9,443 matches
-
despre cavaleri rătăcitori și despre ierburi de leac, despre mersul planetelor și despre vise, despre împărați și despre martiri, despre tot ceea ce mi s-a cerut, patima cu care am caligrafiat miile, zecile de mii de pagini, fiind cu totul neobișnuită. Zilnic, înainte de a mă apuca de scris, am făcut - și fac - o gimnastică specială, de fapt niște exerciții orientale de respirație, element foarte important pentru realizarea unei scrieri cât mai perfecte. Sunt litere care se scriu cu suflarea oprită, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și pești; semne bune; rele, după unii. Încă un an. Scrisoarea - tot în iarnă sosită - nu a vestit ceva nou. Tim intrase în altă afacere; ori nu sfârșise pe cea veche, totuna. Dar în anul următor s-a petrecut ceva neobișnuit. În calea Donnei Iulia, într-o dimineață, s-a oprit un bărbat. Acesta i-a spus câteva vorbe, dar ea nu le-a priceput. „Nu înțeleg, domnule!” a zis și, ocolindu-l, și-a urmat drumul. Îl mai zărise; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Luni, spre asfințit, în târg au sosit două sănii, din care, înghețați, au coborât câțiva inși. Negustori plecați după mărfuri cu peste o săptămână în urmă. Au povestit că într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb. Un animal neobișnuit de mare, îl văzuseră; lat în ceafă și în spate, cu labe puternice. Părea un câine uriaș, de stână. Dar nu, era un lup alb! Câinii ciobănești erau lățoși, cu boturile mai groase și, mai toți, cu cozile retezate. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a fost suficient pentru „reconcilierea” celor două imagini. Tipul din oglindă era chiar el, nu încăpea nici o îndoială. Obosit, dușmănos, chiar dacă gesturile îi erau potolite, pornit să-l sfideze pe G. cel viu și adevărat. Era o situație cu totul neobișnuită și G. nu găsea nici o explicație. Când a atins oglinda cu degetul, vrând parcă să se convingă de materialitatea acesteia, vizaviul și-a pus și el degetul, de cealaltă parte, firește, dar cu mult alături, cam la o palmă, dorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Rebelul să nu coboare odată cu el; să rămână acolo și zarva stârnită să alerteze întreg orașul! Medicii ar fi dat buzna, curioșii de tot soiul, aidoma; poliția ar fi fost pe urmele sale zi și noapte, fiindcă un asemenea ins neobișnuit putea - cu siguranță - să comită o seamă de lucruri grave, multe ireparabile. Și cumpărăturile deveniseră o problemă. Precaut, studia magazinul din prag: prefera locurile aglomerate, ferindu-se să se apropie prea mult de oglinzi și de galantare. Colegul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
are nici măcar puterea să capituleze. Mâine ...Cei câțiva medici care au fost solicitați să elucideze, sub aspect clinic, cele petrecute au presupus că ar fi vorba de o afecțiune nemaiîntâlnită a creierului, stare ce declanșează o serie de iluzii optice neobișnuite. Au numit afecțiunea Sindromul G., după numele primului caz - cunoscut - din istoria psihiatriei. Un singur medic - cel mai în vârstă din comisie - a spus că la mijloc nu e decât o reacție excepțională a înstrăinării de sine, stare ce, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fi, destul de lesne, confundat cu o lună plină. De-abia atunci, cel de la volan a simțit că trebuie să oprească și să se întoarcă. Faptul că se dovedea temerar nu excludea prudența; cele ce se petreceau căpătau aspecte tot mai neobișnuite. A pus frână; prima frână adevărată de la începutul călătoriei, în urmă cu douăzeci și trei de zile. Înaintea sa, șoseaua era perfectă: nici o denivelare, nici o curbă, nici o pată de ulei ori de umezeală. Din pricina monotoniei drumului și a celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
împrejurările ciudate în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului, cum îi plăcea să spună, era pentru prima oară când i se cerea un astfel de riscant și neobișnuit serviciu. Neobișnuit deoarece venea din partea unuia dintre cei mai importanți clienți ai săi, o persoană influentă, cu multe relații, care și-ar fi putut rezolva mult mai ușor problema fără să apeleze la serviciile lui. Riscant, fiindcă obișnuia să cântărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului, cum îi plăcea să spună, era pentru prima oară când i se cerea un astfel de riscant și neobișnuit serviciu. Neobișnuit deoarece venea din partea unuia dintre cei mai importanți clienți ai săi, o persoană influentă, cu multe relații, care și-ar fi putut rezolva mult mai ușor problema fără să apeleze la serviciile lui. Riscant, fiindcă obișnuia să cântărească bine lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
puteau bucura de o ambianță deosebită. Ina nu se formaliză. Nu avea ce să-i reproșeze lui Alex. Acesta se prezentase în toate ocaziile ca un prieten adevărat. A invita o fată la un local public nu era un lucru neobișnuit. Se întâlniră în preajma porții principale a Grădinii publice, alăturară unui salut reciproc zâmbete de tandrețe și, cu pas măsurat, încercară să schimbe impresii despre seara care era calmă și care prevestea o atmosferă de bun augur. Când ajunseră în preajma terasei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Zahei orbul, enigmaticul este observabil, ca și “taina laboratorului său poetic...”. Un adânc de taină e și cel al combustiei intime a poetului ca și “nemărginitul și complexul său, descifrabil doar în operă” și Papadima conchide: “Opera e fascinantă prin neobișnuita complexitate a lumii pe care o închide și prin altitudinile de artă ale cristalizării ei”. În evocările lui Ovidiu Papadima descifrăm efervescența culturală românească dintre cele două războaie mondiale, preocupările magiștrilor de a forma discipoli (școală) precum și setea, voința, conștiința
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
am fost copii, cu cât despotism m-am purtat cu anima lele din casă. Asta ca să rămân în zona faptelor oarecum măr tu risibile public, căci altele nu mi le pot mărturisi nici mie măcar. Am avut o dată o pisicuță neobișnuit de delicată (amintirea ei mă chinuie poate cel mai tare), o văd și acum în fața ochilor: pieptișor alb, spatele tărcat cu un gri evanescent, fața atentă și gravă. O adu nasem de pe stradă când avea doar câteva săptă mâni. Crescuse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Am fost împreună la petrecerea de ziua ei, unde m-am trezit singurul „băiat“ (de fapt, împlinisem între timp 27 de ani) între vreo patru-cinci fete, prietenele Rodi căi, infantile și urâțele cu toatele. Cu aceeași ocazie i-am cunoscut mama, neobișnuit de în vârstă. În rest, ne plimbam pe străzi însorite, la nesfârșit, îi ascultam sporo văiala despre aceleași fete din fosta ei clasă... După vreo două săptă mâni deja mă plic tisisem de ea, nu de o astfel de legătură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla „His Master’s Voice“, erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrâneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tan gourile lui Cristian Vasile sunt atât de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încât eu, cel puțin, le-am iubit de la prima ascultare. Puțini mai știu că autorul Zarazei, al Ramonei și al neuitatului, deși
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În brațe ca un copil. Semn rău, s-a gândit el. Au rămas așa secunde bune, Vasilica Îi privea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cenușa lui Germanicus. A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare la Rostra“, au reacționat revoltați populares, „nici măcar onorurile care i s-ar aduce unui patrician anonim“. Cineva îi atrase atenția împăratului asupra neobișnuitei modestii a funeraliilor. El dădu un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e demn de caracterul roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi, un singur senator reacționă disprețuitor: — Roma nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de a-l îmbrățișa pe ofițer, dar se stăpâni. Iar ofițerul, fără să aștepte vreun răspuns din partea lui, își continuă drumul. Gajus continua să facă plimbări. Era sfârșitul celei de-a doua ierni în casa Liviei; fusese o iarnă grea, neobișnuită, cu vânturi puternice și cu zăpadă pe muntele Soracte și pe colinele Albani, cu zăpadă și pe trandafirii din grădină, și pe acele papyri pe care Augustus le adusese de la Alexandria. În dimineața aceea, văzu ivindu-se din iarba înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
templu de marmură și care se mișca în chip miraculos, fără vâsle și fără vele. Iar corabia de marmură nu se scufundase. În cele din urmă, sosise Împăratul, purtând veșminte pe care străluceau pietre prețioase și broderii, însă atât de neobișnuite, încât fusese recunoscut numai pentru că unii reușiseră să-i vadă chipul. Lângă el mergea preoteasa străină cu părul de culoarea nopții despre care vorbea acum întreaga Romă. Împăratul pusese mâna pe timona enormă (cum nici un marinar nu mai văzuse vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orice emoție prin simplele mișcări ale corpului. Tuturor li se păru binedispus, fără gânduri întunecate, cu toate că vestea despre mesagerul de la Iunit Tentor se răspândise prin palate. În pauză se ridică, își salută prietenii, dărui - darurile lui erau întotdeauna rafinate și neobișnuite, provenind din nevoia inconștientă de a fi iubit - păsări rare din provinciile Asiei, închise în colivii mici din ramuri de răchită împletite cu zăbrele subțiri de aur; apoi oferi sucuri de fructe exotice, sosite de curând pe mare din provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neputință de atins, pot să meargă până la capătul pământului“. Învingătorii își amintiră acest lucru și, pe apele liniștite ale lacului Nemorensis, corăbiile de marmură ce pluteau ușoare au fost luate cu asalt de două cohorte pretoriene, înarmate cu niște unelte neobișnuite. — Grăbiți-vă, strigă tribunul aflat la comanda acelei acțiuni, înainte să se întunece nu trebuie să mai rămână nimic din ele. Pretorienii urcară la bord. De pe câmpiile din jur, puținii oameni ce văzuseră coborând spre lac cohortele călare se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost adusă din Egipt la Roma, traversând o jumătate din Mediterana. Podul cu patru arce s-a prăbușit însă în timpul unei revărsări a Tibrului. După nouăsprezece secole a fost înlocuit cu podul solemn care duce astăzi la San Pietro. O neobișnuită scădere a nivelului apei în timpul verii a scos la iveală, la doar câțiva metri, temeliile „podului lui Caligula“. Palatinus. Celor care străbat astăzi grandioasele ruine, jefuite sălbatic, ale colinei Palatinus, unde tânărul împărat s-a oprit să imagineze noua sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curcubee începură să-i încercuiască gleznele slăbite. Se întoarse și se uită-n jos la mine, cu o grimasă stranie pe fața-i învinețită, un amestec clar de îngrijorare și ostilitate. Totuși, tot ce-am putut vedea a fost îmbinarea neobișnuită a coapselor sale, deschizându-se spre mine într-un fel deformat. Nu sexualitatea poziției îmi rămase în minte, ci stilizarea teribilelor evenimente în care fuseserăm implicați, extremele durerii și violenței ritualizate în acea gestică a picioarelor ei, ca pirueta exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scurtă cercetare atentă a mea, inspectându-mă cu un ochi tolerant ca un doctor pus în fața unui pacient dificil, suferind de-o serie de simptome în mare parte autoinduse. Se îndepărtă spre camionul avariat. Ce mă izbi din nou fu neobișnuita poziție a picioarelor ei, suprafața interioară a coapselor, înfipte într-un pelvis lat, întoarse în afară, expuse parcă unui șir de vehicule zdrobite. Așteptase oare ca eu să vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lăsaseră un arhipelag de ciupituri pe gât. Dinspre jeanșii lui albi se ridica un miros înțepător dar nu neplăcut, un amestec de spermă și freon. Frunzări rapid fotografiile, ici și colo înclinând albumul pentru a-mi arăta câte un unghi neobișnuit al imaginii. Urmărindu-l cum închide albumul, m-am întrebat de ce nu reușeam să mă urnesc cel puțin într-o paradă de furie, să mă cert cu el pentru acea intruziune în viața mea. Însă detașarea lui Vaughan față de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi desfăcu nasturii bluzei cu degetele-i pline de cicatrice și-i scoase afară sânul mic. Examinându-l, prinse sfârcul între degetul mare și arătător, trăgându-l în față cu o ciudată mișcare manuală, ca și când ar fi montat o piesă neobișnuită de echipament de laborator. Pe o distanță de douăzeci de metri în fața mea sclipeau stopuri de frână. Dinspre șirul de mașini din spate se auzeau claxoane. Când începu să pulseze lumina farurilor, am trecut în viteză și-am apăsat pedala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]