8,430 matches
-
actual, este propaganda. Însă nu propaganda înțeleasă în sens explicit-didactic și dogmatic (aceea e, de cele mai multe ori, necredibilă, deci propagandă proastă), ci propaganda înțeleasă ca dezvoltarea și înlesnirea în sfera publică, cu mijloace de multe ori subtile, a unei anume paradigme politice. Acest lucru se face și prin filme explicit și direct politice precum, să zicem, Concerning Violence, dar de mai multe ori se întâmplă prin produse artistice aparent mai ambigue (aici, paleta e foarte largă, poate ajunge de la Crulic </strong
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
majoră în teoria arheologiei poate fi considerată tocmai acesta etapă denumită arheologie cultural-istorică, dezvoltată pe parcursul sfârșitului de secol XIX și începutul secolului XX. În anii 60, un numar de tineri arheologi americani, cum ar fi Lewis Binford, s-au opus paradigmelor istoriei culturale. Ei au propus "New Archaeology" ("noua arheologie"), care trebuia să fie mai „științifică” și mai „antropologica” în care ipotezele pot fi testate și cu o metoda științifică mai bine pusă la punct. Acest curent s-a dezvoltat foarte
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
în timp real în prelucrarea distribuită a datelor. Ed. Tehnică, București, 300 p. 3. B. Bărbat, F. Filip (1997). Informatică industrială: ingineria programării în timp real. Ed. Tehnică, București, 286 p. 4. Filip, F.G., B. Bărbat (1999). Informatică industrială, noi paradigme și aplicații. Ed. Tehnică, București, ISBN 973-31-1324-7, 440 p. 5. Filip, F.G. (2002). Decizie asistată de calculator: decizii, decidenți , metode și instrumente de bază. Ed. Expert și Ed. Tehnică, București, ISBN 973-31-2105-3, 344 p. ( Premiul COPY RO pentru Informatică pe
Florin Gheorghe Filip () [Corola-website/Science/307142_a_308471]
-
exercită autoritatea asupra femeilor dar și femeile sunt socializate pentru a fi purtătoare (sau chiar apărătoare) ale acestui tip de autoritate. Punctul de plecare al perspectivelor feministe asupra familiei îl constituie provocarea adresată abordărilor„ortodoxe” (tradiționale) ale „familiei” - în special paradigmei funcționaliste dominante în științele sociale până în anii ’60 în spațiul academic. Conform teoriei funcționaliste clasice familia este o asociere naturală cu un caracter privat, fiind alcătuită dintr-un bărbat, o femeie și copiii lor naturali, o structură (socială) în care
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viață și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut român al său este: "Cien años de soledad" ("Un veac de singurătate"). Literatura să se încadrează în paradigmă "realismului magic". s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiana, ca fiu al lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
tragice, așa cum apar în „"El príncipe constante"”, „"El mágico prodigioso"” sau în „"La devoción de la cruz"”. Personajul său cel mai cunoscut este teribilul Sigismund de Polonia din „"La vida es sueño"” („"Viața este vis"”) considerată capodopera teatrului calderonian. Această operă, paradigma comediilor sale filozofice, reunește și dramatizează problemele transcendentale ale epocii sale : libertatea sau puterea voinței în fața destinului, scepticismul în fața aparențelor sensitive, precarietatea existenței, considerată un simplu vis și, în sfârșit, idea consolatoare că, inclusiv în vise, se poate totuși realiza
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
i-a acordat lui Cantor Medalia Silvestru, cea mai mare onoare ce o putea oferi. Astăzi, majoritatea matematicienilor, care nu sunt nici constructiviști, nici finiști acceptă opera lui Cantor privind mulțimile transfinite și aritmetica, recunoscându-le ca o schimbare de paradigmă. Astfel, matematicieni ca: Hadamard, Hurwitz, Hilbert au adus omagii lui Cantor la Congresul ținut la Zürich în 1897. Prin 1900, teoria infinitului a condus la antinomii prin apariția teoremelor lui Richard Arthur, Bertrand Russel, Alfred North Whitehead, Kurt Grelling și
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
Programarea funcțională este o paradigmă de programare care tratează calculul ca evaluare de funcții matematice și evită starea și datele muabile. Se pune accent pe aplicarea de funcții, spre deosebire de programarea imperativă, care folosește în principal de schimbările de stare. Modelul matematic al programării funcționale îl
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
accent pe aplicarea de funcții, spre deosebire de programarea imperativă, care folosește în principal de schimbările de stare. Modelul matematic al programării funcționale îl reprezintă calculul lambda. Limbajele funcționale moderne pot fi considerate extensii ale calculului lambda. Noțiunea de bază în această paradigmă este cea de "funcțională" sau "funcție de nivel înalt", o funcție care poate accepta ca argument sau returna ca valoare o altă funcție. Deși nu sunt complet funcționale, atât primele versiuni de Lisp cât și APL au fost importante în dezvoltarea
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
de Haskell GHC este un proiect cu sursa deschisa si cu o licenta tip BSD. Odată cu apariția unor cărti cum este Real World Haskell el a intrat definitiv în practica producției profesionale de software. Există o serie de concepte și paradigme specifice programării funcționale, și care în general sunt străine programării imperative (inclusiv programării orientate obiect). Totuși, limbajele de programare sunt adesea hibrizi ale mai multor paradigme de programare, iar programatorii care utilizează limbaje "predominant imperative" ajung să utilizeze și unele
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
intrat definitiv în practica producției profesionale de software. Există o serie de concepte și paradigme specifice programării funcționale, și care în general sunt străine programării imperative (inclusiv programării orientate obiect). Totuși, limbajele de programare sunt adesea hibrizi ale mai multor paradigme de programare, iar programatorii care utilizează limbaje "predominant imperative" ajung să utilizeze și unele dintre aceste concepte. Funcțiile sunt numite "de nivel înalt", sau "funcționale" dacă pot primi ca argument alte funcții, și dacă pot returna ca valoare alte funcții
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
în Oglindanet, 27 ianuarie 2010; - Marian Victor Buciu, Romanul viu, viul în roman, în Ramuri, nr. 1, 2010; - Florin Oprescu, Sublima lecție despre cub, în Contemporanul. Ideea Europeană, nr. 3, 2010; - Ștefania Mincu, Aura Christi, Grădini austere, Sfera frigului, în Paradigma, nr. 3-4, 2011; - Nicolae Breban, Splendidul travaliu al adorației, în Cultura, 21 iulie 2011; - Marian Victor Buciu, Posibila carte a vieții, în Cultura, 16 februarie 2012; - Maria-Ana Tupan, Moarte și transfigurare, în Contemporanul, nr. 2, februarie 2012; - Constantin Cubleșan, O
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
opera, întregită cu două veritabile capodopere postume ("Ninge la o margine de existență" și "Improvizația nisipului"), îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade șaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grigore Vieru, deschizând, totodată, drumul spre noua paradigmă culturală a transmodernității. "Cei care au citit până acum poemul s-au arătat impresionați de forța expresivă a acestui "Răsărit de Luceafăr". Cu siguranță, va trece, de-acum încolo, printre cele mai frumoase poezii inspirate de geniul eminescian."( Theodor Codreanu
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
decembrie 1965, în Borlești, Neamț) este un poet, prozator și eseist român. Aparține așa-numitei generații nouăzeciste și este cunoscut în mediile literare ca inventator al himerismului, concept și manifest care propune o direcție nouă în poezie și despărțirea de paradigma postmodernistă. și-a petrecut copilăria în satul natal Mastacăn din Comuna Borlești, Neamț, unde a absolvit și școala generală. Mama, Ecaterina (născută Drăgușanu, în 1931), a muncit în agricultură. Tatăl, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), a lucrat ca muncitor pe șantiere
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
Pessoa, himerismul își propune, pe seama poeziei inventatorului său și a teoretizărilor, să scoată poezia din zona "eului biografist", prin "mimarea libertății depline". El poate trimite și la unele abordări psihoterapeutice în care imaginea persoanei joacă roluri importante. Himerismul este prima paradigmă literară care propune o ieșire din mișcarea postmodernistă.Imediat după "manifestul himerist", au apărut în deceniul următor și alte manifeste, cum ar fi "fracturismul" și "deprimismul". Ideea "himerismului" este legată de o întâmplare petrecută în 1988, în perioada în care
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
dar la care nu avea acces. De aici întreaga aventură. O aventură care abia începe...”. Himerismul a devenit în timp și criteriu de antologare a unor grupări poetice anterioare apariției lui. Iar astăzi există autori care sunt comentați în legătură cu această paradigmă care pune sub semnul întrebării postmodernismul. După 2010, autorul himerismului a publicat, în revista "Timpul", o serie de articole cu titlul " Pe urmele lui Himerus Alter", în care cititorul este familiarizat cu noua etapă a poeziei himeriste, accea a „trăirii
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
aduce comunitarianismul liberalismului este ignorarea semnificației pe care o are comunitatea pentru individ. Teoria dreptății descrisă de John Rawls propune o nouă abordare a contractului social, o nouă viziune liberală care a reușit să se constituie în cea mai reprezentativă paradigmă a filosofiei politice contemporane. Articolul de față are intenția de comenta critic conceptul introdus de Rawls, de dreptate ca fairness, încercând totodată să aducă în discuție principalele contra-argumente aduse acestuia de către filosofii ce sunt considerați ca făcând parte din curentul
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
deconstructivism, Venturi aduce argumente în "Complexity and Contradiction" împotriva purității, clarității și, mai ales, a simplismului generat de modernism. Datorită publicării acestei lucrări, funcționalismul și raționalismul, cele două curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste și deconstructiviste. Citirea lucrării lui Venturi în cheie postmodernă a fost exact acea parte ornamentală și aluzivă filozofică care aducea bogăție arhitecturii și pe care modernismul o ocolise, o eliminase, o uitase sau nu o considerase
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
din Iași, pe care a terminat-o ca șefă de promoție. Mai târziu și-a motivat alegerea prin faptul că medicina era una dintre puținele discipline academice nepolitizate, în timp ce științele umaniste, pentru care avea de asemenea veleități, erau închistate în paradigma marxistă. Încă din anii facultății a scris critică literară și eseu pentru revistele „"Opinia studențească"” și „"Cronica"”. A fost redactor-șef la „"Opinia studențească"” între 1989 și 1992, iar din 1990, a devenit un colaborator frecvent la „Revista 22”, criticând
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
de Sud-Est"], editată de Wim van Meurs și Mungiu-Pippidi. Culegerea este caracterizată de accentul pus în analiza statelor balcanice pe instituții, în dauna altor factori explicativi, precum cultura politică. Recenzentul Alex Drace-Francis, deși de acord cu critica lui Mungiu-Pippidi la adresa paradigmelor culturale, considera că pe lângă explicații instituționale este totuși și loc pentru o tratare „identitară”, astfel spus, chiar dacă cultura politică este un concept nefolositor, istoria culturală și antropologia nu sunt inutile. Un alt recenzent, Isa Blumi, considera cartea a fi inconsistentă
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
a opuselor („coincidentia oppositorum”) în absolutul care le absoarbe și le depășește, precum și conceptul corelativ de "docta ignorantia", recomandat de el drept mijloc de transcendere a limitelor gândirii noastre raționale, ca act intelectual care surprinde această relație, urmează și dezvoltă paradigma paradoxurilor implicate în infinitizarea unor raporturi valabile pentru obiecte finite. Astfel centrul lumii coincide cu circumferința sa; el este un "centru" metafizic și nicidecum fizic, și care nu aparține lumii. Acest "centru" este început și sfârșit, fundament și limită, "locul
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
lui Lucian Blaga sau a comentat cărți dedicate lui Blaga). Publică în "Vatra" (din 1972 până în prezent), "Viața românească" (1973 - 1978), "Flacăra" (1974 - 1976), "Discobolul" (1997 - 2000) și, sporadic, în "Familia", "Astra", "Caiete critice", "Contemporanul", "Tribuna", "Steaua", "Observator cultural", "Târnava", "Paradigma", "Cultura" etc. Este redactor la revista Vatra din Târgu-Mureș (1979 - ); 1. Dicționarul Scriitorilor Români (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), vol. I - IV, Ed. Fundației Culturale Române și Ed. Albatros, București, 1995 - 2002: 38 de scriitori, cu date biografice
Cornel Moraru () [Corola-website/Science/302296_a_303625]
-
deși condamnată la moarte sigură, a rămas pe poziții. Lupta a mai fost interpretată și ca o confruntare între bărbați liberi, apărându-și țara și libertatea, și armata imperială persană, cu mulți soldați obligați să lupte pentru despot. Deși această paradigmă este o generalizare forțată (există o sumedenie de contraexemple), mulți comentatori au folosit lupta ca o ilustrare a acestui concept. Deși bătălia nu a fost decisivă în contextul invaziei persane, are o importanță și din punct de vedere militar, luînd
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
membrii Venom au adoptat și pseudonime, practică ce avea să devină foarte răspândită pe scena black metal. O influență majoră asupra genului a avut-o formația de origine suedeză Bathory. Formația, întemeiată de Thomas Forsberg (sub pseudonimul Quorthon), a creat paradigma black metalului scandinavian. Pe lângă muzica întunecată, rapidă, distorsionată, cu o calitate slabă și teme anticreștine, Quorthon a fost primul artist care a folosit vocale ascuțite, timbru vocal care va defini genul mai târziu. Formația a imprimat acest stil pe primele
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
mișcării inițiate de Spiritul Sfânt în perioada Jesus Movement a anilor '70 din SUA ( http://www.one-way.org ) sau cu reînnoirea spirituală adusă prin mișcarea charismatică de la sfârșitul anilor '60 și '70. Alții o văd ca pe o întoarcere la paradigma bisericii nou-testamentale ( http://ntrf.org ), o restaurare a țelurilor eterne ale lui Dumnezeu și la expresia lui Christ pe pământ ( http://ptmin.org), chemând creștinii să se întoarcă de la ierarhii și ranguri la practicile descrise și încurajate în Scriptură ( http
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]