8,673 matches
-
de refacere a monumentului arhitectural. În prezent, din Schitul Hangu nu au mai rămas decât biserica și ruine de ziduri și turnuri. Biserica „Pogorârea Sf. Duh” a fost construită în secolul al XVII-lea din piatră și cărămidă. Pe latura nordică a pronaosului a fost adăugat un pridvor deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță cu două etaje și cu deschideri crenelate de unde putea trage cu armele asupra invadatorilor. Construcția are două abside laterale de forma unor îngroșări dreptunghiulare, iar absida altarului
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
cu două etaje și cu deschideri crenelate de unde putea trage cu armele asupra invadatorilor. Construcția are două abside laterale de forma unor îngroșări dreptunghiulare, iar absida altarului are formă semicirculară. Intrarea în biserică se face pe ușa situată pe latura nordică, pe sub turnul-clopotniță. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este îngust și are deasupra sa turnul-clopotniță. Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arce în consolă. El este luminat printr-o
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
purtată, de preferință pe inelarul mâinii drepte. Abia începând din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a început să fie purtată pe inelarul stâng. În Spania, cu excepția Cataloniei, în Grecia, Ungaria, Polonia, Regatul Unit, Federația Rusă, în țările nordice și în Germania, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul drept. În Țările de Jos, catolicii poartă verigheta pe inelarul stâng, iar protestanții pe inelarul mâinii drepte. În România, în Franța, Italia, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul mâinii
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
tot familiei"Flaviviridae". Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt răspândite de țânțari sau căpușe. Virusul denga este transmis (răspândit) mai ales de țânțarii "Aedes" și, în special de tipul de țânțar "Aedes aegypti". De regulă, acești țânțari trăiesc între 35° latitudine nordică și, respectiv, sudică, la o altitudine mai mică de 1000 m. Ei înțeapă în special în timpul zilei. Este suficientă o singură înțepătură pentru a infecta o persoană. Există și situații în care țânțarii pot lua virusul denga de la oameni. Dacă
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
Dinastia Qin. Consilierii și comandanții militari instruiți în spiritul „Artei războiului” a lui Sun Tzu erau angajați de diferiții regi și principi chinezi. După unificarea țării de Dinastia Qin, împărații au continuat practica angajării mercenarilor din diferite regiuni - din stepele nordice până la regatele Yue din sud. Dinastia Tang a folosit pe scară largă mercenarii, de exemplu soldați tibetani sau uiguri. Grupul de mercenari „saikashuu” din provincia Kii au jucat un rol important în timpul luptelor din 1570-1580 pentru cucerirea fortăreței Ishiyama Hongan-ji
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
al naturii) de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Cucuteni. Aria naturală cu o suprafață de 3,23 hectare se află în partea nordică a Podișului Moldovei (în sud-vestul Câmpiei Moldovei), în partea central-vestică a județului Iași, pe partea dreaptă a drumului județean DJ280B: Stroești - Băiceni - Cucuteni, în teritoriul sud-vestic al satului Băiceni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]
-
drept Robertieni. Nu a pretins coroana Franciei de Vest decât după moartea fratelui său în 898; recunoscând supremația regelui carolingian, Carol al III-lea, el a fost confirmat în funcție, după care a continuat să apere nordul Franciei de atacurile nordicilor. Pacea dintre rege și puternicul său vasal nu a fost grav perturbată până în anul 921. Domnia lui Carol și în special părtinirea lui pentru Hagano a stârnit unele iritații; susținut de mai mulți clerici și de unii dintre cei mai
Robert I al Franței () [Corola-website/Science/327671_a_329000]
-
pe o suprafață 10,80 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă împădurită în teritoriul nordic al satului Dancu, cu rol de protecție pentru mai multe specii arboricole.
Pădurea Dancu-Iași () [Corola-website/Science/327654_a_328983]
-
membru al șleahtei (aristocrației) Uniunii statale polono-lituaniene. El este considerat unul dintre cei mai de succes comandanți militari și un erou național al Poloniei. El și-a adus o contribuție marcantă la luptele din timpul Răscoalei lui Hmelnițki, Primul Război Nordic și a Războiului polono-suedez (Potopul). În timpul „Potopului”, el a folosit cu succes tacticile războiului de gherilă, contribuind în mod hotărâtor la victoria polonezilor. Rolul foarte important la lui în istoria Poloniei este subliniat prin menționarea sa în versurile imnului național
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
să fi simțit că, întrucât germanii nu mai erau o amenințare pentru Polonia, ei nu mai trebuiau să tolereze regimul comunist ca o garanție a sprijinului sovietic pentru apărarea liniei Oder-Neisse. Au avut loc demonstrații împotriva creșterea prețurilor în orașele nordice Gdańsk, Gdynia, Elbląg și Szczecin, de pe țărmul Mării Baltice. Mâna dreaptă a lui Gomułka, Zenon Kliszko, a înrăutățit situația prin faptul că a comandat armatei să tragă asupra lucrătorilor pentru a-i forța să se întoarcă în fabrici. Regimului îi era
Protestele din Polonia din decembrie 1970 () [Corola-website/Science/327670_a_328999]
-
(greacă: Παφλαγονία) a fost o regiune antică de pe coasta Mării Negre, în partea nordică a Anatoliei, situată între Bitinia la vest și Pontus la est, iar la sud delimitata de granița cu Frigia (mai tarziu, Galatia). Potrivit lui Strabon, Râul Părtenie a format limită de vest a regiunii, iar cea est era Râul Halys. Numele
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
apeduct pornea de lângă satul Reina. Izvoarele aveau un debit de 40 metri cubi pe oră. Cele două apeducte amintite au fost reunite, în continuare, într-unul singur. Înaintea rezervorului de apă, apeductul s-a despărțit iarăși în două ramuri. Ramura nordică ducea la bazinul cunoscut ca „bazinul Meshhed”, lung de 21 m și larg de 14 metri. Adâncimea bazinului era aproximativ de 2.5 metri. În continuarea acestui bazin s-a găsit un rezervor de apă suplimentar, denumit Rezervorul Haruv. Acest
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
naturală cu o suprafață de 39,50 hectare se află în partea centrală a județului Neamț și în cea estică a orașului Piatra Neamț, pe versanții "Culmii Pietricica", ocupând partea centrală a acestuia la intersecția paralelei de 46° 55’ 778’’ latitudine nordică cu meridianul 26° 22’ 845’’ longitudine estică. Delimitarea pleacă de pe latura nordică de la altitudinea de 349 m, urcă până la aproximativ 495 m după care se urmărește curba de nivel până în punctul cel mai estic situat la 350 m altitudine. Pe
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
centrală a județului Neamț și în cea estică a orașului Piatra Neamț, pe versanții "Culmii Pietricica", ocupând partea centrală a acestuia la intersecția paralelei de 46° 55’ 778’’ latitudine nordică cu meridianul 26° 22’ 845’’ longitudine estică. Delimitarea pleacă de pe latura nordică de la altitudinea de 349 m, urcă până la aproximativ 495 m după care se urmărește curba de nivel până în punctul cel mai estic situat la 350 m altitudine. Pe latura sudică se urmărește aproximativ curba de nivel de 360 m până
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
5%). În secolul al XV-lea, negustori evrei sefarzi au început să folosească Basarabia ca traseu comercial între Marea Neagră și Polonia. Evreii s-au statornicit în această regiune, formând comunități mai mult sau mai puțin numeroase în partea centrală și nordică a Moldovei de Est (Basarabiei). În secolul al XVI-lea, au fost înființate comunități evreiești și în partea sudică a Basarabiei. Prin secolul al XVIII-lea, câteva colonii evreiești fixe s-au statornicit la hotarele orașelor. În secolele al XVIII
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
1954 se întinde pe o suprafață de 33,92 km (ocupând și partea sudică a masivului Babia Góra) și reprezintă o zona montană acoperită în cea mai mare parte de păduri. În anul 1976 masivul Babia Góra (incluzând și partea nordică a parcului) a fost inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”. Parcul national dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de brad, păduri de brad și molid, tufărișuri alpine cu arbuști, pășuni alpine
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
a fost guvernată de oficiali carolingieni, de exemplu Wala de Corbie (d. 836), nepot al lui Carol Martel și văr al împăratului, care în 811 a încheiat tratatul de la Heiligen cu regele Hemming al Danemarcei, prin care se stabileau hotarele nordice ale Imperiului de-a lungul râului Eider. Printre ducii instalați se numărau deja nobili de origine saxonă, precum succesorul lui Wala, contele Ekbert, soț al Sfintei Ida de Herzfeld, rudă apropiată a lui Carol cel Mare. Este posibil ca Ida
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
fost construit de elevii școlii elementare din Bethel. Construcția unui "om de zăpadă" este o ocupație plăcută pentru copii și adulți, în general practicată în perioadele anului în care zăpada este disponibilă din abundență. În cultura occidentală, și în emisfera nordică, omul de zăpadă este un simbol al Crăciunului și al iernii. El este format din 3 bulgări mari de zăpadă, de obicei un morcov pentru nas, doua mături pentru mâini și cărbuni pentru nasturi. Poate să atingă dimensiuni de la câțiva
Om de zăpadă () [Corola-website/Science/328010_a_329339]
-
frumos portal cu ambrazură cu arc trilobat în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta inițială în cruce, iar absida o semicalotă. La început, corul era flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii călugărilor, dar în secolul al XV-lea capela nordică a fost transformată în sacristie. Aceasta este boltită în leagăn cu penetrații și nervuri din teracotă. Bolta urcă de pe console în formă de capete de bărbați cu mustață și femei cu gura întredeschisă. Vizibilă astăzi doar fragmentar, pe pereții longitudinali
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
postapocaliptic din 1959. Se bazează pe românul omonim din 1957 scris de autorul britanico-australian Nevil Shute. Filmul prezintă momente din viața ultimilor oameni în urma unui al treilea război mondial în care s-au lansat mii de bombe nucleare în emisfera nordică. A fost regizat de Stanley Kramer care a câștigat premiul BAFTA din 1960 pentru cel mai bun regizor. În rolurile principale joacă actorii Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire și Anthony Perkins. Ernest Gold a câștigat premiul Globul de Aur
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
mai bună coloana sonoră. În 2000, filmul a fost refăcut pentru televiziunea australiană de către "Southern Star Productions". Povestea are loc într-un viitor an 1964, la câteva luni după terminarea celui de-al treilea război mondial. Conflictul a devastat emisfera nordică, poluând atmosferă cu precipitații nucleare și ucigând toate fiintele vii. În timp ce bombele au căzut doar în emisfera nordică, curenții de aer duc spre sud radiațiile mortale încet dar sigur. Singurele zone locuibile care încă mai există se găsesc în emisfera
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
are loc într-un viitor an 1964, la câteva luni după terminarea celui de-al treilea război mondial. Conflictul a devastat emisfera nordică, poluând atmosferă cu precipitații nucleare și ucigând toate fiintele vii. În timp ce bombele au căzut doar în emisfera nordică, curenții de aer duc spre sud radiațiile mortale încet dar sigur. Singurele zone locuibile care încă mai există se găsesc în emisfera sudică îndepărtată, cum ar fi în Australia. În Australia, supraviețuitorii detectează un semnal de neînțeles în codul Morse
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
nu se va întoarce acasă. Maria reacționează violent la perspectiva de a-si ucide fiica și de a se sinucide. Teoria unui om de stiinta este că radiația de lângă Oceanul Arctic ar putea fi mai mică decât cea din mijlocul emisferei nordice. Dacă ar fi așa, acest lucru ar indică că radiațiile s-ar putea dispersa înainte de a ajunge în emisfera sudică. Acest lucru trebuie să fie analizat alături de misiunea principala a submarinului. După ce navighează la Point Barrow, Alaska, ei determina că
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
și depinde de localizarea în particular a fluxului. La apogeu, rata meteorilor atinge 60 și chiar mai mulți pe oră. Ei pot fi urmăriți pe tot cuprinsul cerului, dar din cauza căii orbitei Swift-Tuttle, Perseidele sunt mai ales vizibile în emisfera nordică. Ca și celelalte ploi de meteori, rata ploii este mai mare în orele dinaintea zorilor, în condițiile în care partea Pământului aproape de a se roti la soare scade mai mulți meteori în timp ce Pâmântul se mișcă prin spațiu. Giovanni Schiaparelli este
Perseide () [Corola-website/Science/327084_a_328413]
-
de granițe clare, dând Statelor Unite Florida și Louisiana și Spaniei tot teritoriul de la vest de Louisiana din Texas până în California. Nouă granița a fost stabilită de la Golful Mexic spre nord pe râul Sabine până la paralelă de 32 de grade latitudine nordică, si de acolo direct spre nord până la Red River, apoi spre vest de-a lungul Red River până la meridianul de 100 de grade longitudine vestică, de acolo direct spre nord până la râul Arkansas, apoi spre vest până la izvoarele acestuia, apoi
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]