existenței lui Dumnezeu” sau f]când „observații asupra acțiunilor oamenilor”, „când, dintr-o dat], sunt surprins s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rezista, acest lucru ar fi compatibil cu libertatea noastr] de a decide și de a acționa. Compatibiliștii au utilizat numeroase strategii pentru a-și ap]ra convingerea comun] potrivit c]reia putem fi simultan determinați și liberi. Probabil cele mai faimoase au fost tentativele de a ar]ta c], pan] și într-o lume determinist], am putea decide și acționa altfel decât decidem și action]m de fapt, cu condiția c] am alege sau am vrea s] facem așa. Așa-numitele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fraza lui Dali: "Din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Michel de Montaigne: acest scriitor povestește că sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri." Cînd demontam fraza pentru a zecea oară, tocmai trece magistrul Brînzei: Ce-i bre, nu ți-i bine? Magistre, niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum. 14 ianuarie Prin mamă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
52, cred c-o știi: "din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Montaigne. Acest scriitor povestește că Sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri". Ei, ce zici? Ce să zic? Mă calmasem. În turn continua să miroase a eucalipt. M-am înclinat și-am ieșit. Nu înainte de-a obține favorul de a-l vizita, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spune acută luxură, desfrînare analitică, se pliază deci de minune pe tema ofertată de orașul-lumină, căruia nu-i este teamă, nici n-ar avea cum, pentru că știe s-o ferească, elegant, de frivolitate. Singurul monstru sacru în viață, din stirpea faimoșilor falocrați ai artei, pare a fi César, autorul unui monument gigant, un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani, în Franța erau la cîrmă frații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tolănit la picioarele noastre, ascultîndu-ne și părînd chiar că înțelege, și iară și iarăși tablourile. O casă cu tablouri. Vechi, din celălalt secol, din începutul acestuia, de azi. Hipnoza psihiatrului îmbracă formele grațioase și gratuite ale ideilor, călătoriilor, confruntărilor din faimosul spital, din propria clinică. Tablourile. Ascult, dar, irepresibil, privirea se tot duce la tabloul cu ramă lată, veche, orgolios demodată: chiul unei fete despletite, o gitană fără țară, fără identitate, o gitană. Ce ochi nocturni are fața asta păgîn-senzuală! Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar hazul de propriile-i metehne. Probabil, ambele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numai timpul rezolvă, o să rezolve, totul. În fond, marile literaturi ale momentului au cunoscut traumele celor estice? Se tînguie acestea că economia de piață e o pacoste? Peste tot se scriu cărți, se editează, există, de ani și ani, aceleași faimoase edituri și aceleași faimoase premii. Lumea (literară) merge-nainte. Vom merge și noi? De altfel, și mergem. Se scrie mult. Se tipărește mult. Se comentează mult. Tînguitorii sînt mai ales vîrstnicii. Tinerii vin. Cum? Iată, între atîtea, o carte ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rezolve, totul. În fond, marile literaturi ale momentului au cunoscut traumele celor estice? Se tînguie acestea că economia de piață e o pacoste? Peste tot se scriu cărți, se editează, există, de ani și ani, aceleași faimoase edituri și aceleași faimoase premii. Lumea (literară) merge-nainte. Vom merge și noi? De altfel, și mergem. Se scrie mult. Se tipărește mult. Se comentează mult. Tînguitorii sînt mai ales vîrstnicii. Tinerii vin. Cum? Iată, între atîtea, o carte ce pare a se citi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a omului care a frecventat atîta lume bună, a înotat în atîtea mirobolante piscine), cu plăcute nuanțări ale înțelesurilor răspunde "indiscrețiilor" la care îl supune gazda, și ea, o persoană realmente de ținută. Secvență, în mult rîvnitul său periplu bucureștean: faimosul bariton ne este arătat în incinta unei opulente biblioteci publice. Nu miră, cred, pe nimeni scena, pentru că expresia acestui cap distins, alura întregului personaj spun de marca sa intelectuală. Final de interviu. Ce hobby aveți? se interesează, pentru noi, doamna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de securiști de la toate nivelurile, public, presă, televiziune. Pe imensele panouri imensele indigestii propagandistice. Dar și rezistentele pînze ale demnității. Reflector! Marele pitic, la patru ace, suita, suita și... și... cine ar fi putut face silnicul ghidaj prin sala faimoasă decît... decît... Ion Frunzetti, cărăuș versat dinspre o Românie autentică, în care trăise acompaniindu-i pe Noica, Cioran, Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o ditamai ladă de tablouri. Chit că nu-ți stau în spinarea-ți de (totuși) Sisif al Bellelor Arte. (Pentru că rolul de inefabil Sisif și l-a asumat, de data asta, cu aceeași generozitate și eleganță spirituală, domnul Decebal, mecena faimoasei Latin, de altfel deținătoarea acestui corpus de lucrări.) De aici și cohorta de "probleme", una mai complicată decît alta. În clarificarea și finalizarea cărora sînt implicate instituții și persoane. Competente. Dar supunîndu-se, ele, rigorilor legalității, îmi scot, mie, untul (pardon
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]