9,288 matches
-
îi întrupează realmente cuvintele, ne mărturisește poetul. Cuvântul cuprinde saci de timp și lăzi cu slavă: " Iar când v-am umplut de stele,/ Tot mai nesătul de buchii/ Mi-am vârât în voi ființa/ înțesând-o cu genunchii". La un pol uman și la celălalt, slăbiciuni și porniri umane, nefaste și ridicole. De aici concentrarea și supraaglomerarea generală de civilizație ce stăruie în gânduri stranii: morții sunt presați cu compresorul, prin cimitire circulă țevi de canalizare, se sparg mormintele ("Concentrare"). În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aspirații (constituind totodată una din formele de dispariție a idealului). Idealurile cele mai eficiente (cele care au efecte puternice asupra existenței) îmbracă forma de proiect, mobilizând resurse și orientând acțiuni imediate. Acestea au, așadar, cea mai puternică orientare pragmatică. La polul opus pot fi găsite idealurile "ideale", pe care nu ne grăbim să le împlinim (și pentru împlinirea cărora e posibil să nu acționăm niciodată), ele constituind chei de boltă în arhitectura sensului teoretic al existenței proprii. Spre exemplu Binele, ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
discurs etic presupune existența unui sistem axiologic care-l justifică. Răspunsul la întrebarea: Cine și cum instituie un sistem axiologic?" poate da seama de justețea sau injustețea oricărei pedepse. Căutarea unor vinovați constituie o orientare majoră a societății contemporane. La polul opus se situează învinovățirea sistemelor. * Marele discurs asupra vinii și pedepsei își așteaptă încă venirea. * Pretenția istoricilor de obiectivitate este contrazisă de varietatea modurilor de a scrie istorii. Să ne gândim spre exemplu la istoriografia marxistă. Bucuria oricărei primăveri mă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aici și acolo, între mai înainte și apoi etc., conștiința și-ar pierde esența, aceste poziționări fiindu-i definitorii. Limita maximă a ierarhizărilor, și cea care a ridicat cele mai multe probleme în istoria umanității, o constituie instituirea Binelui și Răului drept poli ai oricărei orientări, stabilindu-se astfel o perspectivă morală asupra întregii existențe. Din această perspectivă orice exercițiu ontologic tinde să fie contaminat de necesitatea unei viziuni morale, forțat în a-și organiza nălucirile în două registre ontologice: cel al binelui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să ofere modele pretins obiective pentru tipuri de subiectivități. * Orice carte e o punere a noastră într-un anume context ideatic. * De analizat funcția normalității în viața publică și privată. Aparentul ei chip neutru, impersonal, camuflează prezența discursului orientat de polii de putere. Există teorii ce instituie realități pe calea noilor moduri de a vedea cărora le deschide posibilitatea. Iubesc cărțile care-mi facilitează regăsirea de sine; a acelui sine de care, orgolios, mă bucur. * Dragostea este una din trăirile care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
O am la mine scrisoarea. (amândoi îl ascultă și-l privesc cu îndoială și nerăbdare nervoasă.) Da. Zoe: și Tipătescu: S-ar putea! Cetățeanul: Da... o am lamine. (căutându-se prin buzunare). Ehei! D. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale... slava Domnului... apropitar sunt (sughite), alegător... (sughite și se caută mereu.) Vorba e... eu (sughite), eu pentru cine votez? (se oprește din căutat și cu simplicitate.) Am pierdut-o! (se mai caută, apoi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
avem teamă: știe tot, dar nu crede nimica... N-ai auzit? Zoe: Fănică! Fănică! (Ghiță intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiță? Ai fost la Cațavencu? Pristanda: Am fost, coană Joițico... Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăția... Tipătescu: Trebuie să punem mâna pe el. (hotărât.) Du-te Ghiță, ia jandarmi... viu ori mort, trebuie să mi-l aduci la poliție, acuma într-un moment... Zoe: Fănică!... Tipătescu: Du-te. Pristanda: Ascult! (vrea să pornească spre
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
este psihologică și morală, motiv pentru care noi considerăm că ele fac parte din tematica Psihologiei Morale și le vom analiza În continuare. Omul este inseparabil atât de suferință, cât și de fericire. Existența umană oscilează permanent Între acești doi poli. Ambele stări sunt, dincolo de aspectele lor corporale și sufletești, experiențe ale conștiinței, interioare persoanei umane, dar și ale sufletului colectiv. Acestea sunt reproduse În mod periodic prin ritualuri, care, sub forma unor spectacole comemorative, reproduc fie situații tragice, ca expresie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trăit de persoană, ca pe un efort de revalorizare prin propriile sale forțe sufletești. În felul acesta, se realizează un veritabil act de catharsis moral al vinovatului. Formele regretului Eul personal, ca centru al vieții psihice a persoanei, este și polul realității: cel care se află permanent În contact cu lumea exterioară, dar și cu propria sa realitate sufletească. Venind mereu În contact cu realitatea, el este obligat să trăiască În actualitate, În prezent. Situația Eului de a fi În prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este dorința de afirmare de sine, după cum, În egală măsură, distrugerea este dorința de dominare și acaparare a ceva care Încă nu-ți aparține sau care nu-ți poate aparține, fiind interzis și, prin urmare, inaccesibil. Cele două acte constituie polii oricărei acțiuni psihologice. Creația este pozitivă, fiind deschidere, pe când distrugerea este negativă, fiind Închidere. În ambele situații, persoana Își exprimă voința, ca o semnificație precisă a unei experiențe psihomorale În raport cu aspirațiile sale. În cazul creației, scopul acțiunii este orientat către
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vreodată ce „curs” aveau „galbînul și paraua” din „istoria” lui Alecsandri. Sau banii de care vorbește Maiorescu în Jurnal și Epistolar. Fără cunoștințe monetare, mă îndoiesc că cineva poate să înțeleagă fabulosul din enumerarea făcută de Caragiale în „Norocul culegătorului”: „Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000!” 2). Poezia lui Bacovia din care am citat a apărut în 1914. Unitatea monetară romînească era atunci leul („leul nou”, care data din 1867). Puterea lui de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
62) „Dacă includem un magnetism la vîrfurile unui ac, magnetismul contrar se naște la vîrful celălalt”. (p. 85) „Avem în vedere un scop mărunt deosebit de binele comun, dar fapta noastră se așează într-un magnetism irezistibil, pe aceeași linie cu polii lumii”. (p. 94) „Magnetismul natural”. (p. 109)3) în plan psihologic, prin ,,magnetism’’ se recunoștea misterul sau influența celuilalt, ori a celorlalți. La Bacovia, înțelesul expresiei „un magnetism animal” e acela de impuls formidabil, irațional. Cimitirul „Vagabondînd, într-un amurg
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este finalizată și conștientizată fie prin atribuind altei persoane intenția de a ne deposeda de un bun sau de un drept, fie având conștiința unor cauze de ordin subiectiv, intrapersonal, a unei deposedări de ordin natural, ereditar. La acești doi poli ai finalității explicative, se cuvine să adăugăm și o poziție mai puțin determinată, mai difuză, când subiectul trăiește acut starea, de privațiune fără a o lega de o cauză adecvată, reală. În acest ultim caz, persoana aflată în asemenea stare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
au fost create pentru a exercita presiune în sprijinul unor cereri concrete; dar aceste cereri au de asemenea rolul de a îmbunătăți statutul general al membrilor. Ca rezultat, sindicatele sunt prin natura lor ambigui: ele se află la mijloc, între polul comunitar și cel asociativ. Într-un fel, ele sunt asociații, dar se află la o distanță considerabilă față de capătul asociativ al axei; sunt totodată și organizații comunitare, dar se situează mult mai departe de extremitatea comunitară decât grupurile religioase. Astfel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
comunicarea publică. Alături de comunicarea publică există și comunicarea privată, care a fost întotdeauna importantă în politică, dar a fost și afectată de schimbare sub impactul diverselor dezvoltări tehnologice. Într-adevăr, comunicarea publică și cea privată constituie, strict vorbind, cei doi poli ai unei dimensiuni, fiind adesea amestecate în viața politică. Ambele trebuie să fie tratate cu prioritate. Comunicarea privată Procesele de comunicare privată sunt acelea în care se face schimb de informații între persoane care au cunoștințe adecvate sau cel puțin
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
un număr de tipuri bine definite, care se exclud reciproc. Într-adevăr, tipurile ideale ale lui Weber se pot transforma în dimensiuni. Distincția dintre conducerea tradițională și cea legalist-birocratică poate fi înțeleasă în sensul că astfel sunt identificați cei doi poli opuși ai unei dimensiuni: o societate comunitară, în care relațiile se bazează pe fidelitate de durată, respectiv una asociativă, în care relațiile se bazează pe contracte. Liderii din lumea reală pot fi de multe ori localizați undeva între aceste poziții
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
funcționarii publici și mai cu seamă specialiștii par să se bucure de mare influență. În Franța, înainte de instituirea celei de-a Cincea Republici în 1958, această influență a fost foarte însemnată, în parte pentru că funcționarii publici păreau să constituie un pol de stabilitate în condițiile în care guvernele se schimbau foarte des. Odată cu instaurarea celei de-a Cincea Republici, această influență a fost într-un fel recunoscută formal, funcționarilor publici oferindu-li-se posturi guvernamentale. Astfel, Franța a fost adesea privită
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Patra Republică franceză a fost "acceptată", dar nu a putut produce lideri cu o autoritate autentică; era așadar deschisă formelor de conducere birocratică); * Grupurile tehnice și administrative din cadrul serviciului public trebuie să fie îndeajuns de mari pentru a constitui un pol de atracție pentru cetățeni. O țară care se dezvoltă încet și unde numărul specialiștilor crește de asemenea încet nu va fi deschisă conducerii administrative; * Trebuie să existe similaritate, dacă nu identitate, între ideologia specialiștilor și ideologia predominantă în țară. Ideologia
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în sala de operații a morții aparente." Cea de-a doua carte a lui Michael Astner, țara transformată-n vânt, Casa de Pariuri Literare, București, 2011 (în care se recuperează și majoritatea textelor din volumul de debut), nuanțează cei doi poli de interes ai poetului. Pe de o parte, minimalismul, poetica derizoriului, a insignifiantului care, prin cumul, amplifică angoasele: "aceste lucruri mărunte. aceste nimicuri și nimicnicii./ această gelatină.// cum să mergi/ în picioare.// să mergi/ pur și simplu/ mai departe/ mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos" etc. (Suprema servitoare). La polul opus, înregistrăm o adorație total epurată de orice pornire libidinală, în fapt aproape mistică: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi.// Erai atât de frumoasă!/ Cădeau linguri largi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ar fi locuit departe de mine/ și n-aș fi simțit cum ne-acoperă plânsul" ( Intrarea în miracol din Plimbarea prin flăcări, Cartea Românească, București, 1988). La fel ca aici, lirica de început a lui Daniel Corbu se zbate între poli atitudinali bine definiți: pe de o parte, deferența, da-ul hotărât spus marilor valori poetice (curente și nume reprezentative, teme universale și alte utopii culturale) "inima mea credincioasă tuturor utopiilor" , pe de altă parte, refuzul, nu-ul aruncat, la fel de decis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teme deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul (Editura Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura Junimea, Iași, 1995) își articulează discursul pe tiparul dublei reflectări. Și substanța, și retorica discursului glisează, în permanență, între poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice caz, plin de referințe culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Doru Scărlătescu, Apocrife la Cartea Facerii (Editura Junimea, Iași, 2012), constituie totuși o surpriză. Una mai mult decât plăcută, mă grăbesc să adaug. Căci opul fructifică într-o manieră pur poetică neașteptată, dar cu cele mai bune rezultate estetice! polul de interes sus pomenit. Ne aflăm, altfel spus, în fața unui debut liric autentic, deși... ușor întârziat, dacă luăm în calcul faptul că proaspătul poet este un tânăr și activ septuagenar. Ceea ce explică și nota dominantă a cărții, pe care o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dilatați și cenușii străluciră, nările i se umflară, figura sa bărbătească căpătă o expresie extrem de energică, plină de îndrăzneală și de superbie. Cu fruntea ridicată, cu un zîmbet disprețuitor, el se apropie de glob și-și sprijini mîna puternică pe pol. Acest gest ocrotitor, imperios, posesiv te face să spui că acest om e sigur că stăpînește întreg globul pe care-1 contemplă de la înălțimea staturii sale impunătoare și pe care pune mîna cu un aer atît de semeț și de îndrăzneț
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceeași măsură, să fie indicial (funcționalitatea lui a fi). De aici, dihotomia radicală și tradițional instaurată dintre a fi și a face nu pare să mai fie pertinentă și vom insista mai degrabă pe existența unui continuum între cei doi poli (cf. schemei de la pagina 190). Pentru a ilustra, vom urmări modul de funcționare a predicatelor funcționale în situații variate: într-o primă etapă, în interiorul secvențelor descriptive omogene, apoi, în secvențe eterogene. Această diversitate ne va permite să arătăm cum prin intermediul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]