8,564 matches
-
mitologia greacă și cu cea latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea folclorului român. Ovidiu Bârlea colaborează la: „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul de folclor”, „Anuarul muzeului etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”.
Ovidiu Bârlea () [Corola-website/Science/316196_a_317525]
-
latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea folclorului român. Ovidiu Bârlea colaborează la: „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul de folclor”, „Anuarul muzeului etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”.
Ovidiu Bârlea () [Corola-website/Science/316196_a_317525]
-
Lituaniei; Saliamonas Banaitis a fost implicat în afaceri, deschizând mai multe bănci. Printre semnatari s-au aflat doi viitori președinți ai Lituaniei, Antanas Smetona și Aleksandras Stulginskis. Jonas Basanavičius, președintele Consiliului Lituaniei, și-a reluat activitatea academică, cercetând cultura și folclorul lituanian. Cinci semnatari au murit înainte de începutul celui de al Doilea Război Mondial; trei au murit în timpul ocupației naziste. Cei care au supraviețuit până atunci și nu au emigrat în țările occidentale au devenit deținuți politici după ocuparea Lituaniei de către
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
['zolmən 'rozəntal] (; în grafiere ) (1889, Telenești, jud. Orhei, Basarabia — 19 martie 1959, Chișinău) a fost un scriitor, jurnalist și culegător de folclor de naționalitate evreiască din Basarabia. A scris în limbile idiș și ebraică. a fost unul dintre cei 10 copii ai unui arendaș din Telenești. După absolvirea școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
foclorului evreiesc din Basarabia. A adunat peste 300 de cântece populare. Ultima treime din acesta a fost inclusă în volumul "Reșumot", editat la Tel Aviv în 1919 de Haim Nahman Bialik, I. H. Ravnițki și A. Druianov; restul culegerilor de folclor a fost publicat tot la Tel Aviv, în 1927, în volumul "Reșumot 2". A scris un număr mare de texte pentru cântece în stil folcloric, care au devenit cântece populare, de exemplu ""Ba dem Taihl""(La râu), ""S'îzr Țebrohn
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Kiriac (teorie-solfegiu), Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct). S-a specializat, ca auditor, la Universitatea din Berlin (1922-1924), cu Oskar Fleischer (istoria muzicii medievale, notație muzicală), Johannes Wolf, Richard Sternfeld, Hermann Abert (istoria muzicii), Erich Moritz von Hornbostel (folclor comparat, practica înregistrării fonografice), Curt Sachs (teoria instrumentelor), Johannes Wolf (muzica medievală), Max Friedländer (folclor), Georg Schünemann (pedagogie muzicală), Carl Stumpf (psihologie muzicală), Eduard Spranger (folclor comparat), Ferdinand Jakob Schmidt (pedagogie), Riehl, Groethnisen, Dessoir, Breysig. S-a specializat la Laboratorul
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
la Universitatea din Berlin (1922-1924), cu Oskar Fleischer (istoria muzicii medievale, notație muzicală), Johannes Wolf, Richard Sternfeld, Hermann Abert (istoria muzicii), Erich Moritz von Hornbostel (folclor comparat, practica înregistrării fonografice), Curt Sachs (teoria instrumentelor), Johannes Wolf (muzica medievală), Max Friedländer (folclor), Georg Schünemann (pedagogie muzicală), Carl Stumpf (psihologie muzicală), Eduard Spranger (folclor comparat), Ferdinand Jakob Schmidt (pedagogie), Riehl, Groethnisen, Dessoir, Breysig. S-a specializat la Laboratorul La Charité cu profesorul Karl Schaeffer. Profesor la Institutele particulare Model, Lolliot și Sf. Gheorghe
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
notație muzicală), Johannes Wolf, Richard Sternfeld, Hermann Abert (istoria muzicii), Erich Moritz von Hornbostel (folclor comparat, practica înregistrării fonografice), Curt Sachs (teoria instrumentelor), Johannes Wolf (muzica medievală), Max Friedländer (folclor), Georg Schünemann (pedagogie muzicală), Carl Stumpf (psihologie muzicală), Eduard Spranger (folclor comparat), Ferdinand Jakob Schmidt (pedagogie), Riehl, Groethnisen, Dessoir, Breysig. S-a specializat la Laboratorul La Charité cu profesorul Karl Schaeffer. Profesor la Institutele particulare Model, Lolliot și Sf. Gheorghe din București (1914-1916); maestru de muzică (1919-1920) și profesor (1920-1921, 1924-1926
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
psihologie și practică muzicală la Academia de Muzică Religioasă din București (1928-1936); Inspector General al Învățământului muzical secundar din România (1932-1939); profesor de muzică românească și consilier la Liceul Militar Muzical din București (1941-1942; 1950-1953). A cules, transcris și publicat folclor, punând bazele Arhivei Fonogramice a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor (1927-1941). A fondat și a condus colecția de muzicologie Melos (1939-1941), destinată studiilor de istoria muzicii românești. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
românești, vol. 4. Muzicologie (Monografii): D. G. Kiriac la 50 de ani de la înființarea Societății corale „Carmen”, în: Muzica (în colaborare cu Ion D. Chirescu și Vasile Popovici); Glinka, în: Probleme de muzică; Gavriil Musicescu (schiță monografică); D. G. Kiriac. Folclor (Studii): Sufletul românesc în muzica populară românească. Către diriguitorii revistei „Isvorașul”, în: Isvorașul; Pentru muzica populară, în: Ideea Europeană; Culegerea cântecelor populare. O arhivă fonogramică în țara noastră, în: Muzica; Arhiva fonogramică, în: Armonia; Arhiva fonogramică a Ministerului Instrucției, Cultelor
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
Moduri prepentatonice, în: Cercul Folcloric; Idei curente în cercetarea cântecului popular. Moduri pentatonice și prepentatonice, în: Studii Muzicologice; Studiul științific al creației populare - sarcină de frunte a muzicologiei noastre, în: Muzica; Pagini din istoria muzicii românești. Cercetări de istorie și folclor, vol. 5; Pedagogie muzicală, învățământ: Observațiuni relative la învățământul muzical din școala secundară, în: Muzica; O catedră de pedagogie muzicală la Conservatorul din București, în: Muzica; Înființarea unei catedre de pedagogie la Conservator, în: Rampa; Educația muzicală, în: Program de
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
Școli Normale, Conservatoare particulare și învățământul individual (în colaborare cu Maximilian Costin); Istoria muzicii românești; Carte de cântece pentru copii (sinteză din cele 4 Cărți de cântece pentru copii, 1973, în colaborare cu N. Saxu). Ediții critice. Antologii. Colecții de folclor: Cântările Sfintei Liturghii pentru școală și popor (în colaborare cu Ion Popescu-Pasărea și G. Comana); Colecție de coruri (în colaborare cu Ioan D. Chirescu); Colinde (colecția Cartea satului); Cântece românești pentru școala primară; D. G. Kiriac. Opere alese (în colaborare
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
1964 la Liceul nr. 1 din aceeași localitate (în prezent Colegiul Național "Anastasescu"). În această perioadă promovează examenele de grad II și I și obține titlul "Profesor Emerit". În special în perioada când a profesat la Liceul "Anastasescu" a cules folclor cu ajutorul elevilor săi, sprijinind tinerele talente, printre care și Floarea Calotă. Au fost adunate peste 200 de piese originale, dintre care unele au fost publicate în volumul "Folclor din Teleorman" publicat împreună cu C. Munteanu și M. Cazacu. În 1979, la
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
În special în perioada când a profesat la Liceul "Anastasescu" a cules folclor cu ajutorul elevilor săi, sprijinind tinerele talente, printre care și Floarea Calotă. Au fost adunate peste 200 de piese originale, dintre care unele au fost publicate în volumul "Folclor din Teleorman" publicat împreună cu C. Munteanu și M. Cazacu. În 1979, la vârsta de 64 ani, se pensionează. În 1995, Florea Răgălie, veteran de război, este decorat cu "Crucea Comemorativă a Celui de-al II-lea Război Mondial" pentru servicii
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
(n. 17 ianuarie 1919, Sibiu - d. 22 martie 1983, Sibiu) a fost un cercetător român în etnografie și folclor, creatorul și organizatorul "Muzeului Civilizației Populare Tradiționale din Dumbrava Sibiului". cu toate că s-a născut în Sibiu, își are originile pe Valea Hârtibaciului, în satul Movile, Hundrubechi așa cum îi plăcea lui să spună, localitate de origine a bunicii mamei sale, țăranii
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
în anul școlar 1939/1940 fiind încă student devine custode la Seminarul de Sociologie. A luat licența în anul 1941 cu “magna cum laude” obținând imediat o bursă de studii în Jena, Germania, unde a continuat studiile de etnografie și folclor în perioada 1941-1943. Susține teza de doctorat în anul 1948 cu tema “Relațiile sociale intersătești în Țara Oltului” și obține titlu de doctor “magna cum laude”. În timpul studenției a lucrat ca asistent și cercetător științific la „Institutul de Cercetări Sociale
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
din Dumbrava Sibiului". Cercetările făcute de Conel Irimie în domeniul portului popular, arta lemnului, pictura pe sticlă, ceramică, vechile industrii textile, etc., au fost valorificate în numeroase studii și cărți publicate în țară și străinătate. Pasiunea ferventă pentru etnografie și folclor s-a tradus și în numeroase achiziții personale de icoane pe sticlă (58 de piese reprezentative din Transilvania, sec. al XIX-lea), mobilier pictat, ceramică, textile, care după moartea sa au fost achiziționate de Muzeul Astra și sunt expuse împreună cu
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
sprijinul vaselor militare occidentale și i-au atacat pe rebeli. Navele marilor puteri au bombardat pozițiile rebelilor din Akrotiri. Drapelul elen a fost doborât în timpul bombardamentului naval, dar a fost arborat din nou. Acest moment a intrat de asemenea în folclorul legat de rebeliunea cretanilor și au dus la creșterea faimei lui Venizelos, care ar fi refuzat pe 20 februarie să se supună ordinului amiralilor occidentali de coborâre a drapelului și demobilizare a trupelor rebele. În ziarele din Grecia avea să
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Radio (sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Nicu Stănescu și Ionel Banu), are o bogată activitate în concerte, dar rămân puține înregistrările pe bandă magnetică sau pe discuri cu ea. Din repertoriul său făceau parte cântece vechi și piese cunoscute din folclorul oltenesc sau muntenesc precum: "Teiule, frunză rotată", "Ușor, puiule, ușor", " La bădița al meu la poartă", "Strânge omul ca furnica", " Cine mă puse pe mine", "Stând pe malul Jiului", " Când eram la Câmpulung", "Intru-n luncă, tai nuiele" sau "Măi
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
referință ale școlii muzicale clujene: Liviu Comes la armonie, Sigismund Toduță la compoziție, Max Eisikovits la contrapunct, Cornel Țăranu la forme muzicale, Gabor Jodal și Wilhelm Demian la orchestrație, Gheorghe Merișescu și Romeo Ghircoiașiu la istoria muzicii, Traian Mârza la folclor și Magda Kardos la pian. Fiind pasionat de muzică electronică și alte aspecte contemporane ale artei muzicale, continuă muncă de perfecționare la Hochschule für Musik und Tanz Köln, cu mari compozitori germani ai vremii: Karlheinz Stockhausen și Hans Ulrich Humpert
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]
-
editarea revistei școlare "„Curierul Liceului”". Între anii 1974 și 1979, când a fost diriguitor în domeniul culturii și artei, el a avut dese ocazii de a participa activ, în străinătate, la colocvii și mese rotunde, inclusiv la festivaluri internaționale de folclor, conducând formații populare de dansuri și corale prahovene; ele au câștigat medalii de aur și de argint, la Messina - Italia, Stuttgart și Magdeburg din Germania și Corck - Irlanda. ("Medaliile" se găsesc azi în arhiva "Direcției de Cultură" a județului Prahova
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
absolvirea școlii din Deva, a studiat la Conservatorul din București între 1940-1947, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, unde îi are ca profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Ghiga (citire de partituri, dirijat de orchestră), Ștefan Popescu (dirjat de cor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Eugenia Ionescu (pian auxiliar), Constanța Bădescu (canto). A studiat în paralel și Facultatea de Litere a Universității din București pe
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
Deva, a studiat la Conservatorul din București între 1940-1947, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, unde îi are ca profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Ghiga (citire de partituri, dirijat de orchestră), Ștefan Popescu (dirjat de cor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Eugenia Ionescu (pian auxiliar), Constanța Bădescu (canto). A studiat în paralel și Facultatea de Litere a Universității din București pe care a absolvit
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
Boris Caragea. Statuia realizată de Constantin Baraschi ar fi devenit în final, după istoricul de artă Pavel Șușară, statuia lui I. L. Caragiale din București, prin decapitare și înlocuirea capului cu cel al marelui scriitor, informație infirmată de sculptorul Paul Vasilescu. Folclorul urban spune că bronzul necesar statuii lui Lenin provine din statuia ecvestră a Regelui Carol I, care fusese topită de comuniști în 1948. Monumentul a fost inaugurat joi, 21 aprilie 1960, cu o zi înainte de aniversarea a 90 de ani
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
multă vreme publicarea și rămâne în domiciliu forțat la Brașov fiind în permanență suspectat și supravegheat de către securitate. Totuși activează sub control sever în învățământ și în cadrul teatrului și al filarmonicii locale. I se permite să publice doar culegeri de folclor, astfel publicând fără înregistrări de carte, "Cântece noi despre Avram Iancu“ (1968), „Cântece pentru Avram Iancu“ (1972), „Iancule, ce mândru ești“ (1972). La Brașov, în ciuda vechilor sale convingeri politice, încearcă o reintegrare în literatura vremii. își reia activitatea în formele
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]