9,120 matches
-
am găsi negreșit că acești din urmă sunt cu mult covârșitori în număr și prin urmare ar putea să ofere un contingent de cetitori mai mare decât acela al ungurilor. Dar ungurii sunt șoviniști, zicem noi, cu o nuanță de ironie. Așa o fi. Dacă însă șovinismul e un păcat, apoi cred că mai bine e să păcătuim în sensul patriotismului decât în sensul contrar. Dar grecii care au făcut mai dăunăzi o revoluțiune întreagă, fiindcă se tradusese Evanghelia în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și în ce împrejurări am dat fiecare foc, cum și unde a căzut fiecare pasere. Millu asculta și surâdea pe sub mustețe; știea el cât la sută să reducă din vitejiile mele. Acum văd și eu, îmi zise el cu oarecare ironie, că ești vânător desăvârșit; știi bine împușca și... istorisi. He, în materie de istorisiri putea el să-mi deie multe puncte înainte. Avea un talent de a interesa pe ascultător, o căutătură în ochi, un gest, o intonațiune a voacei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alergi la sunete vagi și asurzitoare? Se înțelege că în discuțiunile ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a lui care s-a ciocnit de multe ori cu ironiile noastre. Seratele noastre muzicale, la care erau admise și soțiile junimiștilor ce se cunoșteau și erau în vizită, aveau același caracter de intimitate cu o ținută, bineînțeles, mai rezervată și se sfârșeau ca și seratele literare cu același ceai tradițional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
paralelă Între ceea ce poate Însemna o modificare de temperatură survenită În mediu atunci când prinde pe unii pregătiți și atunci aceia o rezolvă tragând chiar foloase, respectiv pe noi nepregătiți și atunci o pățim ca astă-vară la Podu Iloaei. Printr’o ironie a soartei, un articol discutând astfel de aspecte a așteptat În sertarul meu o revistă și a găsit-o abia cu o lună Înainte de eveniment, adică În volumul pe care-l editează acum profesorul Avarvarei de la Agronomie. Iată de ce m
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oarecum neortodoxă, ce implică altceva decât radiație; dar despre asta poate vom mai vorbi. Concret: fosfogipsul este un sulfat dublu de calciu hidratat, impurificat cu rocă fosfatică, acid fosforic și o lungă listă de microelemente, Între care uraniul. Printr’o ironie a soartei, tot natura a găsit mijloace de apărare. Tratând aceste grămezi ca pe uscatul primordial, le populează Încetul cu Încetul. Odată spălate de ploi, vechile grămezi de fosfogips sunt acoperite treptat de o vegetație destul de anemică. Ca de obicei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
popor ce locuiește o țară, În cadrul biosferei, din nou cu ghilimele, comunitatea umană ce locuiește Terra. Apa are proprietăți ce generează efecte biologice chiar la nivel genetic, diferite, după locul de proveniență. Lucrul este explicabil, pentru că ea e 15 O ironie a soartei a făcut ca, un deceniu mai târziu, să-i ajung colaborator dar, mai mult, angajat. Ironie pentru că astfel am aflat că vorba era destinată doar presei: În preajma lui, aflu că deși Îmi cere creație, asta poate mirosi cel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
proprietăți ce generează efecte biologice chiar la nivel genetic, diferite, după locul de proveniență. Lucrul este explicabil, pentru că ea e 15 O ironie a soartei a făcut ca, un deceniu mai târziu, să-i ajung colaborator dar, mai mult, angajat. Ironie pentru că astfel am aflat că vorba era destinată doar presei: În preajma lui, aflu că deși Îmi cere creație, asta poate mirosi cel mult a cafea. Un secret, la care vă fac părtași: El nu știe, sau se face că nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
organizați accesul la putere și influență. Autoritatea palestiniană își trage o parte din finanțări din extorcarea paramilitară a propriilor cetățeni. În Columbia, când Pablo Escobar și-a format propria miliție (Muerte e Secuestradores Moarte Răpitorilor) în 1981, el a creat ,,ironia copioasă și specific columbiană a unei mișcări împotriva răpitorilor criminali finanțată și condusă de un răpitor criminal cu experiență" (Bowden 2001: 44). În Turcia, pe lângă faptul că este implicat activ în distribuția de heroină în întreaga Europă, Partidul Muncitoresc din
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
să se implice în activități, inclusiv unele perfect inocente, care pot, pe bună dreptate sau nu, să-i lase vulnerabili în fața presei sau a oprobriului public. Situațiile în care nu reușesc să facă aceasta pot fi pe cât de pline de ironie, pe atât de lipsite de rațiune politică. Așadar, premierul din New South Wales, Nick Greiner, atât de preocupat de corupție încât a instituit o Comisie Independentă Anticorupție, a devenit una din primele sale victime când a fost judecat pentru că ,,a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
abordare consensuală de acest gen se poate progresa; și așa stând lucrurile, segmentarea Africii în scopuri de ajutorare, împrumuturi, scutire de datorii și comerciale ar fi un pas semnificativ înainte pentru toate partidele. Costurile și beneficiile corupției este de remarcat ironia că strategiile de guvernare care pot fi privite în mod obișnuit ca fiind bune și inteligente adesea creează cereri de bunuri și servicii ilegale și facilitează aprovizionarea acestora. În acest sens, mare parte a răului inoculat de întreprinderile criminale este
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
speriat. Se oprea uneori și meciul. Râdeau ăia care jucau de drăciile pe care le inventa Rățoiu de se țineau cu mâinile de burtă. N-a ajuns, din păcate, scriitor, nimic. Habar n-am ce face acum. Avea verb, vervă, ironie, simțul cuvântului. Putea ajunge un ironist celebru. Îi bubuia mintea. Ne punea porecle. Și porecla aia se lipea de noi ca și când ar fi fost adevăratul nume. Tot datorită fotbalului am învățat să construiesc scenarii. Îmi imaginam meciuri întregi de la primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fiindcă, În ciuda afectației sale austere, era pofticios, mai ales după carne și după dulciuri, și urmărea cu coada ochilor, stând lângă mine la volanul mașinii, femeile ce ne ieșeau Înainte; pe cele mai frumoase și din preajma noastră maltratându-le cu ironii și curtoazii În doi peri, din ciudă și din teamă că infirmitatea lui l-ar face cumva ridicol În fața lor; iar pe nevestele noastre cele virtuoase tratându-le cu o politețe rece și tăioasă, de parcă ar fi pre ferat, Îmi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am luat de neveste, iar nevestele noastre că de ce le-am luat. Am crezut și mai că aș crede Încă și acum (credo quia absur dum) În inocența funciară a femeilor, oricât voi fi fost și mai sunt Încă obiectul ironiei unor prieteni ai mei așa zicând avizați și mai cu experiență la femei; și poate că nici femeile nu mă vor scuti de zâmbetele lor mizericordioase, făcând aici o aseme nea - cum să-i spun? - profesie de credință. Am preferat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și la muncă, iar de multe ori cunoșteau lipsurile. La Întrebarea pe care copiii i-o adresau când se Întorcea din târg: „Ce ne-ai adus din oraș?“, Tache Georgescu răspundea ironic: „Un pui de făs cu ochii de băs!“ Ironia aceasta a moștenit-o și fiul său Costică. Ceea ce reține atenția este faptul că prin casa lui Dumitru Gh. GeorgescuBel die a trecut multă lume bună, cu diverse interese, posibile mo dele pentru copiii săi, iar aceștia au intrat În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Academia Fran ceză“ (22 ianuarie 1912); subscrie cu 20 de lei la tipări rea cărții Letopiseți a lui Mihail Sorbul (10 noiembrie 1913); dis cută atitudinea pe care o au „francezii și soarta Basa ra biei“ (15-22 noiembrie 1915) etc. Ironia lui, atunci când respinge un text, este necruțătoare și caracteristică: „Foaie verde apă rece / Peste pod cucoane trece“ (12 ianuarie 1914). Constantin Beldie are rubrici permanente: Memento - Revista revistelor; din septembrie 1915 semnează „Săptămâna tiparului“ cu două teme: „Cărți & cărticele“ și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orășel că a și fost trimis în Uniunea Sovietică, o jumătate de an, la specializare, chiar în capitala Uniunii Sovietice. În locul lui, aici, în raionul nostru, au rămas Gârmoci și Fanache, așa zicea tata în șoaptă, cu o undă de ironie nereprimată, în locul lui - doi, unul la Partid, iar celălalt la Securitate, la un loc ăștia doi nu fac cât unul, cât Cameniță, cât de departe sunt noii stăpâni de vechiul stăpân, și în ceea ce privește brutalitatea, știința de a da ordine, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să se întindă cât le era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti Sofița. Marinel a plecat în viață cu convingerea că în tot ce era bun și frumos se ascundea o mare provocare, pe care era mai sănătos s-o eviți. „Îți trebuia musai una frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu temeiul acelei credințe infantile, despre care am pomenit, că distanța rezolvă multe. „Domnule - mi-a zis un medic -, ai fost pomenit dimineața la raportul de gardă. Fugeai de parcă aveai o rachetă-n fund. De cine fugeai, de moarte?“ Atunci, ironia medicului nu mi-a plăcut deloc, astăzi însă o găsesc potrivită momentului. Da, fugeam de moarte. De îndată ce am fost mutat în alt salon, fără muribunzi, am fost vizitat de un ins cu picioare scurte și cu o față lungă, cabalină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Salut, colega!“. Domnul Coteț n-a fost foarte încântat de tonul cu care i-a dat de înțeles spionului că pentru el meseria de spion nu mai avea de mult nici un secret. Domnul Coteț pusese în acel „Salut, colega!“ 30% ironie, 15% superioritate profesională, 18% sentimente antidemocratice, 13% invidie sinceră, 4% teamă de necunoscut și 25% necaz pe om că nu-i lăsa un leu la plata întreținerii. Ieșea mai mult de 100%, dar el, ca administrator, știa că e mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i lăsa un leu la plata întreținerii. Ieșea mai mult de 100%, dar el, ca administrator, știa că e mai bine să prisosească, decât să lipsească. Se vede treaba că ar fi trebuit să pună în salutul său mai puțină ironie și mult mai multă teamă de necunoscut, deoarece, la numai o săptămână de la discretul incident între spionii blocului, domnul Coteț s-a trezit cu un control fiscal la sânge, care l-a și băgat doi ani la pușcărie. De unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a dreptul pumnulistă pierzându-și frumusețea limbajului. Acest lucru a fost posibil deoarece din redacție făcea parte Aron Pumnul. Gazeta a profitat de fiecare prilej pentru a lovi în „despotul” de la Iași. Atitudinea dușmănoasă ce reiese chiar din primul număr, ironia usturătoare presărată în coloanele ziarului de fiecare dată când era vorba de Mihail Sturdza au făcut senzație. Acest lucru nu a putut fi trecut cu vederea de domnitorul moldovean, conflictul dintre acesta și „Bucovina” ținând până la destituirea lui în mai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
pasiunea pentru munca și cinste. Satisfacțiile dobândite în urma a peste 30 de ani de muncă la catedră i-au venit din partea elevilor săi. Autoritățile școlare, unii colegi, i-au produs și multe necazuri pe care le-a suportat stoic, cu ironie și....a iertat, creștinește. Gândurile noastre se îndreaptă cu recunoștință și dragoste către figură luminoasă a neîntrecutului profesor și om de omenie care a fost Vasile Bujdei. După profesrul Gavril Craciunsi alte surse
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
Îl Înconjoară.“ Episodul Încercării de a fura vin, precum alte cîteva din această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle de stil: „Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț.“ Revine o senzație de stranietate. În capitolul „Explorare În cerc“: „Căderea nopții a adus cu sine mii de sunete ciudate și senzația că Înaintam Într-un spațiu gol cu fiecare pas pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați.“ Aceste aventuri de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ CÎnd notează „Amîndoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe 6 iulie 1952 (inclusă aici pentru a completa descrierea experiențelor sale din Columbia), cînd a făcut din nou referire la „discursul panamerican“, care a primit „aplauze Însuflețite de la audiența semnificativă - și semnificativ de beată“, și cînd comentează, cu o ironie afectuoasă, cuvintele de mulțumire ale lui Granado: „Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs.“ Dar despre bolnavii de lepră și despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]