9,218 matches
-
de 104 bine doar simpla vizualizare a liceului. Uneori îmi apropii mâinile și le lipesc de zidul rece, mereu rece dar prietenos și sincer. Și acum străbat cu plăcere drumul bătătorit de la faleză pe Karl Marx, azi Bulevardul Independenței, în parfumul și ambianța tufelor de trandafiri albi și galbeni. Cred că este mirosul cu care pot asocia acei ani frumoși și generoși. Vara lui ’80 a adus câteva schimbări semnificative și mi-a lăsat sufletul adolescentin oarecum pustiit și ușor rătăcit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
viață cu demnitate și onoare. Eu am ales Iași, ei au studiat în București, viața ne-a ordonat cumva alegerile, iar acestea au stabilit perspectivele. Au rămas amintirile, dulci amintiri în acorduri de „Andante, andante” din repertoriul formației ABBA și parfumul acela discret de trandafiri albi și galbeni în amestec cu mirosul și tăcerea Dunării. Restul e doar uitare, o dulce uitare. VI. Doamne, tineri mai eram Vara lui ’83 și admiterea la facultate mi-au consumat ceva din potențialul capacităților
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
unde dincolo de toate și de tot, am legat și consolidat relații pentru o viață. Eram tineri, atât de tineri și optimiști, atât de spontani și receptivi la provocările nevinovate. Era ceva din vibrația și emoția vârstei noastre, o alchimie cu parfum de tei ieșean. Ceva din versurile lui Ștefan Hrușcă: VII. Un puzzle dumnezeiesc A existat o perioadă în parcursul meu liceal când, perspectiva de a face ceva în viață s-a identificat cu dorința de a urma „Medicina.” Am întâlnit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu grija zilei ce va urma. Am revenit în Brăila destul de târziu și-i tot spuneam bunicii, cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân acolo, în munți, măcar o noapte și să respir mirosul acela de piatră granitică, parfum de tei dobrogean și narcise de munte. A fost o experiență uluitoare, altceva față de ceea ce eram obișnuit să văd, o lume aparte și desigur parte din existența mamei mele, deci și a mea. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
liniștită, îmbrăcată în rochia de mireasă, prinsă între cele două lumi. Și astăzi „Casa cu stafii” din inima Brăilei este vizitată și mereu în atenția amatorilor de senzațional și istorie veche. Întregul oraș este plin de istorie și are un parfum anume, ceva diferit față de ceea ce simt acasă, la Pașcani. Cu cât te apropii mai mult de Dunăre, simți mirosul Dunării, uneori amestecat cu cel de iarbă uscată, de colilie și ciulin. Există câteva locuri speciale în inima mamei pe care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau, mai des, prin antologii: Baudelaire și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sa, apusă pe urma exproprierilor și-a crizelor bancare, și cu ceva mărfuri prin rafturi oferite nouă, clienților abia treziți la gustul lucrurilor bune, ca „solduri“ din ceea ce mai rămăsese ca Încălțăminte, haine de sport și săpunuri englezești, bonetărie și parfumuri franțuzești, tricotaje și confecțiuni vieneze. Păs trez și azi În casă vestigiile unei asemenea epoci care nu se va mai Întoarce, cu produse de bun și solid confort În locul pacotilei de mai târziu, și-i mulțumesc aproape zilnic, pentru ele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate și cu rochii lungi până-n călcâie, abia trădându-și, rar de tot, gleznele În botine, spre ațâțarea băieților-bărbați nedeprinși, ca astăzi, cu răsfățul pulpelor goale - și lăsând În urma lor dâre de parfumuri grele, Opoponax, Héliotrope, Corilopsys du Japon, cu tulburătoare dureri de cap. Înclinarea mea, bună sau rea, Înspre sexul vrăjmaș (căruia m-am afiorisit cam prea din cale afară) s-a anunțat timpuriu de tot. Pe la vârsta de zece ani, mi-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de dragoste. Șeful de birou laudă pe o pagină întreagă virtuțile autorului, iar pe a doua vine cu câteva observații. La pagina 23, eroul navetist ațipește cu capul sprijinit de umărul fetei navetiste și visează, cu nasul în buclele ei, parfumuri. Or, mușamaua canapelei, chiar și când e nouă și nu și-au răsucit bricegele în ea colegii navetiști, pute de trăsnește a țuică și a sudoare, a tutun prost, a ce vrei și ce nu vrei. Apoi, personalul nr. 5008
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a abandonat. Celor care îi reamintesc fetei numărul lor de celular le răspund însă eu și, în funcție de ce-i interesează, le spun că am sânii la fel de rotunzi și fierbinți ca în urmă cu patru ani, că nu mi-am schimbat parfumurile și, ce-i mai important, că încă mai am cel mai drăgălaș funduleț din lume. Asta vor oamenii să știe, asta le dau. După mesajul de ieri însă, m-am interesat la fostele colege ce fel de ființă era domnișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
După părerea mea, zice el solemn - lumea trebuie să vadă că e un produs județean deosebit. Eu partea tehnică v-o las vouă, însă la treaba patriotică mă bag. Când apucă omul hârtia, trebuie să aibă și nițel sentiment cultural. Parfumul ca parfumul, poate să fie busuioc sau levănțică de asta, de-a noastră, dar dacă tipărim ceva deosebit, o Coloană Infinită, un Arcu’ de Triumf, un Ateneul Român, facem vânzare!“ Și abia plecă patronul, ce mai zgomot, ce mai zbucium
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mea, zice el solemn - lumea trebuie să vadă că e un produs județean deosebit. Eu partea tehnică v-o las vouă, însă la treaba patriotică mă bag. Când apucă omul hârtia, trebuie să aibă și nițel sentiment cultural. Parfumul ca parfumul, poate să fie busuioc sau levănțică de asta, de-a noastră, dar dacă tipărim ceva deosebit, o Coloană Infinită, un Arcu’ de Triumf, un Ateneul Român, facem vânzare!“ Și abia plecă patronul, ce mai zgomot, ce mai zbucium, cadrul clocoti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul care parcă și el răspândea un parfum năucitor de mărar și piper, domnul Gușatu a făcut-o ca un învingător. Or, învingătorii, se știe, n-au somn. De bucuros ce era că-și verificase caracterul, domnul Gușatu, care n-avea gușă, s-a dus în bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre afumate“. Astăzi, invitația sună lugubru, dar pe atunci suna nu doar îmbietor, ci și exclusivist. Niște oase „de folosință internă“, numai pentru muncitorii abatorului, păstrau, în mod logic, mai mult parfum și zaț de carne decât cele răzuite și suprarăzuite din comerț. Cei care se grăbeau să sancționeze slăbiciunile de-acum două decenii ale părinților, dintr-un timp în care pe piață nu găseai decât gâturi și gheare de pui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
le împrumutasem de la un altul -, când mă-ntorceam acasă în această stare, plantele mi-arătau ce se petrece cu mine și nu poate fi exprimat în cuvinte. Iar pentru a mi-o arăta, n-aveau nevoie de nimicaltceva decât de parfumul, culoarea și forma de care oricum dispuneau și de locul pe care oricum se găseau. Ele amplificau cele întâmplate la proporții monstruoase, adăugând însă încă de pe acum acestei amplificări împuținarea necesară pentru a te împăca cu soarta și a putea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de bicicletă. La următorul tuns, când i-am povestit ce pățisem cu părul, coafeza a zis scurt: „Scuze“, așa cum i-ai zice cuiva „Bună ziua“. Nu s-a arătat deloc speriată. În loc de asta, când să plec, a scos la iveală trei parfumuri franțuzești diferite, pe care încerca să le vândă. În prăvălii nu găseai așa ceva, ăsta era comerț la negru - iar comerțul la negru era interzis. Am deschis sticluțele una după alta și le-am dus la nas. Dar gândul mi-era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cosmetice și valută și mă amenințase cu închisoarea. Acuzele pe care mi le aducea erau toate inventate. Oare coafeza își urmărea doar interesul propriu, sau era pusă să mă înfunde cu ceva? Întorcându-mă acasă fără să fi cumpărat nici un parfum, am găsit în ceașca al cărei loc obișnuit era pe frigider un bilețel. Pe care o prietenă îmi scrisese: „Am venit să mă tunzi, păcat că nu te-am găsit acasă“. Într-adevăr, pe timpul cât lucrasem într-o fabrică, ea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apoi avea să se repete cu regularitate. Sau, mai bine spus: atunci vrusese Securitatea pentru prima oară ca eu să observ ceva. În felul acesta, se-nțelege, bicicleta nu poate rămâne multă vreme bicicletă, nici părul platinat- păr platinat, nici parfumul - parfum, nici clanța - clanță, nici frigiderul - frigider. Unitatea invizibilă a lucrurilor cu ele înseși avea un termen de expirare. Toate cele din jur păreau a nu se mai putea decide dacă erau asta ori aia, ori poate cu totul altceva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
avea să se repete cu regularitate. Sau, mai bine spus: atunci vrusese Securitatea pentru prima oară ca eu să observ ceva. În felul acesta, se-nțelege, bicicleta nu poate rămâne multă vreme bicicletă, nici părul platinat- păr platinat, nici parfumul - parfum, nici clanța - clanță, nici frigiderul - frigider. Unitatea invizibilă a lucrurilor cu ele înseși avea un termen de expirare. Toate cele din jur păreau a nu se mai putea decide dacă erau asta ori aia, ori poate cu totul altceva. Mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urmărit se apără. Nu-i nevoie ca urmăritorul să existe tot timpul în carne și oase pentru a te amenința. El e oricum pretutindeni în lucruri, ca umbră a lor; a infiltrat în ele frica: în bicicletă, în coafat, în parfum, în frigider; a transformat cele mai banale obiecte neînsuflețite în niște amenințări. Obiectele aparținând celui urmărit au ajuns să-l personifice pe urmăritor. Desigur, urmăritorul apare uneori în persoană, la intervale precise de timp, calculate astfel încât amenințarea să persiste. Într-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi oricând liberă s-o și părăsesc - liberă să vin și să plec, și să iau cu mine mereu alte cărți. Sau să rămân pe insulă și să cer să mi le trimită. Când intelectualii vestici vorbesc despre „insulă“, eiadulmecă parfumul unei libertăți exemplare. Insula ca loc unde mecanismul de legi și obligații a fost suspendat. Dacă la asta se mai adaugă și citirea unei cărți bune, gata - ai și atins culmile autoafirmării. și firește că n-ai luat cu tine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un colț de cer? Spune-mi frate-al meu și mie În a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în grădina cu flori Toată noaptea, până-n zori, Stai pe bancă și respiri Parfumul de trandafiri. Dară gândul nu te lasă Se-ntoarce mereu acasă Furișându-se tiptil La nevastă și copil. Restul timpului ce faci? Ai prieteni, ai ortaci Și îngeri frumoși și draci Cum din păcate mai sunt O mulțime pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în momentul inflorescenței estivale. Dacă Lazăr cel plâns și îngropat de patru zile ar fi fost adus aici, în această pădurice mirobolantă, în mod cert nu s-ar mai fi apelat la serviciile Fiului Domnului pentru resuscitarea lui, ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fiului Domnului pentru resuscitarea lui, ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]