11,301 matches
-
să nu vă amintiți? — Eram cu mintea aiurea. — Sigur ați urcat la stația Shibuya? — Zău că nu vă păcălim! Nu de la Shibuya se ajunge pe peronul ăsta? am încercat eu să glumesc. Puteați foarte bine să ajungeți aici și prin pasajul inferior de nivel. Linia Ginza este foarte lungă. Din câte-mi dau eu seama, ați fi putut să o luați pe linia Tōzai de la Tsudanuma până la Nihonbashi și acolo ați schimbat. — Tsudanuma? — Presupun și eu, zise controlorul. Cât costă biletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Păi ... nu a venit nimeni în Piață ! (Niște lafuri, cu înăbușirea revoltei, spaima teribilă a securității venită dinspre revoluționari, imensa masă populară cu mâinile goate dar, virtual glorioasă, etc. Glume de badinaj, bancuri cu Bulă, un delir livresc ! Redăm un pasaj unde criza de imaginație a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii din Iași pe data de 14 dec.’89 orele 16, AR FI TREBUIT să aibă asupra lor un înscris cu poezia “Un răsunet”, Deșteaptă-te române a lui
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
întrebări și tot ei să ne bată pentru a răspunde, a spus Casian Maria Spiridon . ÎN NOAPTEA DINSPRE 21 spre 22 DECEMBRIE LI S-AU DAT DRUMUL . A fost o surpriză pentru ei ...” N.n. - Am întâlnit în cartea de față pasajul referitor la ancheta din 21 dec. noaptea și la “plecarea dvs la familie”: “La despărțire mi-a spus și un banc,(urmează gluma insipidă) . Am zâmbit frumos, mi-am luat la revedere de la tov. anchetator, maiorul C. Matei, și am
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
să se impună decât într-o foarte mică măsură. Versurile sale (ode, elegii, epistole, satire), naive și sentimentale, sunt inconsistente ca realizare artistică și au fost primite cu rezervă chiar de contemporani. Romanul Scarlat (1875) se reține doar prin câteva pasaje de reușită analiză psihologică. A tradus din Victor Hugo și Alfred de Musset. Remarcabilă cu adevărat este activitatea sa pe tărâm folcloristic. În revista „Traian” a publicat narațiunile Sfânta Vineri și Balaurul cu douăsprezece capete, acestea fiind primele basme care
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țâșnit odată cu țârna-n cap, și tiva la mama acasă, și am început a-i spune, cu lacrimi, că nu mă mai duc la școală, măcar să știu bine că m-or omorî!” Pasajul, unul din cele mai dense din întreaga operă a lui C., inaugurează, printr-o ilustrare spectaculoasă, de mare efect, motivul urmăririi și concentrează alte câteva motive și teme, precum: motivul fricii, al spaimei, erosul (conflictul celor doi Nică, din care
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
de autoelogiere națională, G. Ibrăileanu. Un Homer sentimental e o imposibilitate. Un Homer (și) crud e o realitate. Aceste considerații sunt valabile și în cazul lui C. Nic’a lui Ștefan a Petrei n-a fost un sentimental (de aceea pasajele lirice nu i-au ieșit niciodată scriitorului). Acest strat de nepăsare, de relativă insensibilitate, acea „armură” de care vorbește C. Ciopraga („La Creangă râsul devine un fel de armură, duioșia putând trece aproape neobservată”) se divulgă nu o dată deopotrivă în
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma lui și meditez/ citindu-l pe Borges.// El își înclină capul, se oprește în loc și m-ascultă/ transpus într-o lume ocultă./ Eu merg în urma lui și-i citez/ un anumit pasaj din Borges” (Portret al artistului la tinerețe). În Mirele orb (1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Depărtarea și timpul, 1986). În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca și în celelalte cărți, pe fondul de violență și „bestialitate” al naturii umane. În aceste contexte, cele mai reușite pasaje literare se dovedesc, după D. Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”. În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, V. Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul naratologic al realismului tradițional. Realizează astfel un
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
da nu și credința mea”; „Tovarăși, după cum e știință, / noi om avea ceva ședință”). Strident false în infrastructura lor ideologică și etică, Prima baracă, Naționala nr. 7 și alte „reportaje lirice”, precum și reveriile utopiste din Spre țara visată conțin și pasaje de oarecare lirism și vervă și vădesc o anume ușurință a versificației - drept care autorul le menține în culegerile sale până la cea din 1980. Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând cu Ceva mai greu (1958). Remarcabilă este
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
fuga forțată peste graniță, este lipsită de relief. O epocă și un personaj fără grandoare sunt transpuse în maniera, acum neadecvată, din Apus de soare. Sentimente nobile în expuneri declarative, într-un șir de tirade lirice trenante ori în obositoare pasaje narative, secvențe dezlânate, tablouri cu contururi șterse, totul duce spre impresia de imitație, de autopastișă. Câteva chipuri de oameni simpli, creionați în linia realismului simbolic, propriu scriitorului, atrag atenția. Cu toate imperfecțiunile ei, Luceafărul nu poate fi desprinsă din tripticul
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
și trădători, îi poartă gând rău cârmuitorului. Tocmai de aceea, voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători ai multor temeinice virtuți. O anume derivă în schematism și în idilism este contracarată întrucâtva de umorul licărind în pasaje ce respiră bun-simț și o înțelepciune străveche. Intenția unei portretizări mai complexe se întrevede mai ales în figura domnitorului (fie el Ștefan sau Lăpușneanu), care poate fi încercat de teribile impulsivități, împinse până la cruzime, dar impune prin vitejie și prin
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Purtând titluri proprii, „piesele de roman” pot funcționa ca texte independente. Este vizibilă preferința pentru fragment, pentru alternarea registrelor, pentru încrucișarea mai multor trasee în corpul aceluiași capitol; subiectul este abandonat și reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și adesea absurd sau hilar. Profesorul
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
și la tragismul insului anonim, incapabil să-și depășească propria condiție. Romanele de analiză psihologică ale lui D. au un fundal bine precizat, căci autorul se arată interesat cu deosebire de răsfrângerile existenței sociale în conștiințele individuale. În Al doilea pasaj (1975), întâmplări neobișnuite dereglează existența mecanică a unor muncitori navetiști, pentru a evidenția resorturile interioare ale personajelor, iar în Cora (1977), problemele vieții într-un mare combinat se inserează în experiența unei iubiri „naive” sortite eșecului. Problematica, personajele și tehnicile
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
real și pentru introspecție. Luată în totalitate, opera lui D. se impune mai ales printr-o pătrunzătoare, chiar dacă uneori fastidioasă, capacitate analitică. SCRIERI: Povestiri din provincie, București, 1967; Catedrala, București, 1969; Anchetatorul apatic, București, 1971; Deruta, București, 1973; Al doilea pasaj, București, 1975; Cora, București, 1977; Măștile, București, 1979; Războiul amintirilor, București, 1981; Hărțuiala, București, 1984; Oglinda salvată, București, 1986; România, sfârșit de decembrie, București, 1991; Alvis și destinul, București, 1993; A trăi în păcat, București, 1996; Viață cu efect întârziat
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
personajului auctorial cu Tatăl, în termenii complexului oedipian. G. combate cu energie acuzațiile de „colaboraționism” (cu regimul comunist) care au fost formulate la adresa lui Marin Preda începând din 1990. Acuzațiile sunt demontate metodic, analiza și comentariul vizând succesiv teme, motive și pasaje „incriminate” din opera prozatorului. Studiul mai cuprinde pertinente investigări critice cu privire la tema „dispariției țărănimii” și la romanul Cel mai iubit dintre pământeni (cu focalizarea comentariului asupra protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite la un experiment literar modernist - analogia dintre ritmurile fluxului epic și desfășurarea partiturilor muzicale: cuvântul „ostinato” provine din basso ostinato, termen tehnic muzical care se referă la tema de bază, repetată continuu, pe fundalul căreia se
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
este cerută de comețul nostru omenesc, de chiar posibilitatea religiei noastre. Pentru că de juisat, În natură, cash sau pe credit (mai ales pe credit, pînă la uzură), veți juisa, e un lucru stipulat contractual În noul pact.” Acesta este un pasaj aflat pe penultima pagină a ultimului roman semnat de Anne Garréta, Nici o zi. Despre eu și oglindă este vorba și În romanul de debut al romancierei. Născută În 1962 la Paris, ea debutează În 1986 cu acest Sphinx, după care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au devenit de mult truisme. Altele, clișee flaubertiene. Putem bunăoară să apreciem o provocare asumată, o autenticitate cu atît mai elocventă cu cît iese de sub incidența convențiilor și pactului autobiografic - nu denunțîndu-le, ci prin indiferență. Putem aprecia din loc În loc pasaje de literatură realistă prin care autoarea dă dovada unui talent literar remarcabil, dar nu ieșit din comun. Nu putem În schimb să ne mai aventurăm În bărcile revoluției sexuale a cărei ștafetă ar fi preluat-o directoarea revistei de artă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a zeilor. Zeii Întrețineau un dulce hedonism individualist de care creștinismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cronicar un act „nesocotit”. Sfârșitul cronicii este consacrat domniei lui Grigore II Ghica, domn ce aducea îmbunătățiri sociale (reducerea birurilor) și culturale (deschiderea unor școli). Valoarea literară a letopisețului se susține prin portretistica bogată și prin caracterul memorialistic al multor pasaje. Ediții: Letopisițul Țării Moldovii de la domnia lui Istrati Dabija Vv. până la a triea domnie a lui Mihai Racoviță Vv. (publ. N. Bălcescu și A.T. Laurian), „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846; ed. în Letopisițile Țării Moldovii, III, publ. M.
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
concise și pline de forță evocatoare din vechea cronică. Admirația și rolul de îndreptar atribuit, în vremea lui Mihai Viteazul, figurii lui Alexandru Macedon au fost remarcate de N. Iorga. În Cronică... (ca și în poemul lui Stavrinos) apare un pasaj scris, probabil, sub influența cărții populare. După ce pierde lupta de la Sibiu, Andrei Báthory („Oh, nepricepută minte omenească!”), „fugi pân codrii Ciucului, și acolo rătăci și umblă oarecâtăva vreme rătăcit și nemâncat, pân îl birui foamea și nimeri la niște păcurari
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
întărească bariera dintre alegători și aleși și să crească neîncrederea populației în politică. În ceea ce privește alegerile prezidențiale din România, importanța lor vine din faptul că, de fiecare dată, ele coincid cu alegerile legislative și senatoriale. În România, lipsa de transparență a pasajului 1989 condiționează structurarea clivajului între postnomenclatura nerecunoscută 2 și versantul anticomunist al postdisidenței. Provizoriul și negocierea permanentă sunt trăsături fundamentale ale politicii românești de după 1990. După 1989, stabilizarea României a urmat o traiectorie destul de haotică. Totuși, începând din 1992 și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
experiența și înregistrându-și trăirile. „Întotdeauna, sub orice inițiativă de a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza”, mărturisește naratorul, ce se numește, recurent, Sandu, pe parcursul majorității construcțiilor romanești. „Mă recitesc”, spune el într-un pasaj din O moarte care nu dovedește nimic, atunci când se folosește de tehnica dedublării pentru a-și analiza jurnalul intim, deși, paradoxal, recunoaște că îi „displac mărturisirile”. Prin acest „gidism structural” (Nicolae Manolescu), ce constă în alcătuirea romanului unui roman, scrisul
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
regulă cel al intelectualității - cu ascendență rurală - din deceniile postbelice (medici, cercetători, juriști, studenți ș.a.). Incursiunile în lumea satului dintr-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat sau chiar din prezentul marcat de modernizare nu sunt extinse cantitativ, dar oferă pasaje dintre cele mai realizate literar. Scriitoarea nu a urmărit însă să traseze o „frescă”: romanele ei sunt mai degrabă intimiste (chiar dacă atent și pertinent inserate în tabloul social și în istoria contemporană), fiind focalizate asupra câte unui destin sau, mai
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
stil de învățare. 6.2. Jurnalul cu dublă intraretc "6.2. Jurnalul cu dublă intrare" Această tehnică presupune următorii pași: - cursanții sunt solicitați de către formator să citească cu atenție un anumit text; - fiecare cursant își va alege din text un pasaj care a exercitat asupra sa o influență semnificativă (a avut ecou în experiența personală ori contrazice ceea ce știa el despre acel subiect până în clipa de față); - fila de hârtie este împărțită în două: în stânga, cursantul va descrie pasajul ales, pentru ca
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]