9,387 matches
-
ai staturii sale), Truman Capote găsește în atmosfera frivolă care înconjura lumea filmului din acei ani terenul ideal de inspirație și manifestare pentru libertatea sa de creație. Consacrarea deplină sosește în 1958: Capote publică al doilea roman, inițial considerat o nuvelă mai extinsă, „Mic dejun la Tiffany”. Aducându-i vânzări importante, ecranizat mai apoi, în 1961, cu Audrey Hepburn în rolul grațioasei eroine Holly Golightly, romanul îi aduce recunoașterea deplină a criticii și a publicului, transformându-l imediat într-o celebritate
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
unde un grup de supraviețuitori îl teleportează în lumea extraterestră Xen, unde trebuie să îl înfrângă pe Nihilanth, cel care ține porțile dimensionale deschise. Subiectul jocului a fost inspirat din jocurile Doom și Quake, amândouă produse de id Software, de nuvelă "Ceață" de Stephen King, si de un episod din serialul "The Outer Limits" numit "tărâmul frontierelor". A fost mai apoi creat de scriitorul și autorul de la Vâlve, Marc Laidlaw, care de asemenea a scris cărțile " Bomba atomică a tatei" și
Half-Life () [Corola-website/Science/305750_a_307079]
-
membrilor reprezentau principalele scopuri al întâlnirilor. "The Lord of the Rings" a lui Tolkien, "Out of the Silent Planet" a lui Lewis și "All Hallows' Eve" a lui Williams au fost printre primele opere citite în cadrul întâlnirilor.Notion Club din nuvela cu același nume, neterminată și publicată postum în cadrul operei "Sauron Defeated" din ciclul "The history of Millde-earth" se bazează pe societatea The Inklings. Dar nu toate întâlnirile erau serioase, membrii se amuzau concurând pentru a vedea cine poate citi cel
The Inklings () [Corola-website/Science/306420_a_307749]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică către moarte. Academicianul Eugen Simion o considera „o alegorie a morții sau
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
deșert" (1927), autobiografia romanțată a colonelului T. E. Lawrence (1888-1935), un ofițer britanic devenit celebru mai ales pentru rolul jucat în revolta arabilor din 1916-1918 și cunoscut ca „Lawrence al Arabiei”. Personajul este menționat de mai multe ori în această nuvelă de profesorul Gavrilescu care compară căldura toropitoare din București cu cea descrisă de colonelul Lawrence în cartea sa: "„Arșița aceea teribilă a Arabiei l-a lovit ca o sabie. L-a lovit în creștet ca o sabie, amuțindu-l”". Apariția
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
De Zalmoxis à Gengis-Khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l'Europe orientale"). În primăvara anului 1959 l-a cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „O fotografie veche de 14 ani”. Eliade intenționa să scrie și
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „O fotografie veche de 14 ani”. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, al cărei subiect îl obseda de mult, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Mircea Eliade a plecat la 13 mai 1959
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „O fotografie veche de 14 ani”. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, al cărei subiect îl obseda de mult, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Mircea Eliade a plecat la 13 mai 1959 la Paris, pentru a pregăti cursul de mitologii și rituri inițiatice pe care urma să-l țină la Institutul C.G. Jung din Zürich și conferințele Eranos de la Ascona. Cumnata lui
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
cu ferestrele deschise către un zid galben-cenușiu” (în care, după cum a aflat ulterior, se sinucisese cu gaz un student cu o săptămână înaintea sosirii lor), amenajând-o ca birou de scris. El a început să scrie la 15 iunie 1959 nuvela „La țigănci”, lucrând opt-nouă ore pe zi. Nuvela a fost finalizată și transcrisă la 5 iulie, fiind citită în aceeași seară cu încântare de Christinel Eliade. „Emoția și entuziasmul ei mi-au confirmat certitudinea că „La Țigănci” marchează începutul unei
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
care, după cum a aflat ulterior, se sinucisese cu gaz un student cu o săptămână înaintea sosirii lor), amenajând-o ca birou de scris. El a început să scrie la 15 iunie 1959 nuvela „La țigănci”, lucrând opt-nouă ore pe zi. Nuvela a fost finalizată și transcrisă la 5 iulie, fiind citită în aceeași seară cu încântare de Christinel Eliade. „Emoția și entuziasmul ei mi-au confirmat certitudinea că „La Țigănci” marchează începutul unei noi faze a creației mele literare”, nota scriitorul
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
și transcrisă la 5 iulie, fiind citită în aceeași seară cu încântare de Christinel Eliade. „Emoția și entuziasmul ei mi-au confirmat certitudinea că „La Țigănci” marchează începutul unei noi faze a creației mele literare”, nota scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de Christinel Eliade. „Emoția și entuziasmul ei mi-au confirmat certitudinea că „La Țigănci” marchează începutul unei noi faze a creației mele literare”, nota scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „La țigănci” a fost publicată în România câțiva ani mai târziu. Scriitorul a fost abordat la Paris în primele zile ale anului 1966 de Ștefan Bănulescu și Marin Sorescu, doi tineri scriitori din România socialistă, care i-au comunicat că
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
scriitori din România socialistă, care i-au comunicat că Uniunea Scriitorilor din România îl invita să revină în țară. O nouă întâlnire a avut loc în 30 august 1966 la Roma, cei doi tineri scriitori cerând acceptul de publicare a nuvelei „La țigănci” în revista "Secolul 20". Textul deținea la acel moment aprobarea cenzurii, după cum autorul aflase anterior dintr-o scrisoare provenită prin filiera Monica Lovinescu. Nuvela „La țigănci” a fost publicată în revista "Secolul 20" (nr. 9, septembrie 1967), fiind
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
30 august 1966 la Roma, cei doi tineri scriitori cerând acceptul de publicare a nuvelei „La țigănci” în revista "Secolul 20". Textul deținea la acel moment aprobarea cenzurii, după cum autorul aflase anterior dintr-o scrisoare provenită prin filiera Monica Lovinescu. Nuvela „La țigănci” a fost publicată în revista "Secolul 20" (nr. 9, septembrie 1967), fiind însoțită de o notă ideologică a lui Ștefan Bănulescu și de un comentariu-portret semnat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Ea a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
notă ideologică a lui Ștefan Bănulescu și de un comentariu-portret semnat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Ea a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat în cotidian. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane, imaginând călătorii inițiatice în lumi paralele pentru a evidenția opoziția între esențial și banal și irelevanța timpului în descrierea sacrului
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
o taină. Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea agitată din schițele lui I.L. Caragiale, în care indivizii sunt lipsiți de sentimentul sacrului și cred în normalitatea existenței. Nemulțumit de comentariile la adresa acestei nuvele care au pus accentul mai mult pe latura simbolică, Mircea Eliade a notat la 5 martie 1968 în "Jurnal" că „nu s-a înțeles lucrul esențial: povestirea aceasta nu «simbolizează» nimic, adică nu transformă realitatea imediată printr-un cifru. [...] Problema
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
se pune criticului nu este: cum să descifrez «simbolismul» povestirii? Ci [...] cum să interpretez mesajul pe care-l ascunde realitatea ei (mai precis această nouă specie de "realitate" care mi se dezvăluie citind «aventura» lui Gavrilescu?)”. Autorul a precizat că nuvela creează o lume paralelă, „un Univers independent de geografia și sociologia Bucureștiului de prin anii 1930-1940. Nu trebuie căutat la ce se referă, în realitatea care ne este accesibilă nouă, diferitele episoade, nici ce reprezintă cutare sau cutare personaj. [...] Pătrunzând
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
prin anii 1930-1940. Nu trebuie căutat la ce se referă, în realitatea care ne este accesibilă nouă, diferitele episoade, nici ce reprezintă cutare sau cutare personaj. [...] Pătrunzând în acest Univers, învățând să-l cunoști, savurându-l - ți se revelează ceva”. Nuvela divizează lumea în două sublumi paralele: „lumea de dincoace”, caracterizată prin căldura sufocantă, mirosul de asfalt topit și străzi pustii, și „lumea de dincolo”, caracterizată prin răcoare, vegetația abundentă și atracții hedoniste. Bordeiul țigăncilor pare astfel un spațiu atemporal, izolat
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
două sublumi paralele: „lumea de dincoace”, caracterizată prin căldura sufocantă, mirosul de asfalt topit și străzi pustii, și „lumea de dincolo”, caracterizată prin răcoare, vegetația abundentă și atracții hedoniste. Bordeiul țigăncilor pare astfel un spațiu atemporal, izolat de banalitatea cotidiană. Nuvela este construită riguros ca o alegorie a trecerii către moarte, după cum remarca profesorul Sorin Alexandrescu, putând fi împărțită în opt episoade după cum urmează: I: în tramvai; II-III - la țigănci, cele trei fete; IV - la țigănci, „visul”; V - în tramvai, la
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
intrare intermediară în „Ireal”, personajul părăsind cotidianul și trecând într-o lume vrăjită, atemporală. Ieșirea din grădina țigăncilor este întoarcerea într-o lume aparent cotidiană, căruia personajul nu-i mai aparține și în care se simte înstrăinat. Logica literară a nuvelei este întreruptă brutal la mijlocul textului, odată cu plecarea de la țigănci, intrându-se într-o logică a absurdului ca și „Căldură mare” a lui Caragiale. Lumea familiară se desparte în două sublumi paralele, delimitate de o frontieră invizibilă : dincoace, căldura înăbușitoare, caragialiană
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
E adevărat că nu înțelegi?”", întreabă ea) și acceptă să-i devină ghid către „lumea de dincolo”. Profesorul Sorin Alexandrescu presupunea că moartea propriu-zisă a profesorului a avut loc în urma unei insolații petrecute în fața porții grădinii țigăncilor sau la sfârșitul nuvelei. Moartea este percepută ca o trecere lină din starea de veghe într-o stare de vis. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte părând să aibă un dublu înțeles. Criticul
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]