8,698 matches
-
baise sa mamele,/ En sun devant se dort,/ Issi vient à sa mort"39. Sigur, interpretarea alegorică, în cheie creștin-spirituală, nu lipsește ("Par sa mamele entent sancte eglise ensement" " Prin sânul ei înțelegem asemănarea cu Sfânta Biserică"). Doar că această ipostază a unui animal feroce, care nu se lasă îmblânzit decât de o fecioară, are un caracter erotic dificil, de nu chiar imposibil de ignorat sau măcar de temperat. "Întreaga poveste a capturării unicornului poate fi citită prin intermediul dialecticii senzualității și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
erotic dificil, de nu chiar imposibil de ignorat sau măcar de temperat. "Întreaga poveste a capturării unicornului poate fi citită prin intermediul dialecticii senzualității și a purității", scrie cu îndreptățire Bruno Faidutti 40. Cornul inorogului trimite automat la un simbol falic ipostază în care l-a reținut, conform lui Gustave René Hocke 41, arta manieristă. Există o lascivitate inerentă gestului fecioarei, așa cum este ea înfățișată în foarte multe reprezentări începând cu Renașterea, care cuprinde cu mâna sa gingașă cornul animalului. Una dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
multe reprezentări începând cu Renașterea, care cuprinde cu mâna sa gingașă cornul animalului. Una dintre celebrele tapiserii de la Cluny, cea care ar înfățișa, conform unor interpretări, simțul tactil, nu face excepție. Frescele cu inorogi cuprinși tandru de tinere în ispititoare ipostază nudă, care decorează dormitoarele Papei Paul al III-lea din Castelul Sant'Angello din Roma, pictate între 1543 și 1548, atrag atenția mai curând prin lascivitatea lor ostentativă decât prin forța alegorică. O pictură a lui François Clouet, de la jumătatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o fecioară conduce la capturarea sau uciderea acestuia. Dar Cantemir? Cum se raportează el la această imensă tradiție, care, dacă își schimbă semnificațiile de-a lungul istoriei, își conservă destul de fidel liniile scenariului? În ce măsură este reflectată, în Istoria ieroglifică, această ipostază, hristică sau, după caz, erotică, a unicornului prins cu ajutorul unei fecioare? Există în carte un episod esențial din acest punct de vedere. În partea a opta, încrâncenarea Hameleonului de a-l prinde la Inorog stârnește până și nedumerirea Crocodilului, prototip
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
credință în forța curativă a cornului de licorn. Prin urmare, imaginii-tip a fecioarei cu unicorn i se asociază și cea a inorogului care își înmoaie cornul în apa unei fântâni sau a unui lac, pentru a o purifica. Este ipostaza în care apare animalul în foarte multe reprezentări, printre care, pentru cine știe să caute, și în panoul din stânga din Grădina deliciilor a lui Jieronimus Bosch. Foarte interesant este că, într-un Fiziolog târziu, redactat de către Damaschin Studitul în secolul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un ales, un predestinat căruia Corbul (membru al menajeriei diavolului) încearcă să-i uzurpe drepturile. Tacit, toate celelalte personaje pricep acest lucru, dar nu găsesc puterea de a-l da pe față pentru că este neconvenabil. Deși nu apare reprezentat în ipostaza sacrificiului de sine, deși nu mai este o figura christi, Inorogul lui Cantemir profită însă de această reputație, adânc înrădăcinată în mentalitatea tuturor. Cornul său are forța de a mântui lumea răsturnată, decăzută a animalelor și păsărilor, schimonosite din cauza compromisului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
După cum sper să fi demonstrat, autorul își construiește personajul chiar în dispută tacită, dar fermă cu tradiția creștină. Principele nu mai este interesat să păstreze intacte coordonatele simbolice și alegorice ale acestei figura Christi. El ignoră, ba chiar refuză ostentativ ipostaza medievală a mitului unicornului prins cu ajutorul unei fecioare și profită din plin de a doua trăsătură esențială a acestuia: puterea curativă a cornului. O face însă într-o epocă în care nici această încredere nu mai este nezdruncinată; dimpotrivă: scepticismul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
desparte de cea zeiască. 3. Lupul filosof Dacă în bestiarul lui Cantemir unele animale sunt reprezentate cu fidelitate față de modelul lor fixat prin tradiție, altele sunt denaturate conform unei logici conflictuale a cărții, fără să se mai țină seama de ipostazele impuse încă din Antichitate și mai ales sedimentate în Evul Mediu sub atenta observație dogmatică a bisericii. În unele cazuri însă, atunci când "celebritatea" unui animal este mult prea notorie, autorul nu își asumă riscul de a răsturna simbolurile. Este cazul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
își asumă riscul de a răsturna simbolurile. Este cazul vulpii sau, numai parțial, al inorogului, de pildă. În unele situații, atunci când are de ales între mai multe variante, scriitorul optează pentru cea care se potrivește mai bine intențiilor sale, îngroșând ipostaza pozitivă sau negativă în dauna celeilalte. În acest mod, el reduce simbolul la câteva linii, simplificându-l. Este, printre atâtea alte exemple (Corbul, Șoimul, Nevăstuica), și cazul Lupului. În proporție covârșitoare, sursele atestă ferocitatea și viclenia acestei fiare. Toate fabulele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fraudă, atunci când argumentele forței brute nu-i sunt de ajuns. Mitologia greacă confirmă această cruzime excesivă a lupului, chiar dacă, în unele texte, acesta este considerat animalul sacru al lui Apollo 2. Oricum, în Metamorfozele sale, Ovidius îl prezintă în două ipostaze extreme. Mai întâi, în lup este transformat trufașul rege Lycaon, care are cutezanța de a-l pune la încercare pe însuși stăpânul zeilor. Povestește chiar acesta: "Am dat semne c-a venit un zeu. Poporul porni să se roage. La
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a-i determina pe ceilalți să facă presiuni asupra rivalului să-și asume opinia în mod deschis. Culmea este că Vulpea nu falsifică nici cu o iotă realitatea; lăudându-l, chiar în exces, pe Lup, îl obligă să accepte o ipostază periculoasă: aceea a rostirii adevărului. Ea demonstrează că acesta este, în pofida reținerii sale, cel mai potrivit să deslușească problema privitoare la legitimitatea Strutocamilei de a ocupa tronul datorită priceperii sale concrete, practice de a găsi mereu cele mai bune soluții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de licantropie, de identificare a omului cu fiara pe care eruditul român le studiază au cunoscut reminiscențe și în epoci mult mai târzii. Lupul stătea la originea unor monștri care bântuiau imaginația populară până nu de mult: pricolicii și tricolicii, ipostaze ale "carnasierului în starea lui demonică" ori ale "lupului infernal", după cum scrie Romulus Vulcănescu 48. Oricum ar fi, omul-lup nu avea cum să reprezinte o prezență benefică. Pe de altă parte, în multe variante, lupul apare ca un dușman al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de înfruntat serioase rezerve pe care mentalitatea autohtonă (pe care demonstrează, în Descrierea Moldovei, că o cunoștea foarte bine) le-ar fi opus imaginii pozitive a lupului. Pe de altă parte, el pare a fi avut date și despre anumite ipostaze mai puțin întunecate ale acestui animal, de găsit în unele tradiții populare. Acestea sunt sintetizate de un alt etnolog de marcă, Mihai Coman: "Lupul (chiar dacă este prezent numai în mod metaforic) are rolul unui animal protector, al unui "inițiator", care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a făcut din vultur, puternic dar laș, care se lasă ucis cu un băț uneori, când este prea obosit, antiteza Acvilei, nobilă în mod regal
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ci se petrece încă din primele secole ale creștinismului, când pasărea rea, devoratoare de hoituri capătă un concurent în nobila răpitoare, o ființă solară, simbol al lui Hristos. Heraldica, ce e drept, a impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir în alegoria sa. Vulturul se hrănește cu stârvuri, la fel și Corbul, se înțelege din ceea ce îi povestește Inorogul Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de rând, fără acces la complicatele raționamente teologice, mesajul dogmei creștine. Ce e drept, nobila pasăre ocupa, de la bun început, prim-planul ierarhiei zburătoarelor. Pentru greci, ea era pasărea și totodată semnul lui Zeus, căruia îi purta fulgerele. În această ipostază o descrie Homer în cântul al XXIV-a al Iliadei (versurile 315-321); hotărât să meargă la Ahile pentru a-i cere cadavrul iubitului său fiu, Hector, Priam cere sprijinul lui Zeus, care îl încurajează, trimițându-i ca semn pasărea sa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-se-n gheare și-obraze, la gâturi și pene,/ Se avântară la dreapta-nspre case, tot peste cetate."14 Iată două exemple în care zeul suprem transmite mesaje prin intermediul păsării sale, arătând celor în necaz o fărâmă din viitor. În aceeași ipostază se arată însuși Zeus, atunci când îl răpește în Olymp, înșelând vigilența pățită a geloasei sale soții, pe frumosul Ganymede, după cum povestește succint Ovidius (prin intermediul lui Orpheus) în ale sale Metamorfoze (X, 156-159): "Regele zeilor, Jupiter, arse odinioară de dragoste pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu aripi împrumutate, răpi pe Iliadul care și acum amestecă vinul în pahare și fără voia Junonei servește nectar lui Jupiter"15. Prin urmare, încă din vremurile imemoriale, ale mitului, acvila (prefer să numesc așa și vulturul care apare în ipostaze pozitive) era o pasăre cu trăsături neegalate de alte surate. De aceea, probabil, Aristotel (IX, 32) se lasă și el impresionat de forța mitului și consideră că acvila (aετóν) ar fi "singura pasăre căreia oamenii i-au acordat epitetul "divină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
instinctual. Dimpotrivă, rațiunea și echilibrul par a o defini cu asta e de acord și naratorul. Ea e mai degrabă un mediator, caută să împace taberele, să stabilească adevărul și să aplaneze conflicte care par de nestins. Surprinsă într-o ipostază reflexivă, Brehnacea își dezvăluie (prin intermediul unui monolog interior) permanenta preocupare: aceea ca "în tot trupul publicăi" să nu se prilejuiască "cu cât mai rele și mai cumplite răscoale"39. Nu este ipocrizie, nu este poză, afectare a unui fals interes
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unui om nou"23. Atunci când își schimbă penajul, șoimul sălbatic devine domestic; în limbaj alegoric, omul păcătos, viciat, devine un om bun, care adoptă conduita creștină. Indiferent din ce sursă, Cantemir nu avea cum să nu aibă știință de această ipostază. Personajul său suferă, chiar dacă nu la lumină, explicit, un proces identic. Capabil să se întoarcă împotriva alor săi, cu riscul de a deveni un paria, un renegat, Șoimul nu ezită să se transforme într-un avocat al Inorogului, dar nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sale răzbunătoare, a puterii de care se bucură în lumea animalelor și a păsărilor, este tot un biet "pacient" al autorului, se află la cheremul lui, asemenea tuturor celorlalți. Este ultimul adevăr pe care Șoimul îl putea rosti de la înălțimea ipostazei sale privilegiate. 6. Liliacul angelic Procedeul romanului și-l dă în vileag Cantemir încă din "prefața" cărții, intitulată, în spiritul vremii, Izvoditoriul cititorului sănătate: "Așijderea în minte să-ți fie, te rog, că, ca moimâța omului, așé eu urmele lui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dacă pilda sa va fi urmată, la fel de timid, și de alții. Aceasta este morala în numele căreia Liliacul se retrage din lumea tiraniei, a falsului, a discursurilor găunoase și a nedreptății acceptate cu capul plecat. Lecția sa este una de demnitate. Această ipostază se suprapune perfect peste semnificația pe care, după celebra carte a lui Horapollo, Hieroglyphica, i-o atribuiau vechii egipteni atunci când îl foloseau în una din hieroglifele lor: " Când vor să simbolizeze un om care este slab dar îndrăzneț, ei înfățișează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încheie tragic. Uneori, fiind prea lacom, el piere în mod stupid. Alteori reușește să îi păcălească pe cei mai puternici decât el, dar are de furcă tocmai cu cei din neamul său. În fine, nu are rost să comentăm toate ipostazele în care acest carnasier apare în Panciatantra, respectiv în culegerea Kalila si Dimna. Cert este că el este o creatură perfidă, lipsită de scrupule, preocupată exclusiv de propriile interese. Ciacalul lui Cantemir, am văzut, sacrifică orice de dragul unor valori etice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
l dedicau acestui animal scrie și Diodor din Sicilia, în a sa Bibliotecă istorică (I, LXXXIX), fără a aduce multe informații în plus, dar insistând asupra faptului că aceste fiare "mănâncă oameni și au porniri sălbatice".2 Deja se configurează ipostaza de monstru a reptilei. Așa se face că Plinius (VIII, 37-38), și, după el, cam toți ceilalți, de la Aelian la Isidor din Sevilla ori, mai târziu, Damaschin Studitul, preiau fidel elemente din această descriere obiectivă a lui Herodot. Doar că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]