8,611 matches
-
capitlului (D.T. vol.XI, pag. 36.) Nicolae Densușianu prezintă următorul document: "„Ștefan, din mila lui Dumnezeu Regele cel Tânăr al Ungariei, Ducele Transilvaniei, domnul Cumanilor, tuturor credincioși1or lui Hristos, care vor vedea scrisoarea de față mântuire întru acela care este mântuirea tuturor. Deși milostivirea regală trebuie să întindă o mână darnică tuturor, totuși ea trebuie să răsplătească prin daruri și foloase mai cu seamă pe aceia a căror cinste a fost încercată, atât în vremuri bune cat și în vremuri de
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
stilul baroc. Construcția a avut loc între anii 1780-1783, este o biserică romano-catolică în care se mai țin și astăzi slujbe greco-catolice. În biserică, pe tavan, scrie, de aproape 250 de ani „Im Kreuz ist Heil”, adică „În cruce este mântuirea”. În acest lăcaș sfânt există icoane vechi de 100, 200 și chiar de 300 de ani, este și o orgă tip Ludovic al XIV-lea, veche din 1783. În biserică se găsește altarul cu icoana „Hristos pe Cruce”. La început
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
Crucile Crucea a avut și aici în acest sat de munte o semnificație deosebită, ea marcând sacralitatea, după opinia cuiva întâlnirea cu Dumnezeu. Erau desigur crucile de lemn sau din piatră din cimitir care exprimau credința în Dumnezeu și în mântuire, dar și toate celelalte cruci, cea din vârful turlei bisericii si cea mare dintre biserică și casa parohială, care a fost salvată de furia comuniștilor atei ce voiau să fie distrusă, dusă într-o noapte și instalată în vârful Citerii
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
fie distrusă, dusă într-o noapte și instalată în vârful Citerii. Sunt pretutindeni în locurile cu culturi agricole și de pășunat cruci vechi de lemn sau de piatră, așa numitele cruci celtice sculptate, cu semnul soarelui între brațe, evocând Soarele Mântuirii. La aceste cruci de hotar se făceau slujbe religioase, sfeștanii primăvara când se ieșea cu animalele în imaș la colibă, și masluri la unele dintre ele, cum este crucea din șaua Crocanilor din Meterg, prilej cu care se întâlneau aici
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
de Geoagiu, moare, Vladislav regele Ungariei face donați lui Iancu de Hunedoara cetatea Diodului și domeniul acesteia, iar acesta donează ținutul Tinodului, Geomalul și Cergăul Bulgăresc. Donația s-a făcut din considerente legate de credință “pentru fericirea noastră și pentru mântuirea și odihna sufletului celui de odinioară Ioan cel Tânăr de Hunedoara, războinicul războinicilor, fratele iubit, mort pentru cauza patriei în părțile transilvane și înmormântat în susnumita Biserică a Fericitului Arhanghel Mihail”. În documente, Tinodul apare menționat pentru ultima oară în
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
secolul al XVIII-lea, de Axinte Uricarul. În fruntea pomelnicului este notată data, 6915 (14079, indictionul 15, crugul soarelui 27, al lunii 18, când a început scrierea sa la Mănăstirea Bistrița. În introducere se fac considerații generale privind milostenia și mântuirea, apoi se arată că înscrierea în pomelnic a dreptcredincișilor binefăcători se făcea numai cu „sfatul egumenului și (a) tuturor celor întru Hristos frați”. Sunt pomeniți, în continuare, „binecinstitorii domni ai Moldovlahiei”. Despre domnii din secolul al XIV-lea, începând cu
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor și binefăcătorilor, numai „cu sfatul egumenului și atuturor celor întru Hristos frați”, fusese luată în mănăstire; considerațiile teologice privind milostenia, răsplata și mântuirea, pe care le întâlnim în introducere, sunt făcute, foarte probabil, de un monah; menționarea corectă a rangurilor și titlurilor pe care le aveau slujitorii bisericești, trecuți în pomelnic - mitripolit, episcop, arhiereu, arhimandrit, egumen, monah, ieromonah, ierodiacon, duhovnic, clisiarh (Grigore), eclesiarh
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
sunt antagoniste, ba încontră, izvăresc dintr-o sursă comună de a reforma biserica și trece înapoi la forma puritanistă. Numai în anul 1564 la sinodul protestant din Aiud, s-au despărțit lutheranismul și calvinismul din Transilvania. În învățătura reformată despre mântuirea omului numai prin credință, stă în legătura cu concepția despre coruperea totală a chipului și asemănării omului cu Dumnezeu, prin căderea protopărinților Adam și Eva în păcatul originar, încât omul este incapabil de vreun efort personal în actul mântuirii, adică
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
despre mântuirea omului numai prin credință, stă în legătura cu concepția despre coruperea totală a chipului și asemănării omului cu Dumnezeu, prin căderea protopărinților Adam și Eva în păcatul originar, încât omul este incapabil de vreun efort personal în actul mântuirii, adică să facă ceva bun de la sine și ca atare faptele bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol major. Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
Dumnezeu, prin căderea protopărinților Adam și Eva în păcatul originar, încât omul este incapabil de vreun efort personal în actul mântuirii, adică să facă ceva bun de la sine și ca atare faptele bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol major. Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
inclus în districtul Suceava. În 1780, conform recensământul efectuat de austrieci, în Bosanci locuiau 138 de familii. Cu ocazia vizitei sale din 1783 în Bucovina, împăratul Iosif al II-lea a venit și în satul Bosanci ("Iar în anul de la mântuirea lumii l783, în patru zile ale lunii iunie, venind Iosif, împăratul Austriei, a mers pe la marginea Cordu- nului, ca să vadă hotarul, și a venit și prin satul ce se numește Bosanci"). Prima școală din Bosanci a fost înființată în 1859
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
da Pistoia și Brunetto Latini devine principalul animator al noului stil literar, "„Dolce Stil Novo”". Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul caracteristic epocii istorice, după care providența este determinantă pentru evenimentele din viața oamenilor, pe calea ce duce la mântuire. Prima operă importantă a lui Dante, "„Vita Nuova”" („Viața nouă”), a fost scrisă între 1292 și 1293, la scurt timp după moartea Beatricei. Sensul titlului trebuie căutat în "reînnoirea vitală" a poetului după întâlnirea cu ființa iubită. Volumul conține 31
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
discurs. Dând însă la o parte ceea ce este perimat sau excesiv în scrierile cu pricina, căutând cu răbdare și fără prejudecăți adevărurile prinse sub balast, descoperim o conștiință superioară și responsabilă, un apologet entuziast al valorilor eterne ale credinței («dogmele mântuirii noastre din efemer»), atingând cu un curaj aproape sinucigaș punctele nevralgice ale modernității și deconspirând sistematic fondul demagogic al democrației politicianiste. Autorul vorbește fără înconjur despre lucruri asupra cărora astăzi se tace cu prudență, ne amendează uitările timorate și iresponsabile
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
decembrie 1335, către Nicolae Radoslav, regele menționează cum, "„cu ajutorul lui Dumnezeu, se potoli ardoarea dușmanilor și se putu sparge latura dreaptă a zidului de dușmani și luând-o la picior prin spărtura făcută din bătălia venită fără veste... aflarăm prilejul mântuirii și o luarăm spre casă”". Această direcție a deplasării regelui după scăpare a fost interpretată de către cercetător în sensul alegerii Văii Prahovei ca rută de ieșire din Muntenia. În final, Florian-Nicu Smărăndescu lansează și o ipoteză a interpretării figurilor de
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
care se referă la un Dumnezeu inexistent (sau la unul cu existență contingentă) nu este o idee de Dumnezeu. "Vezi și articolul principal Cur deus homo". Prin cartea aceasta, Anselm e primul care a consacrat o lucrare de teologie dedicată mântuirii: astfel creează un nou domeniu în teologie: soteriologia. În același timp, dezvoltă dogma ispășirii. După Anselm, păcatul e o ofensă grea împotriva lui Dumnezeu, care îi dă dreptate acestuia din urmă de a se mânia împotriva omului. Prin păcat, omul
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
nu ar putea face aceasta, pentru că demonii nu sunt trupești, ci spirituali, iar cel care ar trebui să moară pentru ei, ar trebui să moară spiritual. Or acest lucru e imposibil. De aceea pentru demoni nu mai există șansă de mântuire, și de aceea ei sunt invidioși pe oameni. Anselm a trăit în perioada schismei celei mari, pentru care problema principală a fost filioque. Bizantinii păstrau formula din "Evanghelia după Ioan, 15:26", potrivit căreia Duhul Sfânt «de la Tatăl purcede». O
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
vedere analitic-literar, diferite surse și au fost redactate relativ târziu. Totuși, ele sunt plasate la începutul Bibliei, pentru că exprimă, potrivit concepției teologice, adevăruri fundamentale despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii. Este vorba de mituri, alegorii sau simboluri ale unor adevăruri religioase sau legende. Aceste evenimente mitice sunt: crearea tuturor lucrurilor și a omului de către Dumnezeu și, de asemenea, păcatul omului, care ar fi avut loc la un moment dat în
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
se poate deduce că mirul este de nelipsit pentru Biserică în ansamblu. Mirul îi oferă puteri spirituale pentru depășirea greutăților din interiorul și exteriorul ei. În privința fiecărui creștin în parte, în general, se afirmă că un creștin botezat poate dobândi mântuirea veșnică și fără mir. În Biserica ortodoxă și alte Biserici răsăritene, începând din secolul IV s-a generalizat acordarea mirului de către simpli preoți. În Constituțiile apostolice (sfârșitul secolului IV), impunerea mâinilor (χειροθεσία) la mir se atribuie nu numai episcopului, ci
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
de către o grupă de oameni drept adevăr absolut, infailibil, care nu poate fi pus sub semnul întrebării. În Ortodoxie dogmele sunt adevăruri de credință revelate prin descoperire dumnezeiască. Ca urmare creștinii ortodocși le consideră sfinte, veșnice, neschimbătoare și necesare pentru mântuire. Dogmele nu descriu toată existența, ci acele laturi mai puțin sesizabile sau complet insesizabile necesare mântuirii. Dogmele tratează subiecte precum Dumnezeu, îngeri, bine și rău, rugăciune, sfințenie etc. Dogmele sunt teze prin care un individ, o adunare de indivizi, o
Dogmă () [Corola-website/Science/299689_a_301018]
-
întrebării. În Ortodoxie dogmele sunt adevăruri de credință revelate prin descoperire dumnezeiască. Ca urmare creștinii ortodocși le consideră sfinte, veșnice, neschimbătoare și necesare pentru mântuire. Dogmele nu descriu toată existența, ci acele laturi mai puțin sesizabile sau complet insesizabile necesare mântuirii. Dogmele tratează subiecte precum Dumnezeu, îngeri, bine și rău, rugăciune, sfințenie etc. Dogmele sunt teze prin care un individ, o adunare de indivizi, o confesiune, o biserică locală sau națională, argumentează sau susțin fundamentele principalelor doctrine.
Dogmă () [Corola-website/Science/299689_a_301018]
-
al lui Hristos.(1 Cor 12,13) Botezul este simbolul împăcării dintre Dumnezeu și oameni realizată prin moartea pe cruce și prin învierea lui Iisus Hristos. Cum moartea și învierea lui Hristos s-au petrecut doar o singură dată pentru mântuirea lumii, așa și botezul are loc doar o singură dată spre mântuirea celui ce vine la botez și nu necesită repetare. Faptele Apostolilor (FA 19, 3-5) ne exemplifică necesitatea rebotezării dacă botezul nu a fost făcut în numele lui Iisus Hristos
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
Dumnezeu și oameni realizată prin moartea pe cruce și prin învierea lui Iisus Hristos. Cum moartea și învierea lui Hristos s-au petrecut doar o singură dată pentru mântuirea lumii, așa și botezul are loc doar o singură dată spre mântuirea celui ce vine la botez și nu necesită repetare. Faptele Apostolilor (FA 19, 3-5) ne exemplifică necesitatea rebotezării dacă botezul nu a fost făcut în numele lui Iisus Hristos. Credința este, de asemenea, necesară pentru dobândirea mântuirii. Aceasta, ca dar al
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
o singură dată spre mântuirea celui ce vine la botez și nu necesită repetare. Faptele Apostolilor (FA 19, 3-5) ne exemplifică necesitatea rebotezării dacă botezul nu a fost făcut în numele lui Iisus Hristos. Credința este, de asemenea, necesară pentru dobândirea mântuirii. Aceasta, ca dar al Sfântului Duh, îl arată pe cel botezat ca părtaș al bisericii și îl conduce pe drumul vieții celei noi care îl eliberează pe cel botezat din robia păcatului și îl conduce spre libertatea fiilor lui Dumnezeu
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
actul botezului drept împlinirea vizibilă a promisiunii iertării păcatelor. Botezul este o alianță cu Dumnezeu. Cel nou botezat făgăduiește să încerce zilnic să se îndepărteze de păcat. La început, apa botezului a fost pentru Luther doar un simbol al certitudinii mântuirii pe care o obținea cel botezat, mai târziu, în lupta contra spiritualismului radical protestant, a început să accentueze caracterul vindecător al apei botezului. Luther a accentuat, în mod deosebit, că botezul nu este doar un act singular, ci se repetă
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
legământului dezvoltată de Zwingli. El numește botezul în catehismul pe care l-a tipărit la Geneva drept un "semn extern pentru noi al bunăvoinței dumnezeiești" și un „zălog“ al milei lui Dumnezeu. Calvin nu considera botezul ca fiind necesar pentru mântuire. Catehismul din Heidelberg îl definește drept „renaștere din apă și din duh“ astfel Învățătura despre botez a anabaptiștilor este o dezvoltare a anumitor aspecte din învățătura lui lui Zwingli. Și pentru aceștia botezul este doar un simplu simbol al legământului
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]