8,218 matches
-
printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să smulgă din apele negre și vijelioase un oraș legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-un sol al Atlantidei înghițite de timp. 3 Neuilly-Sur-Seine era alcătuit din vreo douăsprezece case din bârne. Adevărate izbe cu acoperișul din șindrilă argintată de intemperiile iernii, cu ferestre cu chenare de lemn lucrate frumos, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela îndepărtat, a-ți lăsa sufletul să trăiască în Atlantida aceea fabuloasă nu era un lucru inocent. Da, era cu adevărat o sfidare, o provocare în ochii celor care trăiau în prezent. Într-o zi, sătul de ocări, m-am prefăcut că mă interesează scorul ultimului meci și, amestecându-mă în conversația lor, am citat niște nume de fotbaliști învățate în ajun. Dar toată lumea a mirosit impostura. Discuția s-a întrerupt. Mini-societatea s-a împrăștiat. M-am pricopsit cu câteva priviri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cu siguranță. Fără să-și poată imagina prostituata văzută prin hublou sau tânăra roșcată de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de departe ajunsesem cu experiența mea amoroasă. Inconștient, prin întrebările mele, prin eschivări, prin indiferența prefăcută față de anumite teme delicate, prin tăcerile mele chiar, îi schițam portretul meu de ucenic amant. Dar nu-mi dădeam seama de asta, asemeni celui care uită că umbra lui transpune pe perete gesturile pe care ar vrea să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
călăuzește spre mântuire. Dar ea se poate transforma și în foc nimicitor, după cum afirmă oracolul lui Isaia împotriva asirienilor: We-h"y"h ’Ar Yiœer"’Ql le-’Qš ó Qe:ÄšÄ le-leh">"h (Is 10,17a): „Lumină lui Israel se va preface în foc și Sfanțul lui într-o flacăra...” (t.n.) Semnificație de bază: călăuzitor spre bine prin necunoscut. 3.1.13.3. Ro‘eh (v. 3.1.16.6) poate fi încadrat și în acest câmp semantic datorită semnificației de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
declanșează Însă reciprocitatea sacrificială - aceasta trebuie să fie refăcută prin devoțiunea oamenilor, adică prin instituirea sistemului de rituri de comuniune de tip rugăciune, ofrandă sau sacrificiu: În ajunul morții sale, Pangu s-a metamorfozat de tot: respirația i s-a prefăcut În vânt și nori, glasul i s-a făcut tunet asurzitor, ochiul drept s-a făcut soare, ochiul stâng s-a făcut lună, șira spinării, mâinile și picioarele au devenit cele patru laturi ale lumii și cei cinci munți vestiți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
glasul i s-a făcut tunet asurzitor, ochiul drept s-a făcut soare, ochiul stâng s-a făcut lună, șira spinării, mâinile și picioarele au devenit cele patru laturi ale lumii și cei cinci munți vestiți, sângele lui s-a prefăcut În fluvii, tendoanele și venele i s-au preschimbat În drumuri, din carnea lui s-au alcătuit țarinile, părul și mustățile s-au preschimbat În stelele de pe bolta cerească, iar din piele și din perii de pe trup s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
făcut ierburile, florile și copacii, din dinți, din oase și din măduva oaselor au ieșit la iveală metalele strălucitoare și pietrele dure, mărgăritarele strălucitoare și jadul minunat și până și sudoarea de pe trupul lui, atât de nefolositoare, i s-a prefăcut În rouă și Într-o ploaie mult așteptată (K. Yuan, 1987, p. 49). Din legendele și credințele românești transpare un model cosmogonic dualist, În care Dumnezeu făurește lumea cu ajutorul: a) Dracului: la Început acesta apare ca „fârtatele” divinității, pentru ca apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-i ție două ghemuri, unul de urzeală și altul de bătătură, ariciul s-a-nfiorat de fața Domnului, a scăpat un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă de-atunci. (B.P. Hașdeu, 1970, vol. II, p. 112) Dumnezeu a fost făcut pământul ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
luptă; iar Heracle ucide un adversar prin viclenie și, atins de o boală, trebuie să devină sclavul reginei Omphala pentru a se vindeca. La fel, În baladele românești, Copilul de Turc Îl omoară prin vicleșug pe Gruia, iar Manea se preface că vrea să Închine cu vin și Îl lovește pe Toma atunci când acesta se pregătea să bea. În sfârșit, eroii Încalcă normele maritale, seduc sau răpesc femei interzise lor: Heracle, deși căsătorit, o răpește pe Deianira și va fi devorat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fond arhaic rural, B. plăsmuiește o mitologie curioasă. De esență folclorică, aceasta are o notă autohtonă, pronunțat ardelenească, dar rămâne, totuși, strict personală și aparține poetului și numai lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
părăsesc corpul, oasele celui mort se vopsesc cu roșu, iar pe craniu se desenează simboluri totemice, fiind purtate În saci ani de-a rândul. Craniile dezgropate se zugrăvesc și se Împodobesc, lipite cu lut, cu scoici În locul ochilor, ele se prefac În chipuri asemănătoare celor vii, bucurându-se de adâncă venerație, păstrate În colibă, locuința obștească sau În căsuțe pentru cranii, special făcute, unde oamenii se Închină ca la lucruri sfinte. Ofrandele, «hrană pentru Moarte», au de asemenea un sens sexual
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lemnele, Încă nu e prea cald. După amiază, căldura slăbește din nou. Numai spre amiază, când s-a Încins tot rugul, se face tare cald. Până seara nu mai rămâne decât puțin jar roșu care se stinge repede și se preface În cenușă. În timpul nopții se păstrează numai un foc mocnit din câteva bucăți de lemn, Învelit grijuliu În nori, ca dimineața să se poată aprinde repede focul cel nou”272. Păsările și șopârlele par să joace un rol important În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zgomotos noaptea care s-a scurs, și apoi, fiecare pe limba lui, mulțumea zeilor... Vântul răcoritor al mării, legănarea molatică a vasului și Întinderea orizontului Îmi schimbă șirul ideilor și Îmi insuflă o mulțumire nespusă. Atunci Îmi pare că mă prefac Într-o nouă ființă, că toate puterile-mi sufletești se măresc și că mă aflu În adevăratul element al naturii mele. Nemărginirile cerului și ale mării, Între care mă găsesc, dau aripi Închipuirii mele și o Îndeamnă să se rătăcească
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
găoace sau Într-un copac scorburos spre fratele ei, dar vrăjită de priveliște se abandonează pe veci plutirea Între ape și cer (Tahiti); altădată, Hina adună crengi pentru ghirlande rituale, iar o ramură cade În incinta unui templu și se preface În primul smochin din lume (Raiatea). Dar Întruchipând luna și vegetația și Înrudită cu oceanul mișcător, Hina ocrotește și dansurile, a căror zeiță e nepoata ei, Laka (Victor Kernbach, Miturile esențiale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p.209). 604
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și Sângele Domnului. Sfânta Împărtășanie se sfințește Întotdeauna numai În cadrul Sfintei Liturghii, prin prefacerea pâinii și vinului În Trupul și Sângele lui Hristos. De fapt, acesta este și scopul Sfintei Liturghii, să sfințească darurile prin Duhul Sfînt și să le prefacă În Trupul și SÎngele Domnului. Sfânta Împărtășanie se mai numește și Euharistie, adică mulțumire, sau recunoștință, pentru că ni se dăruiește din iubire, ca un dar de mulțumire și de recunoștință față de Domnul nostru Iisus Hristos, dar și Sfânta Cuminecătură. Sfânta
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și pietre în care nu se află deloc aur. Și cum orice sentiment total își are
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau poate chiar vederea obiectului, ca să ne putem savura propriul sentiment de forță. Se afirmă aici nu numai o reacție împotriva propriei tensiuni de mai înainte, ci și împotriva obiectului însuși. Disprețul față de el se întărește continuu. Puful s-a prefăcut, în acest caz, într-o mare piedică pe care am înlăturat-o. d) În humor, în cel de al patrulea tip de sentiment al ridicolului, obiectul joacă un rol esențial, ca și în cazul batjocurii, numai că raportul față de el
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Plînsetul naturii". Natura tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum în marele oraș. Ei începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie care îi 2fugări, într-o goană sălbatică și tot felul de urgii, înapoi în oraș. Poetul mărturisește însă: "Eu însumi, cu acel prilej, mergeam cu o trăsură!" O dublă mișcare are loc în marele humor. El este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în folosirea ironiei. Ori mai simplu: în spatele glumei ascunse în seriozitate, în cazul ironiei, se află ascunsă, la rîndul ei, o seriozitate 37. În felul acesta, marea ironie, ca formă de afirmare a propriei personalități sau ca grijă educativă se preface în humor. Ne-am putea întreba de ce seriozitatea trebuie să-și afle, în general, expresia în glumă. Fr. Schlegel (despre care Novalis spune, pe bună dreptate, că de fapt e humorist și nu ironist) a dat deja un răspuns. Acesta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Dizarmoniile vieții se evaporă pînă la urmă în fața marii forțe cu care este trăită. Humoristul nu se refugiază în pustiu pentru că nu se împlinesc toate visele înflorate. Consecința răfuielii cu viața, pe care o presupune marele humor, poate să se prefacă într-o tinerețe. Fiindcă humorul nu se potrivește cu prima tinerețe. Aceasta lasă să i se reverse forța, fără să se gîndească la acele limite pe care nu le poți cunoaște în mod autenticdecît din proprie experiență. Ea este nerăbdătoare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că grecii nu posedau comprehensiunea cîștigată mai tîrziu pentru metamorfozele sufletului și pentru alunecările sentimentelor. Ceea ce n-a putut exprima Aristotel, în limbajul său psihologic, este poate tocmai ceea ce susține Benn însuși și anume că mila față de caracterele eroice se preface în admirație, iar mila față de caracterele blînde și gata să se jertfească, în dragoste. Trebuie să acceptăm că teama parcurge o modificare corespunzătoare 70. Teama și compasiunea nu dispar, ci sînt "purificate"prin faptul că devin elementele unui sentiment mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine. Schopenhauer a declarat astfel că ironia este obiectivă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un chip pătrunzător și individualizat. În revărsarea lui, sentimentul naiv se juca adesea capricios cu obiectele și, în loc să fie baza profundă, dar ascunsă, inima cea bună caută bucuroasă să atragă atenția, luînd cuvîntul în mod direct, așa încît cordialitatea se prefăcea în sentimentalitate. Se adauga la aceasta optimismul simplu al epocii, care făcea viața sufletească superficială. Se trecea cu ușurință peste disonanțe. Sensibilitatea pentru infinit și misterios, care fusese atît d dezvoltată la Shakespeare și la Milton, era pe cale să se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
personaj comic și tragic. Adaptarea lui Țațe a devenit textul tuturor spectacolelor cu Regele Lear timp de un secol și jumătate, pînă la 1831. Joseph Addison (16721719) afirmă că în versiunea lui Nathum Țațe piesă pierdea jumătate din frumusețe. În Preface and Notes a ediției din 1765 scria: "Tragedia lui Lear este pe bună dreptate celebra printre dramele lui Shakespeare. Nu există piesă care să mențină atenția atît de puternic fixată, care să agite atît de mult pasiunile și să-mi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
on în my prayers Pe toate forțele-ale căilor cerești, Prin care existăm sau ne sfîrșim, Aici dezic orice paterne griji, Rudirea, datoria sîngelui, Si ca străină mie și-inimii Te țin de-acuma pururi. Scitul bàrbar Sau cel care-și preface pruncii-n hrană Să-și umple pofta, fi-mi-va la-al meu sîn mai Primit, măi miluit și ajutat Că ține,-odată fiica. KENT: Bun stăpîn... LEAR: Taci, Kent! Nu-ntra între dragon și furia-i. Am preferat-o și-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]