8,581 matches
-
care trebuie găsite sau o explicație mai adâncă, sau un mod de a o elimina. Discuțiile continua până astăzi și au fost de curand revitalizate de câteva articole influențe și de unele încercări - inca neacceptate - de reformulare mai generală a mecanicii statistice. Situația este aceea prezentată în figură 1: un recipient izolat este împărțit de un perete "diatermic" impermeabil în două părți egale; în stânga se gaseste un mol din gazul L în echilibru termic cu un mol din gazul R, aflat
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
el conclude că descrierea clasică a particulelor gazului este insuficientă. Introducând o funcție de similaritate între două particule și cerând că entropia de amestec să tinda la zero când această funcție tinde către unu, el introduce treptat în mod original conceptele mecanicii cuantice. Funcția de similaritate are proprietățile (pătratului) produsului scalar între stări. Dificultățile descrise în paragraful precedent sunt discutate dar fără concluzii radicale.
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
Sursă (sistemul principal al mașinilor). Acest loc este proiectat ca o stație de metrou cu numele Mobil Ave. (Mobil este o referință la cuvântul Limbo, ce denotă o stare asemănătoare morții clinice). Zona respectivă este controlată de un program numit Mecanicul, care o folosește pentru a transfera informații între cele două sisteme pe care le leagă. Mecanicul se află în subordinea Merovingianului, iar în momentul când află de prezența lui Neo, refuză să îi dea drumul din stație. Între timp, Morpheus
Matrix - Revoluții () [Corola-website/Science/312938_a_314267]
-
Mobil Ave. (Mobil este o referință la cuvântul Limbo, ce denotă o stare asemănătoare morții clinice). Zona respectivă este controlată de un program numit Mecanicul, care o folosește pentru a transfera informații între cele două sisteme pe care le leagă. Mecanicul se află în subordinea Merovingianului, iar în momentul când află de prezența lui Neo, refuză să îi dea drumul din stație. Între timp, Morpheus și Trinity merg la Merovingian să târguiască eliberarea lui Neo. Neînțelegându-se la vorbe, Trinity ia
Matrix - Revoluții () [Corola-website/Science/312938_a_314267]
-
dezvoltarea sa. Profesoara Mariela a decis să plece din sat. La finalul filmului, Geo îi spune lui Ovidiu că a mințit atunci când a afirmat că a muncit ca agronom în Africa, America și sud-estul Europei. El lucrase șase ani ca mecanic în uzină, urmând apoi liceul la seral și facultatea. Trabantul era cumpărat în comun cu un coleg de facultate ce obținuse repartiție în satul învecinat Pogoanele. Singura sa călătorie în străinătate a avut loc doar atunci când a fost detașat două
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
urmând apoi liceul la seral și facultatea. Trabantul era cumpărat în comun cu un coleg de facultate ce obținuse repartiție în satul învecinat Pogoanele. Singura sa călătorie în străinătate a avut loc doar atunci când a fost detașat două săptămâni ca mecanic în Tanganika. Scenariul filmului a fost scris de prozatorul Petre Sălcudeanu. Titlul filmului provine din proverbul „Toamna se numără bobocii” cu referire la începerea unui nou an școlar. Scenaristul avea „o anumită înclinație către lumea satului” (după cum a afirmat Draga
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
suprafață ca produs secundar al producției de gaze naturale. Până în 1928, George Gamow explicase teoria dezintegrării alfa prin intermediul tunelării. Particula alfa este prinsă într-o groapă de potențial de către nucleu. Clasic, îi este interzis acesteia să scape, dar conform cu principiile mecanicii cuantice, recent descoperite la vremea aceea, exista o probabilitate mică (dar diferită de zero) de "tunelare" prin barieră și de apariție pe cealaltă parte, scăpând astfel de nucleu. Americiu-241 este un izotop folosit în detectoarele de fum. Particulele alfa ionizează
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
al Europei”. Un an mai târziu (în 1767), Lagrange s-a căsătorit, dar nu a avut copii. A urmat o perioadă de douăzeci de ani în care a publicat asiduu numeroase articole și cărți din diferite subdomenii ale matematicii și mecanicii: algebră, calcul infinitezimal, teoria probabilităților, teoria numerelor, mecanică teoretică, astronomie, mecanica fluidelor, cartografie etc. Se pot cita peste 80 de memorii științifice publicate de către Lagrange în această perioadă fecundă. Decesul soției sale (în 1783), îl deprimă însă foarte mult. Trei
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
a fost un experiment fizic care a furnizat suport pentru modelul Bohr al atomului, un precursor al mecanicii cuantice. În 1914, fizicienii germani James Franck și Gustav Ludwig Hertz au încercat să probeze experimental nivelele energetice ale atomului. Astăzi celebrul experiment Franck-Hertz a adus dovada experimentală a modelului atomului propus de Niels Bohr, cu electroni orbitând nucleul cu
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
au explicat experimentul în termeni de ciocnire elastică și inelastică. La potențiale scăzute, electronii accelerați căpătau doar o cantitate modestă de energie cinetică. La întâlnirea atomilor de mercur din tub, ei participau la ciocniri pur elastice. Aceasta se datorează predicției mecanicii cuantice că un atom nu poate absorbi energie până când energia de coliziune depășește cea necesară pentru a ridica un electron la o stare de energie superioară. Cu coliziuni pur elastice, cantitatea totală de energie cinetică din sistem rămâne aceeași. Deoarece
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
în anul 1986. În timpul facultății a lucrat la stația de radio locală din Eugene, Oregon, ca mai apoi să se mute în Portland. După ce o scurtă perioadă de timp a scris pentru ziarul local, s-a angajat pe post de mecanic la fabrica de camioane Freightliner, la care a rămas până atunci când cariera lui de romancier a fost lansată. În acest timp, Palahniuk a scris manuale despre metodelor de reparare și întreținere a camioanelor, dar și-a neglijat cariera de jurnalist
Chuck Palahniuk () [Corola-website/Science/309526_a_310855]
-
are ca obiect studiul fluidelor sub aspectul comportării lor mecanice. Mai exact, sunt studiate echilibrul ("statica") și mișcarea ("dinamica") fluidelor, precum și interacțiunile dintre acestea și suprafețele solide cu care sunt în contact. Este o ramură a mecanicii mediilor continue, domeniu care modelează materia la nivel macroscopic, făcând abstracție de comportarea la nivel atomic si nuclear. , cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
ecuațiilor diferențiale și algebra complexă. Modelul matematic este obținut și prin întrebuințarea calculului numeric implementabil pe diverse programe CAE de simulare. De asemenea, folosind proprietatea vizibilității deosebite a curgerii, fluidele pot fi analizate comportamental prin metoda vizualizării traiectoriilor particulelor. Studiul mecanicii fluidelor datează încă de pe timpul Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul staticii fluidelor ("Principiul lui Arhimede"). Filozofii medievali arabi și persani, incluzându-i pe Abū Rayhăn al-Bīrūnī și Al-Khazini, au folosit în lucrările lor elemente de hidrodinamică, prefațând
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
Stokes, care obțin renumitele ecuații Navier-Stokes, pe când condițiile la limită au fost investigate de Ludwig Prandtl. Numeroși cercetători, ca Osborne Reynolds, Andrei Kolmogorov, Geoffrey Ingram Taylor etc., au facilitat înțelegerea conceptelor viscozității și turbulenței. Mecanica fluidelor este o subdisciplină a mecanicii mediilor continue, așa cum este ilustrat și în tabelul de mai jos: Din punct de vedere mecanic, fluidul este un mediu care nu suportă sarcini taietoare. Ca orice model matematic din lumea reală, mecanica fluidelor ține cont de câteva considerații privind
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
de suprafață. În interiorul fluidelor nu se pot să exercita decât eforturi de compresiune, nu și de tracțiune sau de forfecare. Principalele proprietăți fizice ale fluidelor sunt: densitatea, temperatura, vîscozitatea, compresibilitatea, presiunea, tensiunea superficială, capilaritatea. Din punct de vedere istoric, bazele mecanicii fluidelor au fost puse utilizând modelul de "fluid ideal". Fluidele ideale sunt medii omogene și continue, fără vîscozitate, adică nu opun rezistență la deformare. Ulterior, a fost dezvoltat și modelul de "fluid real". Fluidele reale sunt tot medii omogene și
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
respectiv că starea psihică - creierul - să fie influențată de la distanță. Pentru a explica evenimentele psihotronice se solicită să se facă apel la cunoștințele de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
model teoretic de gaz, format din „molecule” de dimensiune neglijabilă și fără forțe intermoleculare. Conceptul de gaz perfect este folosit în cadrul fizicii atomice și moleculare ca o idealizare a stării gazoase a substanțelor, și se pretează la analiza cu mijloacele mecanicii statistice. Gazul perfect nu are viscozitate, proprietățile sale nu depind de presiune sau temperatură și nu se lichefiază. Literatura de specialitate deosebește, în principiu, trei tipuri ale modelului gazului perfect: gazul Boltzmann, gazul Bose și gazul Fermi. Aceste modele sunt
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
proprietățile sale nu depind de presiune sau temperatură și nu se lichefiază. Literatura de specialitate deosebește, în principiu, trei tipuri ale modelului gazului perfect: gazul Boltzmann, gazul Bose și gazul Fermi. Aceste modele sunt particularizate și tratate diferit, fie în cadrul mecanicii statistice clasice, fie în cadrul mecanicii statistice cuantice. Prin aplicarea asupra acestor modele a metodelor statisticii Maxwell-Boltzmann, Bose-Einstein sau Fermi-Dirac, se regăsesc legile termodinamicii și se pot explica o serie de proprietăți fizice ale materiei. Comportarea gazului perfect este foarte asemănătoare
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
presiune sau temperatură și nu se lichefiază. Literatura de specialitate deosebește, în principiu, trei tipuri ale modelului gazului perfect: gazul Boltzmann, gazul Bose și gazul Fermi. Aceste modele sunt particularizate și tratate diferit, fie în cadrul mecanicii statistice clasice, fie în cadrul mecanicii statistice cuantice. Prin aplicarea asupra acestor modele a metodelor statisticii Maxwell-Boltzmann, Bose-Einstein sau Fermi-Dirac, se regăsesc legile termodinamicii și se pot explica o serie de proprietăți fizice ale materiei. Comportarea gazului perfect este foarte asemănătoare cu a gazului ideal, care
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
valabilă la densități mari (ceea ce corespunde fie unor presiuni mari, fie unor temperaturi extrem de scăzute), când ipotezele teoriei cinetice clasice nu mai sunt valabile. Pentru aceste domenii, descrierea comportamentului gazului se poate face folosind distribuțiile de viteză bazate pe principiile mecanicii cuantice, adică distribuțiile Fermi-Dirac și Bose-Einstein. Distribuțiile cuantice concordă bine cu distribuția lui Maxwell în domeniul clasic (adică pentru densități mici ale gazului) și concordă cu experiența acolo unde distribuția clasică nu mai este valabilă. Datorită acestui aspect, se deosebesc
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
limită pentru cazul clasic, ele se reduc la modelul gazului perfect clasic. Un gaz perfect clasic, numit și gaz Boltzmann-Maxwell este un model al gazului la care sunt îndeplinite postulatele gazului perfect și mișcarea moleculelor punctuale se supun exclusiv legilor mecanicii newtoniene. Pornind de la legile dinamicii care guvernează mișcarea moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
analistul problemei trebuie să decidă dacă este cazul să fie folosit. Un gaz perfect Bose este un gaz format din particule cu spinii întregi, numite bosoni, aflate în stare de echilibru termodinamic și care se supun legilor statisticii Bose-Einstein din cadrul mecanicii statistice cuantice. Gazul perfect Bose în statistica cuantică, este considerat ca fiind format din molecule punctiforme, energia lui se reduce astfel la forma translațională. Utilizând funcția de distribuție Bose-Einstein formula 72, pentru cazul cuantic translațional, funcția de distribuție se poate scrie
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
stare energetică se numește condensatul lui Einstein. Un gaz perfect Fermi este un gaz format din particule numite fermioni, caracterizate prin aceea că au spinii semîntregi, aflate în stare de echilibru termodinamic și care se supun legilor statisticii Fermi-Dirac din cadrul mecanicii statistice cuantice. Ecuația de distribuție Fermi-Dirac pentru un sistem de fermioni se poate scrie sub forma:formula 82. Prin calcule proprii statisticii Fermi-Dirac se găsesc ecuațiile de stare calorice și termice precum și expresiile unor mărimi fizice care caracterizează gazul Fermi. Ecuația
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
reglează motoarele și planifică mișcările care trebuiesc efectuate. Roboții cu forma umană sunt numiți androizi. Tot „robot”, prescurtat „boț”, pot fi numite programe (software) de calculator care îndeplinesc automat anumite funcții sau operațiuni. Astfel de roboți sunt virtuali, si nu mecanici. Sensul cuvântului s-a schimbat de-alungul timpului. Termenul robot (din cehă "robot") a fost utilizat de Josef Čapek și Karel Čapek în lucrările lor de science fiction la începutul secolului al XX-lea. Cuvântul "robot" este de origine slavă și
Robot () [Corola-website/Science/309612_a_310941]
-
fără a avea o bază teoretică riguroasă. În "Curs de Analiză" va defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Până în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor. În cadrul mecanicii studiază elasticitatea corpurilor. Enunță legi privind variațiile de tensiune din solide, condensarea și dilatarea. În domeniul opticii, studiază propagarea luminii, reflexia și refracția și dispersia, reconsiderând lucrările anterioare ale lui Fresnel, Coriolis și regăsind rezultatele lui Brewster. Demonstrează existența "undelor
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]