10,090 matches
-
care se ia uneori poate prea tare în serios, se ascunde un om blând, cald, mânat de cele mai bune intenții, pe care te poți bizui, care acceptă opinia celuilalt fără să fie deranjat dacă este contrazis, care gustă o glumă și un păhărel, care știe să se facă plăcut într-un anturaj select, în preajma căruia te simți bine. Este un om împlinit, un bun exemplu de reușită în viață. Mă simt onorat că l-am cunoscut, că am prilejul să
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ca un om plin de inițiative, cu o putere de muncă rar întâlnită, insistent în sensul bun al cuvântului, corect și atent la tot ce se petrece în sfera sa de activitate. Un om plăcut, deschis, știind să plaseze o glumă, în plăcutul grai moldovenesc, pe care să o savurezi cu multă plăcere. Aceasta este imaginea și impresia pe care ți-o lasă „dom’ profesor” și nu numai nouă, celor care l am cunoscut bine, dar și studenților pe care i-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Zbaterile și sacrificiile au făcut ca stațiunea să-și recapete funcționalitatea iar studenții noștri și din alte centre universitare să poată face practica la mare. De știut că profesorul Gheorghe Mustață este și un neîntrecut purtător a unor tolbe de glume. De neuitat rămân acele seri de pe litoral, la stațiune, când directorul organiza o masă cu guvizi pentru ce-i care conduceam practica de vară sau cu ocazia sesiunilor științifice. Sacul lui nu se deșerta niciodată, era o atmosferă de binecuvântare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
geologice și de mediu), în vederea posibilei acreditări Iată contextul în care l-am cunoscut pe apreciatul șef de comisie de la C.N.A.A., Prof. dr. Gh. Mustață; d-sa dovedește o fire expeditivă, dar acceptă cu satisfacție în timpul dedicat activității, o glumă, nu însă și spații inutile, d-sa fiind atletul de cursă lungă. Lucra făcându-și datoria în mod exemplar sub aspectul competenței, al exigenței, continue, marcat de necesitatea acordării unei decizii juste în toate situațiile. La începutul întâlnirilor noastre îl
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sau nu. Din acest punct de vedere, profesorul Gheorghe MUSTAȚĂ este și rămâne un caz aparte de intelectual rasat, polivalent, cu cultura pluridisciplinară și interdisciplinară dedublată de vocația de condeier, bun mânuitor al slovei, a structurilor de frază. Mai în glumă, mai în serios, dincolo de talentul de a scrie, elegant, academic, legat și întotdeauna bine documentat, sărbătoritul a avut/are și o altă fațetă a interesului de bun condeier, fiind un desenator de excepție în redarea secretelor lumii animale, dar perfecționat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Eu eram însetat, plin de motivație să încep să lucrez, deși nu prea știam și nu aveam atunci de unde să știu în ce consta activitatea practică a diplomaților în minister. Dar prieteni care nu locuiau în Ierusalim îmi puneau în glumă, când ne întâlneam, întrebări de genul: Ia spune, băiatule, ce ne pregătești? Nu cumva te pregătești să devii prim- ministru?". Iar când replicam că nu înțeleg întrebarea, auzeam comentarii de felul: "Păi să știi că a fost pe la mine un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de centru mondial al industriei și comerțului de diamante, era și capitala naționalismului flamand, dar și orașul-reședință al unei importante comunități evreiești. Funcțiile mele la ambasadă m-au făcut să vin deseori la Antwerpen. Atât de des, încât spuneam în glumă că mașina mea, un biet Fiat 124, știa drumul de la Bruxelles la Antwerpen precum știu vacile care se întorc seara de la păscut drumul ce duce la grajd. Într-o noapte de toamnă timpurie mă întorceam de la Antwerpen unde am asistat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
astăzi nu este iluzionarea, ci clădirea însăși, care a fost distrusă în urma directivelor primite din Teheran de către grupul terorist Hezbollah. Deși vecini, nu prea am cultivat legături cu colegii din ambasada vecină. Din când în când ne întrebam, mai în glumă, mai în serios, oare unde anume, în pereții noștri, au reușit românii să implanteze microfoanele destinate culegerii de informații? Am fost ministru în Argentina în perioada 1980-1982, când țara mai era stăpânită de generali, iar România se afla încă încătușată
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cerea lămuriri la anemicele sale bîjbîieli în românește, dornic să înțeleagă măcar puțin despre ce este vorba. Farsa lui Sikorski și a nevestei sale nu ne-a plăcut și a trebuit să luăm, și eu și soția, calmante la final. Glumă, glumă, dar nici chiar așa... Las cititorului să aprecieze dacă omul acesta merita sau nu o lingură în capul sau de diplomat. Cubanezul Lazaro, plăcut și cam naiv, era un companion pe care îl preferam la o cafea "pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lămuriri la anemicele sale bîjbîieli în românește, dornic să înțeleagă măcar puțin despre ce este vorba. Farsa lui Sikorski și a nevestei sale nu ne-a plăcut și a trebuit să luăm, și eu și soția, calmante la final. Glumă, glumă, dar nici chiar așa... Las cititorului să aprecieze dacă omul acesta merita sau nu o lingură în capul sau de diplomat. Cubanezul Lazaro, plăcut și cam naiv, era un companion pe care îl preferam la o cafea "pe îndelete", cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
le țină fixe ca să nu fie mișcate de cel care sufla ca nebunul. Dacă monedele rămîneau sub degete, abia atunci fericitul cîștigător culegea totul. Uneori, pămîntul era acoperit de monezi, doar că, afurisit ghinion, în jurul mătcii era terenul gol. Comentarii, glume și rîs pe săturate. Jocul începea de dimineață și înceta seara, cînd întunericul îi împiedica să mai continue. Pasiunile iscate de pișcă la cei mari se transmiteau și la cei mici. Numai că ei n-aveau monezi, în schimb aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe lumea asta idioată, care nu se dădea la comunism. Abia se făceau întovărășirile, iar despre colhoz nici vorbă încă. Cînd a născut plodul, așa de tare răcnea Anica, încît se adunase jumătate din sat să asculte și să facă glume. Femeile alergau care încotro, pline de mister. Țîncii aflau, în sfîrșit, că nu barza îi aduce pe lume. O femeie speriată vine într-un suflet la cei adunați la căscat gura. Ce-i, ce s-a întîmplat? A născut? Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nici dureri de burtă, nici n-a vomat și nici măcar diaree n-a avut. Nici dracul nu vrea să aibă de-a face cu el. Apa Prutului Ce nuntă frumoasă au avut Dorel și Natașa! Copii de oameni gospodari, nu glumă, cu acareturi fără număr, cu pășuni întinse prin munți și pomi fructiferi cît lumea. Dar ce, numai averea asta o aveau? Aveau animăluri, orătănii și porci. Dar ce porci! Cu slana cît un lat de palmă! Prin odăile nenumărate erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Copou... Întoarce capul să nu văd că plînge. Povestea ei este prea lungă și enigmatică, dar cunosc îngrozitorul final. Sigur, draga mea, sigur... Glasul îmi tremură și ochii mei evită asistența din jurul meu. Mulțumesc, ești un dulce! Fac o glumă ca să alung lacrimile: Mai transpiri, Julieta? Pe frigul ăsta, Costică? Ce bine că s-au oprit lacrimile! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm), mă las dus într-un loc necunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doamna Colentina și a cerut ferm să-l bojgonească pe șef. Să-i meargă ca la cei nebuni... Să moară? se miră baba. Da, să moară, să crape, să-l ia dracul, să dea ortul popii. Văleu, asta costă, nu glumă. Dau tot ce am dacă crapă diavolul. Donose a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos tare. Nicușor are fruntea creață și deloc eminesciană, dar acolo, sub carcasa aceea enormă, se coceau gînduri cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că stăteau Eminescu și Creangă, gustînd lăsarea serii și a păcii peste dealul Șorogari. Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie spre stradă. Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă tîmpită: Hai, hopa sus, Eminescule. Du-te în p... mă-ti, replică poetul. Moartea capodoperei Ponor era scriitor și nu avea altă meserie. Nu scria foarte mult, dar ce scria era cu miez adînc. Cititorii săi îl admirau cu sinceritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce? Filozofie adîncă, acțiune, descrieri superbe, conturare a unei lumi vaste în care trăim. Lupta dintre viață și moarte, dintre divin și diabolic. Șuvoiul de imagini, de idei, de fapte, de paralele, de comparații, nu mai contenea... Trebuia hîrtie, nu glumă... Aveam un top întreg, cade Ponor în plasă. Și... l-ai umplut? Ei, doar nu era imprimantă omul, intervine un confrate. Scriam, domnule, că începuse să mă doară mîna. Scriai și pe o parte și pe cealaltă a colii? Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu degetul. Moș Leo, dar știi ce a făcut și a dres banditul ăsta, nu? Și, ce? Uite așa trîntesc ștampila pe el! Doamne, boșorogul ăsta bețiv îmi anihilează votul meu. Eu care sînt un om de cultură, deștept nu glumă și care am fost... am făcut și am dres. Mă revolt și îmi vine să fac ceva, chiar nelegiuit, ca să opresc această parșivenie de democrație ca să-și facă mendrele. Prietenos, arunc nada care merge întotdeauna la bețivi. Am un vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîteva salturi, se oprește și-l privește cu interes pe cel care tulbură tihna aceea de veșnicie. Ochii ei sclipesc a sălbăticiune și fiori reci îl trec pe John prin șira spinării. Un gînd îl străbate, mai întîi ca o glumă. Doar n-or fi mai mulți! Se uită înapoi. Drumul tăiase un îngust culoar prin desimea codrului și la capătul acestuia era cerul, lăptos argintiu pînă în apropierea lunii, înconjurată de imensa sa coroană de aur. Ei, cu lupul m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
intri în sătuc. Curtea era generoasă și brazi seculari o înconjurau, ca niște santinele care stau smirnă, uitate acolo de Ștefan cel Mare după ce a făcut de petrecanie îngîmfatului rege al polacilor. Casa este de culoare verde, dar verde nu glumă, că ți se face gura pungă cu gîndul la prunele verzi și acre, și aparține brigadierului silvic. Pe fațadă, deasupra ușii de la intrare, sînt însemnele strict necesare istoriei acelor neamuri care au lăsat ceva în urma lor. Este scris "T 1972
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
regii mai sărăcesc în timp, dar le curge prin vene sînge albastru... Ha, ha, poate rachiu... Ce știu femeile?! Nu? Toader nu lua în seamă trăncăneala unei femei proaste, din popor, fără multă știință de carte. El a studiat, nu glumă, era primul la liceul de silvicultură. Dacă ar fi avut condiții, făcea și facultatea... Dar băiatul lui va fi inginer silvic. Mort, copt, inginer va fi. Salvatore se cunoștea că-i de viță veche. Poate că era Limbric-ul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
loc comanda!" Uită de pauză și se ține de capul meu. Deodată îmi comandă să-mi pun masca pe figură. O pun și calvarul devine și mai urît. Colegii mei rîd la început. Apoi sînt revoltați și nu mai gustă gluma. Simt că pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică, îl înconjoară și în cor îl înjură. Unul lansează chiar o glumă idioată: Ce-ar fi dacă ar cădea în fîntînă, din greșeală? De data aceasta olteanul a luat-o în serios. Tremură, este alb la față precum varul. Se roagă. Tovarăși elevi, eu îs băiat de comitet, am glumit, o să vedeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăla hidos. Unde mai pui că n-am văzut-o niciodată, pe fata asta minunată, să scuipe după ce o săruta monstrul. Sau măcar să se șteargă discret la gură! Îmi vine să plesnesc de ciudă. Eu sînt cult, om cultivat nu glumă, sportiv, tînăr de perspectivă și cînd am dat s-o sărut pe...proasta asta blondă, Lena, sau cum naiba îi mai spune, m-a pocnit speriată. Ei bine, lasă că o aranjez eu! O să-i descriu babuinul... Ca să le fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]