10,350 matches
-
prezent, din cel fals sau aparent, mâzga vie și aparent consistentă pe care plutește gesticulația diurnă, ascunzându-l de fapt nu pe „el”, cel real, ci ascunzând totul sau aproape totul. Poeții, adevărații și rarii poeți, În ceasurile lor de „inspirație”, de ruptură din falsul prezent, din fracturarea, de fapt, a persoanei și conștiinței proprii, poeții care nu numai că fac, dar și au „gânduri sinucigașe” - În sensul pozitiv, de bun-simț al celorlalți! -, poeții ating uneori, „cu frică și tremur”, acest
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de acest adevăr și nu numai pentru „simplul” motiv că nu-l putem suporta cu fragilele noastre alcătuiri corporale și psihice: nu, ci pentru că „el”, se pare, nu este făcut pentru noi și dacă, uneori, În momente de sinucigașă nepăsare, inspirație sau nebunie, Îl provocăm, Îl atragem să iasă afară din vizuina sa, marele șarpe, Quetzalcoatl ce se strecoară printre secole umane, avem atunci, ca un privilegiu pe care nu Îl suportăm, cu adevărat semnul, puterea și chipul care se ascunde
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-un domeniu sau altul, major, de cercetare și creație, se „apropie” de clipa, de rezultatul, de forma desăvârșită sau aproape desăvârșită, „visată” În multe nopți și zile „lunatice”, forme sau rezultate, numite apoi legi sau capodopere. Ceea ce vulgul numește „inspirație”, moment al „inspirației”, dar care - v-o mărturisesc În cunoștință de cauză! - nu există, nu apare În viața creatorului. Viața creatorului În artă sau a cercetătorului În științe este mai degrabă brăzdată, susținută, de câteva „idei obsesive”, ce par altora
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau altul, major, de cercetare și creație, se „apropie” de clipa, de rezultatul, de forma desăvârșită sau aproape desăvârșită, „visată” În multe nopți și zile „lunatice”, forme sau rezultate, numite apoi legi sau capodopere. Ceea ce vulgul numește „inspirație”, moment al „inspirației”, dar care - v-o mărturisesc În cunoștință de cauză! - nu există, nu apare În viața creatorului. Viața creatorului În artă sau a cercetătorului În științe este mai degrabă brăzdată, susținută, de câteva „idei obsesive”, ce par altora utopice, dacă nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este o simplă eroare de perspectivă, deoarece ne-am aflat În mijlocul valurilor și vâltorilor sale!... Nu, nu opusul unei nenorociri este leacul destinului, ci... tocmai acea „nenorocire, necaz mare sau catastrofă” este „leacul”, dacă ai „inconștientul curaj” sau „ciudata, nebuna inspirație” de a-l repeta, chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu am fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Mai ales În cazul „romancierului realist” care trebuie să stea la semi-distanță și să contemple calm și lucid totul! Da, dar... totul sunt eu!, striga mereu În mine o voce și, cu amărăciunea că nu am, că nu posed, nobila inspirație poetică, mă „afundam” cu cerbicie În meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
respiră atmosfera Parisului și a Barbizonului. Și orașele Încep să se modernizeze (de prin anii guvernării lui Kiseleff; multe a inițiat În țările române acest general rus!). Aspectul oriental se estompează Încetul cu Încetul; Îi iau locul o arhitectură de inspirație franceză și (mai mult chiar decât arhitectura În sine, care nu putea transforma peste noapte peisajul citadin) un mod de viață imitat — la nivelul elitelor — după cel occidental. Bucureștiul devine „Micul Paris“, titlu cu care, pe drept sau pe nedrept
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
modelul occidental. <endnote id="1"/> Modelul occidental În general, și modelul francez În particular. Pentru câteva generații, Franța a fost marea iubire a românilor. Exceptând monarhia, aproape Întregul cadru politic, juridic, administrativ, cultural a avut Parisul ca principală sursă de inspirație. Ce n-ar fi dat România să devină o mică Franță a Orientului! Dacă nu o Franță, proiect poate prea ambițios, cel puțin o „Belgie a Orientului“, sintagmă care apare frecvent spre sfârșitul secolului al XIX-lea. țară mică, la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
filozofic —, Brâncuși este printre primii, dacă nu chiar cel dintâi deschizător de drumuri spre ceea ce avea să devină sculptura secolului al XX-lea. Prin el, arta țăranului român s-a Înscris În universalitate. Tot folclorul a fost sursa majoră de inspirație a lui George Enescu (1881-1955), cel mai de seamă muzician român, violonist, pianist, dirijor și compozitor. Enescu a compus rapsodii, simfonii și sonate, interpretate În Întreaga lume, dar care nu se pot desprinde de o tonalitate specific românească (numele Îi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și astăzi Împărțit În tronsoanele Brătianu, Bălcescu și Magheru), cel mai larg și mai monumental dintre bulevardele bucureștene. Calea Victoriei și cele două șiruri de bulevarde structurează zona centrală a Capitalei. Întretăierea bulevardelor — punctul cel mai central din București — e de inspirație „haussmanniană“ (la grande croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este așezată Universitatea (construcția inaugurată În 1869 și extinsă după 1900). În Piața Universității se Înalță câteva statui reprezentative, prima și cea mai simbolică dintre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atunci o Încărcătură simbolică Încă și mai accentuată. Cum rămâne cu „Micul Paris“? Ca orice mit, și acesta este o Îmbinare de adevăr și iluzie. În bună parte, arhitectura modernă a orașului, cel puțin până la Primul Război Mondial, este de inspirație franceză; unele colțuri bucureștene au o alură pariziană. <endnote id="3"/> Să nu ne lăsăm totuși purtați de imaginație. Ansamblul nu e francez. Este, În toate, o lipsă de regularitate care numai franțuzească nu e. Noile edificii coexistă cu construcții
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
convingi, i-am spus scriitorului. Scriitorul mă antipatiza pentru că încercam să mă supun unei scheme. Mă supuneam intrigii. Calculam starea vremii. Preziceam evenimente importante. Vroiam răspunsuri. Aveam nevoie de claritate. Trebuia să controlez lumea. Scriitorul tânjea după haos, mister, moarte. Inspirația lui. Impulsul pe care și-l dorea. Scriitorul vroia explozii de bombe. Scriitorul dorea o înfrângere olimpiană. Scriitorul nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în viața noastră. Scriitorul spera că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Suceava trebuie să cunoască această chestiune și aș ruga să notați doar unde găsesc referiri la locuința veche cu plan circular. Poate În zona aceea să nu fi fost, năstrușnicia moșului Vizitiu (așa Îl chema) de la Probota să fie de inspirație locală și de moment. Și Încă o chestiune: am văzut Într-un program de la o sesiune de comunicări că dl. Ursulescu are o lucrare despre cercetările arheologice de la Hârtop. De altfel, când am fost la Iași În nov., mi-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
te Întâlnesc și te rog să vii pe la mine. Cu aceeași prietenie, Todirel Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălt.” data=”19 april 1984”> Dragă Domnule Dimitriu, Am primit un volum cu pictori din Bucovina . Am Înțeles că trăiește inspirația matale, pentru care Îți mulțumesc . pictor Teodor Tatos </citation> <citation author=”TATOS Francisca ” loc=”Fălt.” data=”9 mai 1985”> Stimate D-le Dimitriu, Tot am așteptat să mai veniți la Fălticeni, după cum ați spus, ca să studiați toate scrisorile și alte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
gură-cască de la spatele lor. Copiile erau destul de reușite, dar nu perfecte: ele nu izbuteau să reproducă modelul în deplinătatea lui, care rămâne inimitabil, cum irepetabilă este fiecare tușă de penel. Nimeni, oricât de iscusit ar picta, nu poate să reconstituie inspirația, starea sufletească a artistului de demult. E frustrant să privești cum se lucrează la copii în preajma originalului. De parcă asiști la o știrbire de prestigiu, la o degradare a valorii unice a tabloului, la o dezvrăjire a misterului creației... VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
francezii, și în special niște locuitori ai unui oraș de provincie ca Bordeaux (care nu este, totuși, nici Bălți, nici Pitești). S-au exprimat unele regrete față de ecoul destul de restrâns pe care îl are în Franța de azi poezia de inspirație religioasă, gen Paul Claudel, despre care vorbea Adrian Popescu. În schimb, a fost ridiculizată poezia sentimentală. Domnul des Garets a spus că în Franța, de la Alfred de Musset încoace, nimeni nu mai scrie poezie „de sentimente”, că e luat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mi-a mărturisit că regiunea este împânzită de agenți speciali și că pe durata sejurului nostru vom fi supravegheați cu strictețe... Meciul cu Italia este un dezastru care îl are ca actor principal pe Hagi - ieșit din formă, lipsit de inspirație și cu un comportament foarte violent, aproape sălbatic în teren. Hagi îl accidentează grav, în mod intenționat, pe Conte și este eliminat din joc. Cu un om în plus, italienii au controlat jocul și au învins, pe merit, cu 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
serios la imaginea orașului. Și Wolga Ipatava are un discurs mobilizator, cerându-le să se simtă liberi, să se folosească de libertatea lor. Suntem, constat, ca o brigadă de agitație care a sosit cu directive din Europa. Svetlana Andreeva are inspirația să ne propună să citim fiecare câte ceva din creația noastră. O bibliotecară tânără din secția traduceri și literatură universală vorbește frumos despre poezia Anei Blandiana - „care i-a venit la suflet” - și ne roagă, pe mine și pe Adrian Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de ce nu vreau să citesc un poem de-al meu, pentru că am traducerea în limba rusă. Da, dar e foarte proastă și aproximativă. Poemele mele au fost traduse în limba rusă de un oarecare Patrasco, care n-a avut măcar inspirația să mă contacteze, să-l ajut să găsească niște echivalențe mai potrivite, să-i explic anumite nuanțe. Poate că e și vina mea, deoarece nu m-a interesat, recunosc, aproape deloc „varianta rusă”... Fac cunoștință cu mai mulți scriitori: Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca pe vremea lui Radișcev, dar arată, oricum, destul de descurajant și caracteristic pentru „Rusia eternă”. Discuțiile lâncezesc, lumea pare obosită și mai degrabă pusă pe lecturi. Îmi scot și eu o carte din geantă. Alături, jurnalul își așteaptă momentul de inspirație al diarist-ului. 5 iulie, miercuri Moscova VITALIE CIOBANU: Intrarea trenului nostru sub bolta uriașă a Gării Leningrad din Moscova este acompaniată de marșul unei orchestre de pompieri, care-mi dă, subit, senzația de dezgolire în public. Ritualul întâmpinării, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au lucrat chiar aceiași arhitecți, dar schema uriașului bloc reproduce sediul central al Universității din Moscova și... Casa Scânteii din București, doar că turnul este mai înalt și mai ascuțit - are 30 de niveluri. Mă uit la uriașul turn de inspirație stalinistă și mă gândesc la grevele muncitorilor de la Gdansk, blamate odinioară la televiziunea sovietică. Greve în lagărul socialist?! Eram elev și nu-mi venea să-mi cred urechilor. Așteptam nerăbdător principalul jurnal de știri al serii de la Moscova, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de entuziasm când, pe la vârsta de 20 și ceva de ani, am început să-l citesc pe Salman Rushdie. Copiii din miez de noapte, romanul său despre nașterea Indiei și a Pakistanului, a constituit, probabil, cea mai mare sursă de inspirație pentru mine în încercarea de a găsi noi căi de a scrie despre Irlanda de Nord (am spus încercarea de a găsi, întrucât pentru mine căutarea continuă). Într-un articol pe care l-am publicat acum câțiva ani, chiar precizam, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitorii de frunte din Islanda au fost juriști de formație, pentru acest motiv am optat și eu să fac dreptul imediat după liceu. Ca jurist obții o bună inserție în societate și în viață, în general. Găsești, ca sursă de inspirație literară, o infinitate de cazuri aduse în fața justiției și o seamă de romane islandeze sunt bazate pe dosarele curții. Am fost deseori întrebat dacă nu aș vrea să-mi termin studiile juridice, pentru care am fost aproape să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vremii, așa-zisul realism-social. N. Velea, Fănuș Neagu, D.R. Popescu au fost, mai ales, pionii acestei „revolte estetice”, fapt ce le-a adus de timpuriu glorie literară, o dată cu primele culegeri de proză scurtă. În această vreme dominau romanele naturaliste de inspirație autohtonă, dar și sovietică, de la Sadoveanu la V.Em. Galan, în vogă fiind un tinerel ardelean, Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
volum, după câțiva ani în care au trebuit să suporte virulente, perfide atacuri ce veneau de la ideologii partidului, s-au pomenit citați tot mai des și suportând tot mai frecvent epitete absolut „scandaloase” pentru „marxiștii de serviciu”, precum: poeți de inspirație originală, înnoitori ai vocabularului poetic, capabili de teme originale etc., și, mai ales, erau, ceea ce enerva la culme atunci, puși în filiația marilor poeți dintre războaie sau chiar a lui Eminescu. Nichita, mai ales! Observând probabil că „teoria lui” a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]