8,824 matches
-
Oxidul de calciu ("varul nestins, varul ars") se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă, care cu apa reacționează energic, efervescent cu degajare de căldură formându-se hidroxid de calciu (varul stins). Oxidul de calciu se obține prin tratarea termică (arderea) la 800 °C a calcarului (carbonat de calciu) cu eliberare de dioxid de carbon: Acest proces are o serie de trepte de stingere cu apă a varului calcinat după durata timpului de
Oxid de calciu () [Corola-website/Science/311120_a_312449]
-
trahitul care se formează aprope de suprafață este identic cu rocă de adâncime „sienitul”. Concentrația lui în bioxid de siliciu (SiO) variază între 57,6 și 69 % , acest procent este mai mic că și în cazul riolitului. Pe când procentele în oxizii alcalini de sodiu și potasiu ( NaO și KO ) sunt mai ridicate că la dacit atingând un procent de peste 7 %. Trahitul este compus în mare parte din feldspate alcaline (9 0%) (sanidin și ortoclaz) ca si plagiclaze bogate în natriu, Procentul
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
rezistență mecanică a piesei să fie cât mai egală după cele trei direcții pentru a nu se deforma în baie. Suprafață metalului de baza nu trebuie să prezinte pori, fisuri, retasuri, incluziuni nemetalice, pete de vopsea, de ulei, grăsime, zgura, oxizi, și alte defecte care pot persistă și după zincarea termică, influențând negativ aspectul și calitatea acoperirii. Piesele vor fi proiectate și executate în conformitate cu cerințele specifice zincării termice și conform STAS 7221-90. Pentru obținerea unui strat zincat uniform că grosime și
Protecție anticorozivă () [Corola-website/Science/312356_a_313685]
-
care avea o formulă moleculară ce putea fi scrisă ca un multiplu de CH. Justus von Liebig a redenumit compusul, numindu-l „benzen” sau „benzol” în 1834. În 1883, Eilhard Mitscherlich l-a obținut din decarboxilarea acidului benzoic și a oxidului de calciu, denumindu-l „benzin”. CHCOOH + CaO ----> CH+ CaCO În 1836, chimistul francez Auguste Laurent a intitulat substanța „phène”, cuvântul devenind ulterior rădăcină pentru fenol și pentru radicalul fenil. În 1845, August Wilhelm von Hofmann a izolat substanța din gudroanele
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
fi sulfolanul sau dietilen glicolul. Benzenul rezultă din distilarea fracționară a amestecului de produși aromatici. Reacția de hidrodezalchilare a toluenului transformă toluenul în benzen. În acest proces, toluenul este amestecat cu hidrogen și apoi este trecut peste un catalizator de oxid de crom, molibden sau platină la o temperatură de 500-600 °C și la o presiune de 40-60 atm. Uneori sunt utilizate temperaturi mai ridicate pentru a înlocui catalizatorii. În aceste condiții, toluenul suferă o dezalchilare conform ecuației: Randamentul acestei reacții
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
unei muchii cu un vârf obtuz), atât pe pereții peșterilor, cât și pe suport moale (os, corn, fildeș). Foarte probabil, aceste unelte de dimensiuni mici erau înmănușate în mânere de os sau de lemn. Pictura era realizată cu ajutorul ocrului, un oxid de fier sau de magneziu. “Pictorul” frământa în gură acest ocru, apoi îl amesteca într-un recipient realizat din stalagmite retezate cu grăsimi sau cu apă. Pictura propriu-zisă era realizată cu ajutorul unui pămătuf din plante și care îndeplinea rolul de
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
considerare frecvența redusă de utilizare a acestor unități în prezent - ar putea fi o durată de viață. Pentru a citi și a scrie corect pe disc, capetele trebuie să fie în contact direct cu suportul magnetic. Particule foarte mici de oxid desprins, praf, impurități, fum, amprente sau fire de păr pot pricinui probleme la citirea și scrierea pe disc. Testele producătorilor de unități și de dischete au stabilit că un spațiu de numai 0,000032 inch (32 milionimi de inch) între
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
are o vâscozitate ridicată, răcindu-se, respectiv solidificându-se relativ repede și, ca atare, nestrăbătând un drum prea lung pe panta vulcanului. Sursă magmatica a startovulcanilor este caracterizată ca fiind acidă sau bogată în silicați( SiO2 ) În marea lor majoritate oxizi sau săruri care au în compoziție Și. Magma sursă din care se formează aceste roci este clasificată că acidă și/sau bogată în silicați până la o compoziție de concentrație medie în riolite, dacite sau andezit. Această compoziție este în contrast cu magma
Stratovulcan () [Corola-website/Science/308815_a_310144]
-
bine de știut că în practică, taurina este sintetizată pornindu-se de la cisteină, metionină și vitamina E, sau se utilizează taurina naturală provenită din intestinul bovinelor. Taurina sintetică se obține din acid izethionic, care, la rândul său, provine din reacția oxidului de etilenă cu o soluție apoasă de bisulfit de sodiu. În produsele care conțin taurină, aceasta nu provine nici pe departe, așa după cum cred unii, din urină și spermă de taur (cu mențiunea că, într-adevăr, multe mamifere produc în
Taurină () [Corola-website/Science/308860_a_310189]
-
neutralizarea unui acid cu o bază: In reacția dintre NaOH (bază) și acid clorhidric rezultă clorură de sodiu HCl + NaOH -> NaCl + H2O In reacția dintre amoniac (bază) și acid clorhidric rezultă clorură de amoniu: b. neutralizarea unui acid cu un oxid bazic 2HCl + CaO -> CaCl2 + H2O c. neutralizarea unei baze cu un oxid acid 2NaOH + CO2 -> Na2CO3 + H2O d. neutralizarea unui oxid bazic cu un oxid acid CaO + CO2 -> CaCO3 Sărurile rezultate pot avea un caracter acid, neutru sau bazic. Sărurile
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
acid clorhidric rezultă clorură de sodiu HCl + NaOH -> NaCl + H2O In reacția dintre amoniac (bază) și acid clorhidric rezultă clorură de amoniu: b. neutralizarea unui acid cu un oxid bazic 2HCl + CaO -> CaCl2 + H2O c. neutralizarea unei baze cu un oxid acid 2NaOH + CO2 -> Na2CO3 + H2O d. neutralizarea unui oxid bazic cu un oxid acid CaO + CO2 -> CaCO3 Sărurile rezultate pot avea un caracter acid, neutru sau bazic. Sărurile obținute prin neutralizarea acizilor tari cu baze tari au caracter neutru. Deci
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
H2O In reacția dintre amoniac (bază) și acid clorhidric rezultă clorură de amoniu: b. neutralizarea unui acid cu un oxid bazic 2HCl + CaO -> CaCl2 + H2O c. neutralizarea unei baze cu un oxid acid 2NaOH + CO2 -> Na2CO3 + H2O d. neutralizarea unui oxid bazic cu un oxid acid CaO + CO2 -> CaCO3 Sărurile rezultate pot avea un caracter acid, neutru sau bazic. Sărurile obținute prin neutralizarea acizilor tari cu baze tari au caracter neutru. Deci, clorura de sodiu este o sare cu caracter neutru
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
amoniac (bază) și acid clorhidric rezultă clorură de amoniu: b. neutralizarea unui acid cu un oxid bazic 2HCl + CaO -> CaCl2 + H2O c. neutralizarea unei baze cu un oxid acid 2NaOH + CO2 -> Na2CO3 + H2O d. neutralizarea unui oxid bazic cu un oxid acid CaO + CO2 -> CaCO3 Sărurile rezultate pot avea un caracter acid, neutru sau bazic. Sărurile obținute prin neutralizarea acizilor tari cu baze tari au caracter neutru. Deci, clorura de sodiu este o sare cu caracter neutru. O sare cu caracter
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
centrale nucleare, iar agentul termic este uzual dioxidul de carbon sau heliul. Poluanții emiși de turbinele cu gaze sunt aceiași ca în oricare alt proces de ardere: dioxizii de carbon (CO) și de sulf (SO), monoxidul de carbon (CO) și oxizii de azot (NOx). Reducerea CO este limitată de fenomenul de ardere în sine, cantitățile emise fiind proporționale cu cantitățile de combustibil ars. Reducerea acestor emisii se poate face prin îmbunătățirea randamentului ciclului termic, îmbunătățire care, pentru o putere dată a
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate
Poluare () [Corola-website/Science/310466_a_311795]
-
deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare. Majoritatea
Poluare () [Corola-website/Science/310466_a_311795]
-
Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare. Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață, dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă
Poluare () [Corola-website/Science/310466_a_311795]
-
consens în legătură cu regulile, metodele și penalitățile care ar trebui să fie folosite pentru a aplica tratatul. Regulamentul și legislația au dus la un considerabil progres în diminuarea poluării aerului și apelor în țările dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puțini oxizi de azot decât cele din 1970; centralele electrice ard acum mai puțini combustibili pe bază de sulf; coșurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile și nu se mai folosește benzină cu plumb. Țările în curs de dezvoltare
Poluare () [Corola-website/Science/310466_a_311795]
-
ul (sau magnetita) este un mineral din grupa oxizilor de fier cu proprietăți feromagnetice, fiind oxidul de fier cel mai rezistent față de acizi și baze, cristalizează în sistemul cubic, cu formula chimică FeO. Ionul de fier din mineral poate fi fier bivalent sau trivalent, de aceea magnetita este prezentată
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
ul (sau magnetita) este un mineral din grupa oxizilor de fier cu proprietăți feromagnetice, fiind oxidul de fier cel mai rezistent față de acizi și baze, cristalizează în sistemul cubic, cu formula chimică FeO. Ionul de fier din mineral poate fi fier bivalent sau trivalent, de aceea magnetita este prezentată ca oxid de fier(II,III); duritatea
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
fier cu proprietăți feromagnetice, fiind oxidul de fier cel mai rezistent față de acizi și baze, cristalizează în sistemul cubic, cu formula chimică FeO. Ionul de fier din mineral poate fi fier bivalent sau trivalent, de aceea magnetita este prezentată ca oxid de fier(II,III); duritatea mineralului pe scara lui Mohs este 5,5 - 6,5, culoarea neagră, urma neagră cu un luciu mat, metalic. a este unul dintre mineralele cu cele mai puternice caractere feromagnetice. La "temperatura Curie" ("formula 1" pragul
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
determină degajarea de gaze în cantități mari, așa numiții vapori de apă atacă rocile din punct de vedere chimic formându-se calcare dolomitice, fiind astfel eliminat bioxidul de carbon, formându-se hidroxizi alcalini.Dacă lava conține [[fier]] vor lua naștere oxizi de fier, care prin răcire cristalizează dând naștere la "magnetit" FeO sau minerale înrudite neavând proprietăți magnetice ca "[[hematit]]ul" FeO.Aceste procese de formare a unui mineral fiind numite "procese pneumatolitice" (grec.:"pneuma = gaz, lyein = dizolva, lega)". prima metodă
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
constanta structurii de rețea este "a" = 8,394 Å, astfel rezultă 8 forme structurale de bază cu 56 de atomi într-un sistem de cristalizare cubic. Magnetitul împreună cu hematitul sunt principalele minereuri de fier (până la 72 % fier) sub denumirea de oxid negru de fier se înțelege magnetit concasat (măcinat). Diferite [[animal]]e necesită magnetita pentru o [[orientare]] geografică pe teren.Astfel se pot aminti [[albină|albinele]], moluștele, porumbeii (cu magnetit la baza ciocului), magnetobacteriile, (cu magnetit în membrana celulară) care le
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
devine un izolator electric (40mΩm la T<120K).Această proprietate a mineralului a fost studiată și explicată teoretic în anul 1939 de E. J. W. Verwey. [[Categorie:Minerale cubice (cristalizare)]] [[Categorie:Minerale feroase]] [[Categorie:Minerale]] [[Categorie:Minereuri]] [[Categorie:Mineralogie]] [[Categorie:Oxizi]] [[Categorie:Materiale feromagnetice]] [[Categorie:Compuși ai fierului]] [[Categorie:Magnetism]]
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
columbiu", după "Columbia", numele poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil un amestec al noului element cu tantalul. Ulterior, a existat o confuzie considerabilă în ceea ce privește columbiul (niobiul) și tantalul. În 1809, chimistul englez William Hyde Wollaston a comparat oxizii derivați și din columbiu și din columbită, având o densitate de 5,918 g/cm și pe cei de tantal și tantalită, care aveau peste 8 g/cm, concluzionând că cei doi oxizi, în ciuda diferențelor de densitate, erau identici; astfel
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]