9,297 matches
-
2 Linie Infanterie, Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie și Compania de pompieri condusă de Căpitanul Pavel Zăgănescu) și un corp de armată otoman. Revoluția de la 1848 în Țara Românească a avut inițial succes. La începutul verii, principele Bibescu a abdicat după ce guvernul revoluționar a preluat puterea. Revoluționarii munteni își propuneau printre altele emanciparea clăcașilor și a evreilor, eliberarea robilor țigani, guvernarea în acord cu principiul separării puterilor în stat, limitarea puterii domnești și crearea unei gărzi naționale
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
deportat la Auschwitz, unde va muri executat în camera de gazare. După război, în 1946, este numit cercetător la C.N.R.S. (Centre National de la Recherche Scientifique), la secțiunea epistemologie. În 1947 îi apare volumul "Logique et contradiction". În 1951 publică "Le principe d'antagonisme et la logique de l'énergie - Prolégomènes à une science de la contradiction". În paginile acestei cărți își enunță pentru prima dată principiul antagonismului, pe bazele căruia fundamentează o (). În 1952, candidează, fără success, la Collège de France. În
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
urmă cea mai importantă dregătorie, cea de "mare vornic". În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei "caimacami" care au administrat țara înainte alegerii unui nou principe domnitor. La alegerile din ianuarie 1859, l-a susținut pe fostul domnitor Bibescu, iar apoi, după ce acesta a pierdut alegerile, s-a retras din viața politică în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Manu s-a reîntors ca membru al Parlamentului
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
1859, l-a susținut pe fostul domnitor Bibescu, iar apoi, după ce acesta a pierdut alegerile, s-a retras din viața politică în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Manu s-a reîntors ca membru al Parlamentului, după ce Carol I a devenit principe. El a fost ales în primul colegiu electoral, cel al boierilor, ca reprezentant al județului Ilfov.
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
-lea, reprezintă un moment important in istoria transportului feroviar. Evoluția acesteia de-a lungul secolului al XX-lea și XXI-lea a fost favorizată de avantajele pe care le ofera: facilitatea și siguranța în exploatare, puteri mai ridicate și respectarea principilor ecologice. Primul motor electric (cu magneți permanenți) a fost realizat în 1834 de fizicianul rus (de origine germană) Boris Semionovici Iakobi (1801 - 1874) . Această invenție a fost aplicată la tracțiunea feroviară de către mecanicul american Thomas Davenport. Acesta a construit în
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
fetița lui Ludovic I de Savoia, în vârstă de numai 9 ani și înzestrată cu o dotă în valoare de nu mai puțin de 200,000 de scuzi, din care 12,000 în numerar. Dacă nu îi fu lesne tânărului principe de a intra în posesia acestei întregi avuții, în schimb a beneficiat de la bun început de o alianță exclusivă cu noul său socru. La data de 22 iulie 1461 Carol al VII-lea a murit la Mehun-sur-Yèvre, după cum s-a
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
III-lea a înlăturat cu îndemânare rivalitatea Bizanțului, căsătorindu-se cu o rudă a bazileului, Theodora Comnen. Bun militar, Balduin al III-lea salvase Antiohia în 1149 de trupele lui Nur al-Din. Intervenția promptă și hotărâtoare, deoarece Raymond de Poitiers, principele, fusese ucis în luptă. După încoronarea sa, în 1152, cu prestigiul sporit, Balduin s-a proclamat regent în Antiohia și Tripoli, a refăcut alianța cu Damascul și, profitând de situația șubredă a Fatimizilor din Egipt, a ocupat Gaza, în vederea unei
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
cruciaților, obținută în urma bătăliei de la Marj Ayun. Mii de cruciați pedeștrii, loviți de săbiile turcilor, au pierit sub copitele cailor, în timp ce cavalerii care cum puteau, scăpau cu fuga. De acum drumul lui Saladin era deschis spre Ierusalim și Antiohia, unde principele Boemund al III.lea se afla sub totala influență a unei spioane a sultanului, frumoasa Isabella de Burzey. Nu lipsea decât pretextul. El s-a ivit în luptele pentru tron, care s-au deschis între cei doi pretendenți, după moartea
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
rezistența lor în fața turcilor a depins, în mare parte, declanșarea și desfășurarea celei de-a treia cruciade. În momentul cel mai critic, un grup de pelerini, conduși de marchizul Conrad de Montferrat, sosiseră, tocmai la timp, ca să vină în ajutorul principelui Antiohiei, Raymond al IV-lea, încât cetatea, deși încercuită de trupele lui Saladin, a putut să țină piept dușmanului și până să mai întreprindă Saladin ceva, un nou val de cruciați soseau în pământul făgăduinței. Vestea căderii Ierusalimului și a
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
clădit pe nisip, regatul Ierusalimului se prăbușise. Se spune că Papa Urban al III-lea, de supărare , a murit. Succesorul său, Papa Grigore al VIII-lea, pus în situația de a întreprinde ceva, a proclamat o nouă cruciadă, adresându-se principilor din Europa catolică, dar după două luni Grigore murea, încât sarcina de a organiza cruciada a revenit energicului Papa Clement al III-lea. În această acțiune el a fost sprijinit de toți templierii și ospitalierii din Europa, care au și
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
astăzi (vezi Peters), este probabil cea mai reușită sinteză între două exigențe din toată istoria cartografiei: aceea de imagine a lumii (viziune) și aceea de instrument de măsură și control al teritoriului. Claude Raffestin afirma că „...în sec. XVII-lea principele simula pe hartă războaiele sale de cucerire, în timp ce, negustorul imagina viitoare beneficii în lungi itinerarii cartografice...”. Impactul Geografiei Ptolemeice este deosebit de important prin faptul că introduce mecanismul proiecțiilor cartografice explicitând tehnica de reprezentare cartografică. Proiecția nu este numai o cunoștință
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
al credinței în închisorile comuniste și unul din liderii Bisericii Române Unite în perioada de clandestinitate. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. ("Părintele Lani", cum îi spuneau turdenii) a fost fiul lui Nicolae și Valeria (născută Fodoreanu) Sabău. Bunica dinspre mamă, Maria, născută Rațiu, a fost sora mai mare a Protop. Nicolae Portos Rațiu din Turda. A urmat cursurile Liceului
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
, conte de Palota, principe de Antrodocco (n. 3 februarie 1759, Fénétrange/Finstingen, Lorena - d. 26 decembrie 1831, Viena), a fost un general de cavalerie austriac. După ce a absolvit colegiul din Pont-à-Mousson, Frimont a intrat în 1776, ca simplu soldat, în Regimentul austriac de husari
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
la comanda trupelor din Veneția, iar în 1821 comandat suprem al forțelor trimise să reprime revolta din Neapole. Pe 24 martie 1821 a intrat victorios în Neapole, fapt pentru care, Ferdinand I, rege al Neapolelui, i-a conferit titlul de principe de Antrodocco și i-a dăruit 220.000 de ducați. În 1825 a fost numit comandant al Uniunii Lombardo-Venețiene, a reprimat în 1831 rebeliunea din Modena și, în același an, a fost numit Președinte al Consiliului Aulic de Război ("Hofkriegsrat
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
1970, Turda) a fost o personalitate de vază a orașului Turda, tatăl politicianului Ion Rațiu. Este descendent al familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. S-a născut la 7 iulie 1884 în satul Petridul de Sus, pe atunci în comitatul Turda. Clasele primare și gimnaziale le urmează în mai multe localități: Cluj, Bistrița, Năsăud și Blaj. A urmat apoi cursurile Facultății de
Augustin Rațiu () [Corola-website/Science/317980_a_319309]
-
a făcut din Praga reședința imperială și fiul său, regele Sigismund a dobândit din nou coroana maghiară prin căsătoria cu regina domnitorului, Maria a Ungariei, în 1385. La rândul său regele Vladislav al II-lea Iagello a fost descalificat de către principele elector să ia parte la alegerile din 1486. După moartea prematură a regelui Ludovic al II-lea Iagello în Mohács în 1526, regatul Boemiei a fost moștenit de către cumnatul său, arhiducele Ferdinand I de Habsburg, fratele mai mic al împăratului
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]
-
astăzi Biserica Ursulinelor) în interiorul cetății. Fosta mănăstire dominicană a fost abandonată de călugări, ea fiind folosită ca adăpost pentru bolnavi și pentru săraci, motiv pentru care va fi cunoscută în epoca sub denumirea de "Biserica Suferinzilor". În timpul asediului Sibiului de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) de la 23 decembrie 1659, apărătorii cetății (corpul de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg și nobilimea care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay) a demolat biserica pentru a nu fi folosită de
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
cunoscută în epoca sub denumirea de "Biserica Suferinzilor". În timpul asediului Sibiului de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) de la 23 decembrie 1659, apărătorii cetății (corpul de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg și nobilimea care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay) a demolat biserica pentru a nu fi folosită de asediatori ca punct de atac. Crucifixul a fost îngropat în mormane de moloz și noroi timp de 24 ani. În anul 1683, după înfrângerea turcilor în Asediul Vienei
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
și acum, unele monetării europene produc serii de ducați, după modelul vechilor monede, iar băncile vând astfel de monede, în calitate de lingouri, pentru investitori sau colecționari, însă fără ca aceste monede să poată fi folosite ca mijloace de plată. Monedele emise sub principele Acațiu Barcsai (1619-1661) sunt foarte rare întrucât domnia sa a fost scurtă (1658-1660), au fost bătute doar monede de valori foarte mari, iar întreaga emisiune a fost folosită pentru plata datoriei față de Poarta Otomană.<br> În anul 1602 orașul Brașov a
Ducat (monedă) () [Corola-website/Science/323911_a_325240]
-
Cisnădiei. Acestea au reprezentat ultimele lucrări de fortificare a orașului Sibiu. Bastionul Soldisch a fost folosit în timpul luptelor cu turcii din secolul al XVII-lea, scăpând intact. În anul 1660, el a fost asediat de Gheorghe Rákóczi al II-lea, principele Transilvaniei (1648-1660), care lupta cu un corp de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay, fiind bombardat cu ghiulele incandescente. Pe zidurile sale se mai află și în prezent cinci ghiulele. În timpul
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
din secolul al XVII-lea, scăpând intact. În anul 1660, el a fost asediat de Gheorghe Rákóczi al II-lea, principele Transilvaniei (1648-1660), care lupta cu un corp de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay, fiind bombardat cu ghiulele incandescente. Pe zidurile sale se mai află și în prezent cinci ghiulele. În timpul asediului Sibiului de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) de la 23 decembrie 1659, a demolat biserica pentru a nu
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
lupta cu un corp de oaste otomană condus de vizirul Ali Beg care-l susținea ca principe pe Acațiu Barcsay, fiind bombardat cu ghiulele incandescente. Pe zidurile sale se mai află și în prezent cinci ghiulele. În timpul asediului Sibiului de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) de la 23 decembrie 1659, a demolat biserica pentru a nu fi folosită de asediatori ca punct de atac. În incinta acestui bastion, comitele Michael von Brukenthal a amenajat în secolul al XVIII-lea o
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
artilerie în fața Porții Cisnădiei. De asemenea, a fost amenajat în exterior și un lac artificial care îngreuna accesul unei eventuale armate de asediu în cetate. În decursul timpului, Turnul Porții Cisnădiei a fost asediat de nenumărate de ori de către turci, principi maghiari sau domni ai Țării Românești. Cronicile Sibiului menționează în numeroase pasaje hărnicia și destoinicia măcelarilor, care au apărat Poarta Cisnădiei și turnul de deasupra ei. Turnul Porții Cisnădiei a devenit un simbol al rezistenței sibienilor împotriva inamicilor. Poarta Cisnădiei
Turnul Porții Cisnădiei din Sibiu () [Corola-website/Science/323944_a_325273]
-
și barbare rămânea un singur regat nesupus - Dacia - și un singur rege neînvins - el, Burebista.”". Respectând porunca „marelui gânditor” Zamolxis și dându-și seama că „unirea face puterea”, marele preot Deceneu (Emanoil Petruț) le cere dacilor să-i jure credință principelui Burebista (George Constantin) și îl încoronează la Sarmizegetusa ca rege al tuturor geto-dacilor. Cu acest prilej, regele rostește un discurs către poporul dac în care afirmă că Dacia va rămâne o țară liberă. El se gândește să-și ridice neamul
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
la porțile unei cetăți dacice sosesc trei călăreți străini: Calopor (Ion Dichiseanu), fost gladiator și centurion în oastea lui Spartacus, poetul și cântărețul Lai (Ovidiu Moldovan) și țăranul Comata (Șerban Ionescu); toți trei au fost sclavi la romani. Adus de principele Castaboca (Ernest Maftei) în fața regelui, Calopor afirmă că este fiul Magnei Mater Midia (Ioana Bulcă) și al prințului Balta, vărul lui Burebista de la gurile Dunării. Pe când avea 12 ani, el a fost răpit de pirații mărilor și vândut romanilor ca
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]