12,849 matches
-
acela, fără să i se audă pașii pe covorul gros, apoi se opri și se uită prin deschizătura îngustă. Se vedea o bandă verticală de tapet, pe care pîlpîia lumina. Lanark deschise larg ușa și intră. încăperea era o bibliotecă luminată de un foc viu care ardea sub o poliță sculptată. Deasupra rafturilor cu cărți ce acopereau pereții se aflau portrete și, între ele, arme străvechi încrucișate. înăuntru erau multe fotolii din piele cu spătare înalte și o lampă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părea destul de nepotrivite, dar dacă le vom opri, balonul se va ridica. Vă deprimă ce vă spun? — Nu, dar nu prea pricep. Bărbatul înalt dădu din cap a înțelegere. — Știu, e dificil. Metafora este unul dintre instrumentele esențiale ale gîndirii. Luminează ceea ce altminteri ar rămîne în deplină obscuritate. Dar această iluminare este uneori atît de puterică încît te orbește în loc să dezvăluie. în ciuda fluenței sale, Lanark își dădu seama că bărbatul înalt era beat. Cineva din preajmă mormăi. Lanark se răsuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era la cîțiva centimetri de draperia maronie groasă care despărțea canapeaua lui de masa lor și, evident, nu-și dădeau seama că erau auziți. — ...Dodd e de partea noastră. La urma urmelor, Corporația nu are altceva de făcut decît să lumineze străzile și să mențină tramvaiele în funcțiune, iar serviciile astea nu se plătesc de la sine. Trebuie subvenționate prin vînzarea de proprietăți municipale, așa că Dodd vinde și eu cumpăr. Dar ce-o să faci cu ele? — Le subînchiriez. Dacă le-am împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
măruntă o transforma în zloată. Rămăsese în pat pentru că alternativele erau detestabile, iar acum o apucase pe străzi pentru că somnul devenise un pericol, alegînd străzile în care zloata era mai măruntă. Ajunse încă o dată în piață. Ferestrele de la parter erau luminate într-o clădire de pe una din laturi, și de acolo veneau zgomote de ciocan și ferăstrău. Ușile cu acandramente arcuite erau deschise, scoțînd la iveală holul placat cu marmură și o baracă roșie de lemn construită în mijloc. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plat. Culmea era un loc circular, cu un cerc de obeliscuri pe margine și cîteva grupulețe în mijloc. Erau vechi și înalte, cu dedicații săpate pe piedestale. Era nedumerit din cauza luminii. Lumina semăna cu văpaia unui foc întețit, dar nu lumina decît pe o rază de un metru și jumătate de la pămînt și nu arunca nici un fel de umbră; Lanark înconjură monumentele din centru fără să descopere sursa. Strălucirea era mai intensă pe un piedestal din apropierea locului prin care pătrunsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu buzele lipite într-o linie lină. Inima îi bătea cu o emoție care nu avea nici urmă de frică. Cînd buzele prinseră pe deplin formă, se depărtară și vorbiră, și așa cum o singură rază poate orbi ochiul fără să lumineze încăperea, și vocea sfredelea urechea, fără să răsune zgomotos. Atît de dureroasă era sfredelirea aceasta, că nu putea înțelege silabele în clipa cînd erau rostite, ci trebuia să și le amintească atunci cînd tăceau. Gura spusese: — Eu sînt calea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele joase din pereți, cu modele maure, părînd să se deschidă spre niște încăperi luminoase, aflate la un nivel inferior. Prin cea mai apropiată, Lanrak văzu un ring de dans pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-o la stînga cînd intri în a treia încăpere; îl găsești în spatele arcadei din față. Lanark ieși din restaurant și intră într-o încăpere luminoasă, unde niște vîrsnici jucau bridge. încăperea următoare era întunecată și plină cu mese de biliard, luminate de becuri joase. Apoi urma o încăpere cu o piscină. Printre ecouri hîrîite cîțiva bărbați și femei cu bronzul uniform pe care-l capeți doar prin expunerea la ultraviolete săreau în apă, alergau sau discutau pe margine. Lanark o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Camera de ardere unu. — Ce departament? — Al profesorului Ozenfant. Ușa se deschise spre o suprafață familiară de stofă cafenie. O dădu la o parte și pătrunse în studioul cu tavan înalt și tapiserii, așteptîndu-se să fie cufundat în întuneric. Era luminat ca înainte, iar în mijloc Lanark văzu din spate o figură familiară în pantaloni negri și vestă, aplecată peste bancul de tîmplărie. Lanark o luă în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd figura din Correctio Conversio și privindu-l uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
CAPITOLUL 11. Regim și oracol Au stat în pat trei zile, pentru că ea era slăbită și lui îi plăcea să fie aproape de ea. Prin fereastră se vedea un cer de azur și păsări zburînd în depărtare sau contururi de nori luminate de soare sau mohorîte care își schimbau forma în bătaia vîntului. Lanark citea Războiul Sfînt și se uita la Rima, care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
singur și mai neputincios om din lume. Eram gata să cad pradă disperării, cînd un lucru minunat a apărut în aer dinaintea mea. Era un perete crem cu trandafiri roz-maronii. O rază de soare dintr-o dimineață de vară mă lumina pe mine și peretele. Stăteam în pat, cu peretele într-o parte și două scaune în cealaltă. Părea a fi un pat foarte mare, deși era unul obișnuit, pentru o singură persoană, și două scaune fuseseră puse ca să nu cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fund și se trezi brusc cînd auzi un sunet alintător la urechi. O clipă i se păru că-i vocea mamei care-i cîntă, apoi recunoscu zgomotul cascadei. Cerul se înseninase și răsărise o lună uluitoare. Deși nu era plină, lumina îndeajuns cheiul canalului de peste drum, poarta și cărarea cu cenușă. Se îndreptă vesel și temător spre poartă și urcă poteca auzind cum sunetul acela de alinare crește pînă ajunge la intensitatea ca de tunet a apei dinn cascadă. Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o observe și să se îndrăgostească de cea mai frumoasă dintr ele. Era blondă și îmbrăcată într-o rochie deschisă la culoare, așa că privi holul încruntîndu-se absent, sperînd că ea îi va remarca indiferența superioară. Holul era ca un acvariu, luminat oblic de luminatoarele din acoperiș. Pe un perete de la un capăt, era o placă din marmură cu un cavaler roman în armuură și numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clipi întrebătoare. El se aplecă peste o pagină de axiome prefăcîndu-se că se concentrează, dar lucrînd în gînd la noua lui povestire. Fericirea pe care o simțea în piept îi amintea de vîrful muntelui Rua. își aminti de ținutul mlăștinos luminat de soare și de pata aceea albă care-l chema și se întrebă dacă toate acestea ar putea fi folosite într-o poveste și dacă Kate Caldwell ar fi impresionată citind-o. Luînd un creion, începu să schițeze pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întortocheată, printre straturile de flori, era mai scurt decît cel drept. Aleea străbătea un deal cu un teren de golf deasupra și terenuri de fotbal dedesubt. Cerul avea o ton neutru și palid și dincolo de culmi, o lumină cenușie, pragmatică lumina coamele locuințelor și fabrici, fără să le pună în umbră sau să le îmbogățească. Dincolo de deal, printre castani și păducei, era un lac pentru bărci de agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
seara aceasta ajunse la un teren viran, un deal printre casele de raport care în urmă cu douăzeci de ani aparținuseră suburbiei. Silueta lui întunecată se profila pe cerul mai puțin întunecat, iar scînteile galbene ale unui foc de artificii luminau intermitent chiar în preajma vîrfului. Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse la foc, din acesta mai rămăseseră doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică vocea mult deasupra zumzăitului monoton al celuilalt, încît lui Thaw i se păru că aude cuvintele: „....ferigi și iarbă, de-asta e iarba minunată...“ Un sunet venit din exterior îl făcu să-și ridice privirea. Pastorul stătea pe cărarea luminată de soare, dincolo de umbra verandei, urmărindu-l cu un anume interes. Figura lui îmbrăcată în haina încheiată pînă la ultimul nasture era așa cum și-o amintea Thaw, întrucîtva mai mică, iar fața mai amabilă. — Mi-au spus că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o privească pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă. Se avînta în vise cu aventuri complicate, toate legate obscur de artă, dar culminînd cu o fantezie la care ajungeau toate visele lui diurne. Vedea o sală imensă luminată de candelabre și cu podea de marmură, cu o scară monumentală în capăt, care se ridica spre un cer întunecat și fără stele. Pe una din laturi stăteau toate femeile pe care le iubise și cu care fusese însurat, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ul fără un anestezic ca lumea! Repetă fraza mai tare, dar nimeni nu o băgă în seamă, așa că o scrise pentru a i-o spune lui Drummond sau McAlpin, și continuă să mănînce. CAPITOLUL 27. Geneza Lumina piezișă a soarelui lumina vaza tăiată în sticlă de pe masa domnului Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începu să se îmbrace într-un costum gri din tweed și-și trase un pulover. Ea își legă atentă părul cu o panglică galbenă, părînd tristă și gînditoare. El o sărută și-i zise: Nu mai sta posomorîtă! Tu ești lumina și eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem deosebiți? Ea făcu o grimasă și ieși spunînd: — E greu să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țintă și visătoare, pînă cînd el îi spuse brusc: — Impresionant, desigur, dar nu-i frumos. Uită-te la candelabre! Sute de tone de alamă și sticlă care vor să dea impresia că sînt de aur și diamant, și nici măcar nu luminează spațiul. Lumina reală vine din spatele coloanelor din jurul pereților. Pariez că-s neoane. — Ești gelos pentru că nu faci parte din acest loc. Adevărul îl răni, și recunoscu cu o voce scăzută: — întocmai. Rima îi puse o mînă pe piept și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
murit la impact. Fără haine de protecție, nu te poți apropia la șaizeci de metri de locul ăla. Polițistul plecă de lîngă grup, și Lanark îi puse o mînă pe umăr: — Aș putea sta de vorbă cu dumneavoastră? El le lumină fețele cu lanterna și zise pe un ton ascuțit: — Ce-aveți pe frunte? — Amprenta unui deget. — Bun, cu ce vă pot ajuta, domnule? Spuneți repede, acum sîntem ocupați. — Doamna și cu mine ne îndreptăm spre Unthank... — Exclus, domnule. Drumul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima se forță să se ridice în picioare și zise: Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de jos luminau colțuri ale unor inscripții dedicate minunaților morți: „...Campania lui victorioasă...“ „.....al cărui devotament lipsit de egoism.....“ „...respectat de studenți...“ „.....stimat de colegi.....“ „...iubit de toți...“ Traversară un spațiu neted și merseră pe un drum pietruit. — Un afluent al fluviului, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat de mirosul de dezinfectant. Era luminat de o veioză cu abajur din mătase roz, plasată deasupra unui pat jos care ocupa o treime din podea. Erau taburete și perne pe post de scaune, dar mai erau și o masă scundă, un dulap și o chiuvetă minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piața orașului. Era o piață liniștită, în care se zăreau doar cîteva siluete minuscule care o traversau. Clădirile de pe latura depărtată erau vechi case de raport cu magazine la parter, și cîteva ferestre de la etaj erau acoperite de draperii și luminate din interior. Acestea îl surprindeau plăcut prin aerul lor familiar, așa că rămase uitîndu-se perplex. Unthank era singurul oraș pe care și-l amintea, dar întotdeauna își dorise un loc mai luminos: de ce-i plăcea acum oare cum arăta? Zgomotul învălmășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]