KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...325 326 327 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și poate că asta mă îmbătrânea. Simțeam pe buze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

să fie mai breaz decât Trithemius. Trithemius sugerează patruzeci de criptosisteme majore: Într-unul au valoare numai inițialele, În altul prima și a treia literă, În altul o inițială da și una nu, și așa mai departe, Încât, cu un pic de bunăvoință, mai poate inventa Încă o sută de sisteme. Cât despre cele zece criptosisteme minore, colonelul a luat În considerare numai prima rotulă, care-i și cea mai ușoară. Dar următoarele funcționează după principiul celei de-a doua, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Invitații lui Agliè trecuseră, dar acum, zicea Lorenza, continuîndu-și drumul pe cărare, aveau să-l Întâlnească pe el, care, desigur, urma să sosească. Belbo zicea la dracu’, la dracu’, și ce dacă? Iar Lorenza Îi spunea că nu are nici un pic de sensibilitate. Soluție: să ajungă la locul de parcare evitând cărarea, tăind-o peste stânci. Fugă istovitoare, pe o serie de coborâșuri Însorite, iar lui Belbo i se rupsese un toc de la pantof. Lorenza zicea nu vezi că-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
zboară printre munți ținând În gheare aperitivul amărui, băutură regenerantă, Robur le Conquerant, R-C), dar dacă o acționezi, face să se-nvârtă o roată, roata un inel, inelul... ce face, cine ascultă inelul? Cartonașul glăsuia: „Curenții induși de câmpul terestru“. Fără pic de pudoare, Îl pot citi până și copiii În timpul vizitelor lor de după-amiază, căci omenirea credea că merge Într-o altă direcție, se putea Încerca orice, chiar experimentul suprem, zicând că servea pentru mecanică. Stăpânii Lumii ne-au Înșelat timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
names... Earth... Earth is the lowest element of All... When thrice yee have turned this Wheele about... thus my greate Secret I have revealed...“ Theo Fox făcu un gest cu mâna, ca pentru a cere Îndurare. „Relaxează-te numai un pic, ține pe loc lucrul acela,“ Îi zise Madame Olcott. Apoi se adresă formei cu aspect de bufniță: „Te recunosc, Khunrath, ce vrei să ne spui?“ Bufnița păru că spune: „Hallelu... Iàah... Hallelu... Iaàh... Was...“ „Was?“ „Was helfen Fackeln Licht... oder

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

Îi invadează Întunericul și bucuria. Și Wakefield regretă trecerea erei păgîne și mai că i-ar veni să-l Îmbrățișeze pe Bătrînul țap, dar are de Încheiat o afacere. — Ce-ai zice dacă ai avea ocazia să mai reduci un pic din trudă și să amîni cîte ceva din aste ridicări escatologice? Dă-mi șansa de a-mi găsi adevărata viață. Dacă reușesc - și tu ești cel care va judeca asta, de bună seamă - Îmi văd mai departe de traiul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Îndeajuns pentru mine. Batem palma, domnule Wakefield, dacă te Învoiești la aceste condiții. Îți dau un an. Este o ocazie nepămînteană, dar acum, că existența mea a fost probată științific prin existența găurilor negre, Îmi pot permite să fiu un pic mărinimos. Wakefield cîntărește aspectele practice ale căutării sale. — Dar ce se va alege de toți oamenii care depind de mine? Fosta nevastă, fiica noastră, companiile de cărți de credit, oamenii din memoria telefonului meu mobil? — Nici măcar nu vor băga de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
compară cu o baie lungă, cu un toddy cald În mînă, În timp ce afară ninge; asta e ideea lui de paradis. În tabloul de deasupra patului, un cîine de vînătoare hîrÎie o rață de o aripă. Wakefield Își dă cu un pic de apă pe față și coboară să se Întîlnească cu Maggie. Maggie simte un aer de sărbătoare, așa că se Îndreaptă direct către barul hotelului. Wakefield comandă un toddy fierbinte pentru el și o bere germană pentru Maggie. Ea Își pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
atari nestrămutate credințe. Mai ales dacă vrei să ai parte de sex. Dobitoc! — Credeam că e doar așa, hai să ne mascăm și să dăm o petrecere, spune jalnic. Știi, un soi de spectacol, vorbește mai departe, săpîndu-și Încă un pic groapa. Ca un happening, poate... Maggie se pricepe la happeninguri și este foarte dezamăgită de Wakefield. A studiat arta În colegiu! Tipul tocmai participase la cea mai fabuloasă căsătorie văzută vreodată În Typical și nu poate să vadă dincolo de artă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Clădiri Americane: Ascunse În plină lumină“ a fost Întîmpinată cu răceală. Rămăsese din preriplul său european cu o slăbiciune pentru contrastele puternice Între lumină și umbră, ca pe malurile mării și cu obiceiul siestei de după-amiază, dar nu resimțea nici un pic din euforia pe care sperase să o aducă studiilor sale. Nimănui nu-i păsa de „arhitectura necartografiată“ pe care o propunea. În cele din urmă, a părăsit iar școala și, pentru a se Întreține pe sine și pe proaspăta sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ar neliniști? SÎntem departe de a fi atins cota maximă a pieței. — Dar, crede-mă, arta este investiția supremă. — Prefer acțiunile la companiile tehnologice, Îl necăjește ea. Și e timpul să plecăm. Maggie privește Înapoi spre pat. E numai un pic șifonat. Wakefield doarme făcut colac pe o parte, lasă cearceafurile netede. Îi place să fie invizibil. Clubul privat al Companiei se numește „Finlanda“ și nu este deloc ce se așteaptă Wakefield să fie. De dinafară, Însă, seamănă cu defuncta fabrică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de proiecționist În cabină și pleacă spre peștera lui din Balcania, pentru niscai R și R. Oamenii din ziua de azi pot fi așa de obositori! Oh. Flutură o copită pe deasupra sălii și publicul Își recapătă bunurile dispărute. Savurează un pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot de aplauze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
recitări de meniuri decît fanii concursurilor de poezie; ca să parafrazăm, au auzit cele mai bune ingrediente ale generației lor fierte la ceaun la foc mic. Dar, mai important ca orice altceva, s-a comandat vinul. Wakefield, care este Încă un pic beat, dă pe gît un pahar dintr-un vin de trei sute de dolari sticla, iar creierul său Îi surîde mulțumindu-i. Din fericire, companionii săi de masă uită de el pentru moment; Sherrill și Neva se ceartă cu amabilitate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Poate că și atracția este tratată În vreun fel de formula asta. Peste scoicile crude așezate pe un pat de gheață și presărate cu sare din Marea Moartă, Sherrill Îl privește pe chelnerul care seamănă cu Clark Gable. — Seamănă un pic cu tipul ăla care a ajuns al doilea la Polul Sud, mereu uit cum Îl cheamă. — Sherrill are o pasiune pentru eroi, cu predilecție bărbați care au petrecut ani grei și aspri departe de compania altor oameni, explică Maggie. Screensaver-ul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
nervoase, Wakefield simte că și comesenii lui sînt extenuați; cu toți au fost În cel puțin trei avioane săptămîna asta, și nu are nici un fel de importanță dacă jet-urile au fost sau nu private. Își permite să resimtă un pic de compasiune pentru ei, dar privește În altă parte cînd vine nota de plată. Știe că totalul, fără bacșiș, este cît venitul unui sătuc peruvian sau cît toate micile Împrumuturi acordate Într-o zi de Banca Mondială croitoreselor indiene. Casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
realitate, Varza ședea pe tron, servită fiind de un credincios anturaj de deținuți. Susan Îl privește pe Wakefield cum citește, așteptînd să-i vadă reacția. — Tipul ăsta e un adevărat geniu, murmură Wakefield, simțind cum el Însuși se hîțÎnă un pic, sub rostogolirea verzei și a curenților metaforici repezi ai prozei. Poate că ar trebui să mă uit un pic la operele de artă. Susan Îl Îndrumă către un tablou cît un perete intitulat „Porc“. O ciurdă de porci super-porcini stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
citește, așteptînd să-i vadă reacția. — Tipul ăsta e un adevărat geniu, murmură Wakefield, simțind cum el Însuși se hîțÎnă un pic, sub rostogolirea verzei și a curenților metaforici repezi ai prozei. Poate că ar trebui să mă uit un pic la operele de artă. Susan Îl Îndrumă către un tablou cît un perete intitulat „Porc“. O ciurdă de porci super-porcini stă adunată ciucur la baza unui munte de verze. Pictura este Însoțită de un text, proiectat pe peretele din față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
toi recepția cu brînzeturi, vinuri și un trio de jazz. Holul este gol, doar personalul muzeului Îl așteaptă, inclusiv Doris, care Îl Îmbrățișează energic și Susan, care Îl sărută pe amîndoi obrajii și Îl și Îmbrățișează. Machiajul Îi este un pic pătat de lacrimi, dar zîmbește. Nici urmă de fosta ta nevastă, Îi spune. Cred că ai potolit-o. Wakefield nu Îi spune de Întîlnirea cu noua Mariană. — Putem merge și noi la recepție, spune Doris, dar ne-am gîndit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
pe măsură ce tot mai multe din aceste aberații au cerut un loc sub soare, ca să zic așa. Realități care fuseseră dintotdeauna clar separate au Început să se amestece; chiar și timpul a Început să curgă și Înainte și În urmă, fără pic de respect față de vechile legi ale fizicii. Eu, unul, sînt strict newtonian. Tot acest efect de mixer mă amețește. — Nu te cred, spune Wakefield brutal. Lucrurile au fost dintotdeauna oarecum amestecate, acum sînt doar mai... rapide. Îmbătrînești și nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de eschivă: se va Întîlni cu Mariana, apoi o să dea peste Susan ca din Întîmplare. Dacă lucrurile merg bine, pot să stea Împreună cu toții. Dacă nu, Wakefield poate inventa o scuză și să plece cu Susan. — Okay, acceptă Susan, un pic dezamăgită, hai să ne Întîlnim la amiază la pavilionul unguresc. Și ia una de-astea. Codeină și Tylenol. Wakefield ia pastila din mîna lui Susan. Este exact lucrul de care are nevoie capul lui bubuitor. Ziua este cenușie, cerul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
o engleză cu accent. Pare ușor plictisit, așa că atunci cînd se apropie Mariana și Wakefield le face un semn prietenesc cu mîna, ca și cum ar spune „În fine, niște adulți!“ — Ei, ce credeți? Îi Întreabă pe vizitatori. Studenții se Întorc un pic pizmași către noii veniți. — Arată foarte familiar, spune Wakefield. Am trăit și noi aici. Exact, exact, dă din cap ministrul. Asta e. Pare familiar pentru că este. Această arhitectură se poate afla oriunde și exact asta este și intenția. Dar diferența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
notițe“, dă el instrucțiuni. „Prima copilărie“. Un creier pe care sînt marcate anumite zone se rotește Încet alături de profesor. — Cred că pușcăriașii belgieni sînt un fel de enciclopedii ambulante, spune Wakefield. — Să mergem, răspunde Mariana morocănos. Oamenii ăștia nu au pic de milă. Cum nu are, după toate aparențele, nici cea mai mare superputere a globului. Designul american este reprezentat de un imens magazin numit ShapeShifters, tot atît de mare ca un Home Depot. Pe rafturile lungi de o milă, obiecte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Din arcul sub care stă el, țîșnește un gargui căruia i-a căzut o ureche. Wakefield privește În jur. În urechea de piatră, ciobită și murdară, s-a strîns zăpadă. Cu gesturi iuți ia de jos urechea, o ține un pic În mînă, apoi Îi dă drumul În buzunar, lîngă lingura de lemn pentru sare. Urechea unui gargui din cel mai vechi zgîrie-nori din Wintry City! Wakefield Își spune Întinzîndu-i-o lui Satan. Diavolul rîde. Toate garguiele, spune cu mîndrie, sînt reprezentări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
mai pot citi: CHIAR ȘI CEL MAI SĂRAC INDIVID... DIN RASA UMANĂ... POATE AVEA O FAță DE MILIOANE... CU BURMA SHAVE Aceste mici panouri au exploatat natura narativă a drumului, transmițîndu-și mesajul În rate, astfel Încît călătorul trebuia să aștepte un pic ca să afle ce avea să urmeze pe următorul panou. Curînd Începu un alt serial, scris cu litere de mînă și punctat cu găuri de glonț. Primul panou pune Întrebarea: ȘI DUPĂ VIAță CE MAI URMEAZĂ? O Întrebare serioasă, la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
spune bătrînul, o dată nu m-am uitat Înapoi. Am Împușcat o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia și azi. Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului. — De ce ai făcut asta? protestează bătrînul. Ești nebun de legat. — Uită-te la chestia aia, rîde barmanul. De parcă o gaură În plus ar mai conta. Wakefield mănîncă cîteva ouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]