9,631 matches
-
occidentali s-a retras sub patina exponatelor, utilizate în scopuri didactice, în zona postcomunistă încă mai reprezintă o actualitate ardentă, implacabilă. În Est, trecutul face parte din existența cotidiană. Liniile de demarcație sunt vii. Noi și ei. Războiul limbilor. Conflictul mentalităților. Duelul manualelor de istorie... La plecare, primim în dar din partea administrației muzeului câte un CD-ROM, Songs of Peace („Cântecele Păcii”), compuse după versurile lui Francis Ledwidge, tânăr poet și voluntar irlandez înrolat în armata britanică, mort la 31 iulie 1917
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de versuri și avea mulți prieteni. Este interesată de ce se întâmplă în Basarabia, unde n-a mai fost de o lungă bucată de vreme. Are o anume interpretare a lucrurilor pe care n-o accept. E puțin derutată de invazia mentalității occidentale peste noi, esticii, care riscăm astfel să ne pierdem specificul. E un refren pe care îl aud și la Chișinău, și la București, și iată, acum, și la Riga, ce-i drept, din gura unei românce basarabence. Maria este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așadar, de un anumit pospai al „occidentalizării”, mai vizibil în capitala rusă decât în alte orașe din CSI, întâlnirea cu cititorii de la Biblioteca Municipală Nekrasov m-a făcut să înțeleg cât de înrădăcinate sunt obiceiurile fostului regim și, în general, mentalitatea de sclav, în pofida schimbării vremurilor, în Rusia. O întâlnire dirijată cu strictețe de directoarea... stabilimentului (termen cât se poate de potrivit pentru o asemenea instituție de cultură la ruși), d-na Svetlana Prosenkova, a cărei voce protectoare căpăta subit inflexiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Iuda”). Koslov scrie proze mici, construite în jurul unei poante cu iz de parodie sau concepute ca niște parabole degradate. Indiferent de stil și gen, cei trei își exhibă aceeași dorință de a evada din plasa unei tradiții, a unei mentalități, a unei țări pe care, în definitiv, nu ei le-au ales, dar setea de emancipare le alimentează, cred, și un anumit conformism al alinierii... pe sens invers. Nu e iluzorie, până la urmă, „independența” în literatură? Cred însă că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei comuniste de laborator, fără să fi trăit ororile comunismului. O confruntare de orgolii și de mentalități, care, probabil, se va vedea și la construcția Europei unite. După încheierea „discuției”, schimb câteva impresii cu Dubravka Ugrešic. Îmi spune că i-a plăcut cum judecăm și că îi pare rău că am discutat prea puțin pe parcursul călătoriei. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
idee critică, totul se desfășoară la modul festivist-encomiastic. Un spectacol cu o rețetă aproape halucinantă: muzică de Vivaldi, poeziile noastre, o coregrafie semierotică, șlagăre și folclor rusesc militarist. Totul la un loc. Un tablou foarte trist, dezgustător, care denotă o mentalitate falită. - Richard, îți propun să ne întoarcem puțin în timp și aș vrea să te rog să-ți faci un autoportret pentru cititorii revistei Contrafort. Te-ai născut în România și știu că ești în continuare legat sufletește de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
germană au fost întotdeauna mulți scriitori care au venit din afara granițelor Germaniei. Să ne amintim de Imperiul Habsburgic, când mulți scriitori evrei scriau în germană, aducând în literatura noastră nu numai niște specificități de ordin stilistic, tematic, dar și de mentalitate. Acest lucru este valabil și pentru noi, grupul scriitorilor germani originari din România, care am „transportat” cu noi anumite mentalități pe care le-am acumulat în spațiul românesc al Banatului. Eu am niște similitudini cu scrisul lui Cioran, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitori evrei scriau în germană, aducând în literatura noastră nu numai niște specificități de ordin stilistic, tematic, dar și de mentalitate. Acest lucru este valabil și pentru noi, grupul scriitorilor germani originari din România, care am „transportat” cu noi anumite mentalități pe care le-am acumulat în spațiul românesc al Banatului. Eu am niște similitudini cu scrisul lui Cioran, de exemplu, ceea ce pentru literatura germană este o noutate. Cioran este tradus în germană, este în general cunoscut, dar nu este prizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
2000 a fost călătoria cea mai lungă a vieții mele, o călătorie de grup, profesional și afectiv, unde spiritul comunitar al Vechiului Continent mi-a apărut într-o lumină mai clară, dincolo de diferențele de limbă, stare economică și, mai ales, mentalitate specifică unei țări sau unei zone geografice. O anticipare a viitoarei Europe unite, cultural deocamdată. Porniți din Lisabona, jubilând de mirosul florilor de jacaranda și bouganvillas, oraș marcat de poezia lui Pessoa și Eça de Queiroz, de fabulosul Atlantic intrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unificare europeană? - Da, există discrepanțe, decalaje temporale, între țările ex-comuniste sau cu multiple reziduuri comuniste (unele neconștientizate sau necondamnate în plan moral ca atare, reinstalate sub o nouă formă sau chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
moral ca atare, reinstalate sub o nouă formă sau chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit al vieții se închisese în formule înghețate, în imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vezi după ce acest periplu s-a încheiat? Nu ți se pare cumva extrem de accentuată, obositoare - pentru cineva obișnuit cu culorile sobre ale Nordului - multiplicitatea culturală a continentului nostru? Tot aici: după ce ai văzut cât de pestriț este, ca tradiții și mentalități, ce crezi despre proiectul Europei Unite, ți se pare o idee fezabilă? - Eu am crescut în timpul Războiului Rece, atunci când lumea era despărțită în două zone opuse. Desigur, mintea mea a fost poluată de marea propagandă din media occidentală. Avertismentele permanente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ostil! -, am „stricat” totul, într-o singură vară, având, e drept, o justificare uriașă, istorică, începutul dictaturii personale a șefului statului, una dintre cele mai grotești din istoria modernă a României, ce va aduce, până azi, ruina instituțiilor și perversiunea mentalităților! Dar... care, în fapt, nu mă atingea direct: bine instalat ca redactor-șef la România Literară, prima revistă literară a țării, cu un tiraj de peste 30.000 de exemplare, extrem de citită și de respectată, de temută, uneori chiar și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a publicului. Încă de la începutul deceniului șapte, după exilarea lui P. Dumitriu, s-au pus bazele unei „noi literaturi”, ale unei creații reale ce va prinde generații și va lua alură de școală, de școli literare, pregătind eliberarea politică în mentalități și conștiințe. Drama lui Dumitriu, se pare, a fost nu numai că nu a reușit să se afirme printre prozatorii de prim rang ai Franței, unde-și va publica majoritatea cărților după ’60, dar și că s-a rupt total
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
familie de intelectuali de țară, ce propunea de fapt primul roman românesc „care stătea”. Așa cum o statuie trebuie în primul rând „să stea”, într-un echilibru firesc și armonic, dar și „să stea” în timp, să reziste atacurilor modei culturale, mentalităților și școlilor literare diverse. Iată, în mare și puțin caricată, psihologia și „ambiția” care îl posedau pe acel tinerel între 28 și 31 de ani ce se pregătea să scrie nu numai „un roman” - cu ideea capodoperei, foarte răspândită în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale tehnicii și psihologiei genului, dar... și să inoveze! Poate, mai știi, cele peste zece mii de pagini pe care le-am publicat de atunci în proză nu au îndeplinit „ambiția” acelui tinerel, sosit din provincie și prost adaptat limbii și mentalităților sudului țării, balcanului, și, când recitesc capitolașul pe care - cam, în fugă, e drept! - mi-l dedică fostul meu prieten I. Negoițescu și în care îmi reproșează că produc o proză „imposibilă” la drept vorbind, cu influențe discrepante din Hermann
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
creație, faptul că la noi coexistă cu seninătate forme ce aparțin structural unor secole (occidentaleă net diferite și poate că nu e nimic rău în asta. Același lucru se întâmplă și pe plan mai larg, mai amplu, instituțional și al mentalității și, mai știi, această „nepotrivire, discordanță” e nu numai unul din motoarele adaptării noastre la lumea din jur - la Occident, în primul rând! -, dar și al avansării! Cu condiția ca actorii și promotorii celor „două stiluri”, „antic”, tradițional, și modern
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
abătute asupra societății românești și a valorilor ei, invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și în cea a moravurilor, a mentalității. Individul, singurul capabil de a purta ideea colosală de Destin, o „prejudecată” pe care am moștenit-o de la greci, acel amor fati al lui Nietzsche, iubirea și nevoia profundă, arzătoare și dramatică de a ne contura o cale, un drum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
carieră”, cuvântul „carieră”, ce însoțește întreaga, lunga și glorioasa - dar și plină de eșecuri! - naștere, maturizare, împlinire și, dacă e să-l credem pe Marx, decadență a burgheziei, vreau să mă opresc asupra acestui „fenomen”, „proces”, „eveniment”, element esențial al mentalității moderne care e succesul sau „cariera”. Evident, succesul, element tipic al burgheziei în ascensiune, are un singur sens; „cariera” este, însă, ambivalentă - ea poate urca, dar și coborî. (Burghezia și pleiada ei uriașă, inegalabilă, de scriitori, de la Balzac și Zola
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ruina unei familii, acele bildungsromane.Ă Acest cuvânt, în mare vogă la noi între războaie, și aproape numai cu sensul său pozitiv, e un reflex probabil al „succesului” de tip american ce începuse încă de pe atunci să invadeze Europa, mentalitățile și unele psihologii. Începând oarecum să întunece noțiunea de „valoare”, una tipic europeană, pe care o găsim afirmată, printre primii, la „tinerii” Marx și Nietzsche, ca și pe „acel om” care produce valoare - homo estimans. Timp de o jumătate de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vrem să ne prezervăm valorile Renașterii și ale burgheziei născânde și „triumfătoare”, trebuie să facem o diferențiere netă între ceea ce numesc eu „succesul american” și succesul bazat pe valoare, de tip european, scurs din Renaștere, cum o spuneam, și din mentalitățile, psihologia ei în tot ce privește omul și relația sa față de natură, față de obiect, față de femeie, artă, știință, literatură etc. Succesul îl văd numai ca o „realizare a valorii”, a uneia din cele câteva fundamentale și tradiționale ale lui homo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lor, ca nu cumva să șocheze auditoriul grijuliu în ce privește ortodoxia. Incorecte din punct de vedere religios, aceste orașe grecești situate în imediata apropiere a regatului nabateean ce poate fi admirat la Petra, exact ca și Tyr și Sidon, cetăți romane. Mentalitatea evreiască întoarce spatele mării, porturilor, contoarelor comerciale de pe coastă (marea fiind considerată a fi sediul răului, un rezervor de monștri gen Leviathan sau Behemot). Cultura elenistică s-a propagat de-a lungul coastelor, dar grecul este privit ca un dușman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar islamul unifică mai bine popoarele, mai profund, mult mai larg decât comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul dialectic mi se pare acum simplist, îndeosebi în domeniul economic. Islamul ține cont mult mai bine de slăbiciunile, de ambiguitățile ființei umane. E mai realist, mai puțin maniheist. Nu mai ai, pe de o parte, proprietatea privată și, de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu huiduielile la adresa domnului Bush. În colhozul parodic, sloganul din top ar fi fost "apărarea lumii libere", dublat de huiduieli la adresa arabilor. Aici, o risipă "de dreapta" pentru "poziții de stânga", acolo, o austeritate "de stânga" pentru "poziții de dreapta". Mentalitatea și opiniile sunt două lucruri diferite. Tipul Așkenazi nu-i chiar totuși în ton cu Orientul, iar cartea culturală nu taie cartea politică. Madam' Michu* are dreptate: viața asta e tare complicată! * * * Khiam, sat pe jumătate creștin și jumătate musulman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1958. "Să ne facă una ca asta, după toate câte le-am făcut pentru ei! Vedeți și dumneavoastră, nu e drept!" Este versiunea rustică și aproape emoționantă a maladiei coloniale, pe care n-aș numi-o colonialistă pentru că-i o mentalitate și nu o izbucnire răutăcioasă. Acești oameni nu vor nici să exploateze nici să facă pe cineva să sufere. Dimpotrivă. Noi eram drăguți cu ei, și iată cum se comportă! Săracii! Bunăvoința personală e socotită ca anulând inegalitatea în drepturi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]