10,211 matches
-
că Giotto prin această frescă, aflată printre alte fresce remarcabile, stabilește o paradigmă pentru pictura occidentală. Creând forme tridimensionale articulate cu linii și umbre și ocupând un spațiu real, Giotto integrează personajele dar și pe cel care privește într‑o narațiune dra‑ matică cu aspect profetic, moral și chiar cu relevanță umană. Mesajul lui Gi‑ otto constă în grandoarea viziunii și reflectă totodată încrederea în talentul său care stabilește o cale de urmat pe viitor 2. 1.2. Tommaso di Ser
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
1510‑1511) din Stanza della Segnatura, la Expulzarea lui Heliodorus (1512) și Elibera‑ rea sfântului Petru (1513) din Stanza d’Eliodoro, Raffaelo a creat un lexicon de personaje, limbaj corporal prin mișcări, aranjamente spațiale, efecte de lumină, armonii coloristice și narațiuni dramatice care vor servi ca punct de referință pentru viitorii artiști. Moștenirea lăsată de Raffaelo numit și Prințul pictorilor i‑a oferit artistului o poziție și o aură care a rezistat secole de‑a rândul și au reprezentat surse de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
le vom regăsi transfigurate în lucrările sale. În parabola fiului risipitor, realizată în ulti‑ ma etapă de creație pictorul vede un exemplu emblematic atât pentru experiența și condiția umană, cât și pentru valorile universale. Artis‑ tul se concentrează pe o narațiune bazată pe mijloace exclusiv picturale: lumina și culoarea care dezvăluie povestea tânărului decăzut în‑ tors acasă pentru a cere iertare tatălui. În aceas‑ tă simfonie de tonuri luminoase și întunecate, de străluciri vii și de umbre misterios tempera‑ te, energia
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
finalul Preludiilor pentru pian, intenție elocventă în sensul anulării ideii de subordonare a muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă una dintre formele sale de protest adresate acestei atitudini restrictive. Astfel, Preludiile ne oferă ipostaza unei muzici în care amintirea devine resortul narațiunii, în care avansarea reprezintă o evoluție orientată spre trecut. În acest fel, narațiunea sonoră își atinge scopul în momentul apariției acelui „ecou” interior, ce naște analogii în mintea auditorului. Debussy atribuie muzicii sale o putere expresivă aflată în strânsă legătură
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă una dintre formele sale de protest adresate acestei atitudini restrictive. Astfel, Preludiile ne oferă ipostaza unei muzici în care amintirea devine resortul narațiunii, în care avansarea reprezintă o evoluție orientată spre trecut. În acest fel, narațiunea sonoră își atinge scopul în momentul apariției acelui „ecou” interior, ce naște analogii în mintea auditorului. Debussy atribuie muzicii sale o putere expresivă aflată în strânsă legătură cu spațiul poetic, în care sentimentul primează. Dar, legătura evocatoare ce se stabilește
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vede întrerupt la nesfârșit șirul serenadei sale apare surprinsă cu plasticitate în secțiunea notată cu rageur - furios, iar revenirea ulterioară a aceluiași fragment asigură terenul propice unei amplificări semnificative a expresiei, moment ce corespunde cu Secțiunea de Aur a preludiului. Narațiunea își continuă fazele tradiționale ale desfășurării sale, finalul proiectând îndepărtarea eroului și un ultim gest ce ironizează dragostea neîmpărtășită a acestuia. Interesant de remarcat este modalitatea de finalizare a preludiului ce evită de această dată una dintre strategiile consacrate ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
că Giotto prin această frescă, aflată printre alte fresce remarcabile, stabilește o paradigmă pentru pictura occidentală. Creând forme tridimensionale articulate cu linii și umbre și ocupând un spațiu real, Giotto integrează personajele dar și pe cel care privește într‑o narațiune dra‑ matică cu aspect profetic, moral și chiar cu relevanță umană. Mesajul lui Gi‑ otto constă în grandoarea viziunii și reflectă totodată încrederea în talentul său care stabilește o cale de urmat pe viitor 2. 1.2. Tommaso di Ser
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
1510‑1511) din Stanza della Segnatura, la Expulzarea lui Heliodorus (1512) și Elibera‑ rea sfântului Petru (1513) din Stanza d’Eliodoro, Raffaelo a creat un lexicon de personaje, limbaj corporal prin mișcări, aranjamente spațiale, efecte de lumină, armonii coloristice și narațiuni dramatice care vor servi ca punct de referință pentru viitorii artiști. Moștenirea lăsată de Raffaelo numit și Prințul pictorilor i‑a oferit artistului o poziție și o aură care a rezistat secole de‑a rândul și au reprezentat surse de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
le vom regăsi transfigurate în lucrările sale. În parabola fiului risipitor, realizată în ulti‑ ma etapă de creație pictorul vede un exemplu emblematic atât pentru experiența și condiția umană, cât și pentru valorile universale. Artis‑ tul se concentrează pe o narațiune bazată pe mijloace exclusiv picturale: lumina și culoarea care dezvăluie povestea tânărului decăzut în‑ tors acasă pentru a cere iertare tatălui. În aceas‑ tă simfonie de tonuri luminoase și întunecate, de străluciri vii și de umbre misterios tempera‑ te, energia
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
preocupat să încifreze în interstițiile txtului cât mai multe chei arhaice. Fidel sintaxei genului fantastic, unde amănuntele, adesea impreceptibile, au un rol foarte bine definit, autorul construiește meticulos scenariul, toate detaliile glisajului fantastic fiind scrupulos puse la locul lor. Deși narațiunile sale de factură existențialistă se dovedesc la fel de fascinante precum cele onirice, Mircea Eliade rămâne cel mai important autor de proză fantastică din literatura română. MENȚIUNE Frumosul în poeziile martirilor din închisorile comuniste Catinca Bădulescu, clasa a V-a coord. prof.
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pe Goethe cu Faust. Însă intervine puterea modificatoare a metaforei ce poate preschimba un lucru până la nerecunoaștere. Este adevărat ca tragedia Faust a fost declarată opera care îl întruchipează cel mai bine pe autorul ei. În Faust, încă de la începutul narațiunii suntem pătrunși de cântul unui suflet mare ce se dezvăluie. Goethe a simtit încă de tânăr cum sub pragul conștiinței, se clădeau multe pe deasupra vrerilor sale, posedat fiind de acea „demonie” dătătoare de forme; am văzut cum acestei puteri misterioase
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cel ce își atribuie cu orgoliu rolul de deschizător de drumuri în evoluția romanului românesc modern. Valori precum idilicul și pitorescul sunt înlocuite cu analiza lucidă. Se trece de la sentimentalismul ce afecta obiectivitatea prozei la persoana a treia, către narațiunea la persoana întâi, formal subiectivă, însă obiectivă prin structurile epice create. Sentimentalismul liric din narațiunile romantice la persoana întâi, este înlocuit cu o analiză rece. Anton Holban e un exponent al unei perioade din evoluția romanului românesc, moment în care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
modern. Valori precum idilicul și pitorescul sunt înlocuite cu analiza lucidă. Se trece de la sentimentalismul ce afecta obiectivitatea prozei la persoana a treia, către narațiunea la persoana întâi, formal subiectivă, însă obiectivă prin structurile epice create. Sentimentalismul liric din narațiunile romantice la persoana întâi, este înlocuit cu o analiză rece. Anton Holban e un exponent al unei perioade din evoluția romanului românesc, moment în care s-a produs eliberarea literaturii române de orice complexe de rămânere în urmă față de romanul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sine însuși, ca în fața unei ființe încă necunoscute. Impresia generală pe care o face romanul interbelic semnat de Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian este că în ele „nu se întâmplă nimic”. În sensul tradițional al narațiunii, romanele lor sunt lipsite de „evenimente epice”, sunt romane „statice”, cum spune Anton Holban, romane care „te obligă a rămâne înnăuntrul oamenilor”, la „jocul amănuntelor ca expresie a vieții celei mai intime”.<footnote Anton Holban, Testament literar în Jocurile Daniei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Contra lui Sainte-Beuve, Editura Univers, București, 1976, p. 221 footnote>, cum scrie în Contra lui Sainte-Beuve chiar Marcel Proust, scriitorul francez de la care Holban a împrumutat unele dintre cele mai frumoase motive literare ale operei sale. 3.Organizarea epicului și obiectivitatea narațiunii Poziția scriitorului în interiorul narațiunii se modifică odată cu schimbarea materiei psihologice. Imaginea romancierului care creează personaje și intrigi, reproducând un spectacol real prin simbolurile lui posibile, începe să pară rigidă. Astfel „își face apariția ideea unui <<realism>>, a unei <<obiectivități>>. Psihologia
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Univers, București, 1976, p. 221 footnote>, cum scrie în Contra lui Sainte-Beuve chiar Marcel Proust, scriitorul francez de la care Holban a împrumutat unele dintre cele mai frumoase motive literare ale operei sale. 3.Organizarea epicului și obiectivitatea narațiunii Poziția scriitorului în interiorul narațiunii se modifică odată cu schimbarea materiei psihologice. Imaginea romancierului care creează personaje și intrigi, reproducând un spectacol real prin simbolurile lui posibile, începe să pară rigidă. Astfel „își face apariția ideea unui <<realism>>, a unei <<obiectivități>>. Psihologia individuală prezintă un indice
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
foarte evident de deformare a realului, evenimentele exterioare sunt recepționate în mod diferit de cei ce le privesc sau le trăiesc.” <footnote Dana Dumitriu , Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea românească, București, 1976, pp. 98-99 footnote> Retragerea scriitorului din narațiune va lua forma unei dramatizări a epicului. Pe lângă avantajul “obiectivității”, această dramatizare îl mai are și pe acela că pune în relație directă psihologia eroului cu timpul. Personajul evoluează în timp real, timpul discursului, al evocării fiind eliminat, astfel încât timpul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
adevărurilor sugerate și a secretelor nemărturisite. Anton Holban nota, în Testament literar, că unul din imperativele romanului „static” ar fi de a nu da niciodată toate explicațiile, ci de a sugera numai. El insista asupra necesității de a lăsa deschisă narațiunea, problematizând viziunea eroului. Acel „Poate a lunecat” din finalul romanului O moarte care nu dovedește nimic relativizează versiunea sinuciderii Irinei și împinge pe cititor spre o continuare personală a cărții. Elucidarea unei situații epice i se pare romancierului o lezare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
puternic meditativă, aptă să transforme impulsurile exterioare, impresiile, existența concretă în materie reflexivă, în trăire senzorială, în viziune subiectivă, irepetabilă, un erou predispus dramei, terorizat de curiozitate și excesiv dominat de afect.”<footnote Dana Dumitriu, op. cit. , p. 60 footnote> 4. Narațiunea și descrierea în visele lui Sandu În epică există ceva mai mult decât simpla desfășurare a evenimentelor de prim plan. Ceea ce se alcătuiește în toată profunzimea a fost denumit de W. Kayser, corespunzător rezultatelor din genul liric și cel dramatic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o instituție-închisoare, prea fixă, pentru a putea surprinde alunecarea continuă a sufletului propriu și al partenerei de viață. Textul oniric este redactat la persoana întâi singular, lucru ce pare firesc având în vedere caracterul de confesiune al întregului roman. Narațiunea este homodiegetică în stil direct, de tip special, care combină perspectiva limitată a naratorului martor cu una mai largă, care se apropie de omnisciență, dat fiind că eul locutor este în același timp actor și spectator al propriei aventuri. Relatarea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și autorul sugerează prezența unei metafizici mistice, studiind cuvântul ca imagine și pietrificare a ei și descoperind relația dintre epitet și stilistică. Termenul de dialogism în teoria literară formulează și probleme ale importanței sunetelor din vers față de importanța dialogismului în narațiune. Povestirea are și ea aspectul unui ansamblu finit, al unui sistem de gesturi sonore. M. Bahtin descoperă că imaginile nu au altă origine sigură, decât o posibilă creație din afara omului. Reînvierea cuvântului reinstaurează, drept scop al artei nu înstrăinarea, ci
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mai umil, de o pasăre moartă, de câteva frunze galbene sau de un stâlp de telegraf strâmb!” Anton Holban mărturisește că a început să scrie la persoana întâi, fiind încurajat de opinia lui Aderca despre personajele din Romanul lui Mirel, narațiune la persoana a treia în care autorul a urmărit să creeze un tip: Tololoi. Faptul că pentru critic personajul Mirel, fratele mai mic al lui Sandu din punctul de vedere al creației artistice, ar fi mai interesant, determină utilizarea persoanei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ca o angoasă, ca o apăsare conștientizată lucid: „Eu știu că bunica se teme de moarte , cu toate că ceilalți se prefac că nu pricep, sau nu le place să facă asemenea observații, căci ar fi obligați la consolări anevoioase.” În nuvelă narațiunea trece de la persoana întâi la persoana a treia, pentru ca finalul memorabil să fie la persoana a doua: „Bunico, sunt bolnav rău. Fac echilibristică cu moartea. Nu mai sper nimic. Doctoriile nu mai au nici un efect.” Cei doi pornesc ca într-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
oferi o cunoaștere a universului său interior. „Ioana este o carte mai matură deși formula care convine temperamentului febril și anxios al autorului, rămâne neschimbată.(...) Acum se poate distinge chiar o intenție de construcție și personajele sunt mai puțin fantomatice. Narațiunea este mai echilibrată, alternând momentele de tensiune sufletească cu altele de seninătate, necesare pentru destindere. Cu un astfel de moment și începe romanul când Sandu (obsesie a numelui) merge la Cavarna, ca să petreacă vara cu Ioana. (...) Ca în Ultima noapte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina o hartă a orașului.” Naratorul se află prins nu doar în închisoarea relației cu Ioana ci și în celula unei realități statice, fără epicul ce ar fi dat narațiunii culoare. Dacă în romanul tradițional convenția autorilor demiurgi era o tehnică facilă, naratorul modern se lovește de imposibilitatea de a depăși zidurile cu care se înconjoară personajele. Replicile puse pe seama Ioanei în timpul excursiei la Brașov sunt numai o aproximare a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]