8,847 matches
-
reușesc, nu știu cum, să facă provincie adesea și din locurile unde aceasta ar trebui epurată. Totuși, Țuțea avea dreptate: dacă te plimbi câteva ore prin București dai la tot pasul de oameni deștepți. E apanajul megalopolisurilor: crema inteligenței, ca și a prostiei, acolo se vede. Prin comparație, provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie ele sunt anihilate de masa mediocrilor, adică a celor practici care nu iubesc gratuitatea inteligenței sau senzualitatea balcanică a prostiei. Am o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă te plimbi câteva ore prin București dai la tot pasul de oameni deștepți. E apanajul megalopolisurilor: crema inteligenței, ca și a prostiei, acolo se vede. Prin comparație, provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie ele sunt anihilate de masa mediocrilor, adică a celor practici care nu iubesc gratuitatea inteligenței sau senzualitatea balcanică a prostiei. Am o teorie: poți scrie, de pildă, poeme bune în provincie, dar nu și roman. În provincie, până și femeile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și a prostiei, acolo se vede. Prin comparație, provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie ele sunt anihilate de masa mediocrilor, adică a celor practici care nu iubesc gratuitatea inteligenței sau senzualitatea balcanică a prostiei. Am o teorie: poți scrie, de pildă, poeme bune în provincie, dar nu și roman. În provincie, până și femeile par mediocre, dar nu mă întreba de ce. Într-un fel, noi suntem cu toții artiști și dacă nu devenim cu toții ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împotriva propagandei culturale ceaușiste). Mi s-a inoculat, prin lecturi repetate, că există o tabără a celor buni și una a celor răi (ăștia din urmă mai aveau un bastion redutabil, revista "Săptămâna", pe care o citeam ca să văd ce prostii mai debita Eugen Barbu despre poeții generației '80!), cu demarcația dată de valoarea umană, de etica liderilor de opinie de atunci. Este cumva evident că am ales să fiu "de partea" scriitorilor care susțineau autonomia esteticului, chiar dacă, mai târziu, unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puține cărți de poezie adevărată, deși am fost considerați (ne-am considerat?) o literatură bazată pe poezie. Acum constatăm, prin prezența în jurii, prin cărțile pe care le primim că e vorba de mult mimetism, mult infantilism, mult gregarism, multă prostie infatuată. Mult geamăt pentru nimic, ca să fiu mai plastic. Când apar cărți semnate de optzeciști ele înseamnă cu adevărat "ceva". E generația nouă în degringoladă? E necitită? A vrut să se rupă de "tradiție" și acum a ajuns în bălării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
învârte lumea, că regulilor lui trebuie să te supui, când te împotmolești și vezi cât de zadarnice sunt toate eforturile tale, când totul se risipește și în loc nu apare nimic, ci un gol imens în care rânjesc colții nemiloși ai prostiei, îmi spun că am ales să trăiesc pe un nisip alunecos și-mi merit soarta. Am avut nenumărate momente când îmi venea să las totul de izbeliște și s-o iau de nebun prin lume, că aș fi avut unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ascultătorului de poezie, la toate spectacolele mele, ascultătorii mei intră în transă o dată cu mine... Dacă nu aș crede, nu aș mai scrie... Credeți în împărțirea pe generații a poeziei române actuale? Cărei generații aparțineți de fapt? Nu cred în această prostie didactică, operațională, inventată pentru uzul minților debile (universitari, critici literari, academicieni, soldați, popor, curve) incapabile să priceapă unicitatea. Prin magicul prezent continuu care e literatura, cred că sunt dintr-o generație cu Sapho, Arhilocos, Pindar, Lucian Vasiliu și Constantin Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se bea tulburel și dacă consideră că e ceva de spus atunci o fac, dacă nu atunci nu bagă în seamă orice mizilic. Mai sunt și pe aici critici de la sine putere numiți astfel, care-și bagă nasul în toate prostiile. Criticul trebuie să scoată în evidență literatura bună că asta îi este meseria și nu să se ocupe de fleacuri. Stimat auditoriu, vă mulțumesc pentru încredere și aprecierea operei mele. Cred însă că la mijloc este o neînțelegere pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am retras după transformarea FSN în partid)? Am trăit senzația că sunt "revoluționar de la 1848", am așteptat să fiu arestat până la execuția lui N. Ceaușescu și mai apoi am așteptat să fiu împușcat (s-a tras și la Focșani în prostie, au murit doi nevinovați), sacrificat pe altarul Revoluției, crezând că așa e scenariul la centru. Îmi era penibil când comandanții Armatei stăteau în poziție de drepți în fața mea, dând raportul (eram un civil îmbrăcat modest, adus de revoluționari președinte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fel a făcut Marin Sorescu, cine mai vorbește de el în străinătate? Pe de altă parte, avem o sumă de prozatori (doar prozatorii pot avea cărți vandabile, de interes pentru traducători) emigrați în marile capitale ale lumii, se traduc în prostie (sau scriu direct în limbi de circulație), fără să aibă ecouri semnificative. Ce-i lipsește literaturii române să fie recunoscută în lume? Numai Dumnezeu știe, fiindcă și noi avem cărți mari dar unde să mai ai loc, dacă numai în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevoie omul și de poezie, de vreme ce pare să existe un dispreț explicit pentru tot ce nu este ban și valoare materială, peste tot în lume...!? Poezia este o formă de rezistență împotriva existenței ca mediocritate, ca violență, ca mercantilism, ca prostie, ca materialitate pură... Peste tot pe planetă poezia continuă pulseze, să-și transmită energia binefăcătoare. Nu moare ea, așa de ușor, POEZIA. Cum spunea Nichita Stănescu, "nu mor caii când vor câinii". Dacă nu ai fi fost scriitor, ce crezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
europeană. Cât de traductibilă este literatura română? Cât de tradusă este? Care e pragul greu de trecut dintre literatura noastră și intrarea în concertul literar european? Ce am avea pentru export, în acest moment, din literatura noastră? Cât este dezinteres/ prostie/ ideologie/ lipsă de viziune în angajarea indivizilor care ne reprezintă în instituțiile care trebuie să promoveze cultura română în exterior? Literatura noastră e perfect traductibilă. Contextul nostru istoric, cultural și mental este, uneori, mai greu traductibil, ceea ce explică diferențele care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
victimă muncitorimea din România în anii `50. Fiindcă urmările dezastrului se resimt și astăzi, anumite pasaje de pură demagogie propagandistică se cuvin a fi redate integral. Ele împiedică uitarea unora și amintesc altora cum meșteșugul vorbelor nu pune limită între prostie și înțelepciune: „Astăzi este o zi de deosebită importanță pentru organizația noastră de bază, întrucât în această adunare vom alege în conducerea org. de bază cei mai devotați și cei mai conștienți tovarăși care au dat dovadă de multă pricepere
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de-aproape o mie de oameni și le dați salariile, la oameni, le dați și procente și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași ! » «- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ? » Și mi-o întins săracii... da' nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași pe-un om fără nici un leuț în mână, el cu ce trăiește
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de-aproape 1 000 de oameni și le dați salariile, la oameni, le dați și procente, și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași !” „- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ?” Și mi-o întins săracii... da’ nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași pe-un om fără nici un leuț în mână, el cu ce trăiește
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de apartamente, repartiții apartamente, lucra numai cu mine - ș-apoi oamenii veneau înadins și, pe urmă îl chemam: „- Băi, fii atent aici: ăsta îl dai în altă parte și iei pe-acolo și dai încoace. Da’ nu umbli, cumva, cu prostii, cu bani, cum... eu să n-aud de-așa ceva, da’ dac-aud de-așa ceva, ai zburat din fabrică, de nu te vezi !” Și-așa am făcut și i-am satisfăcut. Ș-acum îmi mulțumesc unii, saracii, care mă întâlnesc cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cota cu o avere de 900 milioane dolari! Iniția, aceeași revistă îi trecea în cont doar 300 milioane (atât avea și dictatorul Batista, când a fugit din Cuba la 1 ianuarie 1959), apoi cu 600 milioane... A calificat informațiile drept "prostii". A împlinit la 13 august 2010, 84 de ani și deși a cedat prerogativele fratelui, cubanezii spun "Raul gobierna, Fidel esta ahi" -Raul conduce, dar Fidel e aici"! Împotriva celor din spatele a "638" Recviemuri, i-au fost alături Hemingway, Ted
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Întîlnit de mai multe ori. S-a uitat la mine cu o complicitate specială, cum se uită un homo la alt homo. Arăta ca un vas din ăla de teracotă În care se țin ierburile. O față de țăran, cu intuiție, prostie, viclenie și răutate de țăran. Tonomatul nu funcționa. M-am dus la om și l-am Întrebat ce nu merge. A spus că nu știe. I-am propus să bem ceva și a comandat Coca-Cola. Mi-a spus că-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la bancă, veni să-l vadă dl Bărbulescu, îl credea internat. Ne spuse că la Banca Națională nu le-a lăsat decât două camere și că sunt de o mojicie nespusă. „De ce s-or fi purtând astfel?“ îl întrebai. „De prostie. Sunt proști, proști cum n aș fi crezut niciodată.“ Și așa era. Toate aceste griji erau mărite și de gerul năprasnic care dăinuia, și de știrile rele ce primeam de la Florica. Echipa austriacă fusese înlocuită printr-una germană. Cel dintâi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Calea Victoriei pentru a merge în strada Columb, unde locuia atunci dentistul. Cunoștințele care mă întâlneau mă opreau minunate, și eu cu ele râdeam de escorta mea care, desigur, știa românește. Între alții, doamna Zoe Golescu, in dig nată de atâta prostie din partea Guvernământului Militar, mă îmbrățișă în mijlocul Căii Victoriei. Rasa ultimilor germanofili dispărea cu Constantin Golescu de la Creditul Agricol, cu Carp chiar, care își pierdea iluziile. Când, în fine, ajungeam la doctorul Fessler, soldatul nu voia să intre ca să nu-l
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
e ministrul trebuie să fie și prefectul. Că d. Alex. Pisoski a fost internat; mare amic al vrăjmașului, le cânta laude la început, dar mai târziu a scris unui prieten la Berlin o scrisoare spirituală, bătându-și joc de toate prostiile germanilor. Acel prieten lucra cu Ludendorff, care, apucând scrisoarea, a trimis-o la Bucu rești. Furie a personagiilor acuzate, percheziție, confiscarea scri sorilor de la Bussche și internare. Că va vorbi pentru aprovizio narea noastră. Moos sosi și el, mă vesti
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bis este dată în note (nota 152). ) A doua zi se văzu lipit pe zidurile Capitalei un răspuns. Mulți refuzau să semneze, chiar din cei mici. La Pasărea, preotul Costică Popescu, ca agent al germanilor, Mitică Naumescu, de frică și prostie, au semnat. Părintele Manea a refuzat, cerând să știe care sunt părerile lui Carp. Condițiunile acestea erau: 1. Să înlocuiască pe regele nostru cu un fiu al împăratului Germaniei; 2. Să plătim 3 miliarde daune de război; în cazul (inevitabil
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la dânsa pâinea și slănina date de Crucea Roșie. Ca să-i potolească, le-a împărțit Zoe. Înainte de plecare germanii i-au căutat pe toți ca să nu ducă scrisori, s-au strâns mai multe coșuri pline, care s-au ars. Aceeași prostie persistentă, parcă spusele lor nu erau mai impresionante și mai lămurite decât toate fițuicile de hârtie ce ar fi dus. Pentru scrisorile noastre eram fără grijă, le cususem așa de ascuns în căptușeala hainelor, încât eram sigure că vor ajunge
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la noi nu o vedeau venind cu aripile întinse. Când Mitilineu, ministrul de justiție, făcu formalitățile pentru punerea sub acuzare, Mihai Phe rekyde, foarte prieten cu el, îi zise: „Bagă de seamă, Jean, te vei roși într-o zi de prostia și fapta rea ce faci azi“. Când însă Dumnezeu ia cuiva mințile, ce vorbe i le mai pot reda? Mitilineu, revenit în urmă la alte simțiminte, trebuie să-și fi reamintit aceste vorbe înțelepte ale subțirelui om de stat și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sus. * Nu înălțimea nasului contează, ci a minții. * Unii gândesc cu creierul, alții cu punga. * A fi bogat este întotdeauna un avantaj, dar nu întotdeauna e și un merit. * În fața legii, unii sunt mai egali decât alții. * Ca și foamea, prostia dă de-a dreptul. * Și oamenii grași pot fi slabi. Unii au atâția bani încât nu mai știu să-i numere. * Bogatul știe doar două din cele patru operații aritme 14 tice: adunarea și înmulțirea; săracul le știe pe celelalte
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]