8,957 matches
-
grupului. Nici o ieșire din perimetrul securizant al satului nu e tolerată. Un nepot al lui Urcan bătrânul s-a întors de la „cătane” (de la Kadetschule) sergent, dar „proștii” din sat îl „iau la vale”, vorbind „peste el”. Un profesor (în fapt prozatorul), venit la înmormântarea tatălui, înțelege că e „o creangă ruptă”, aruncată în altă parte; rădăcina, partea „cea mai tare” - frântă și ea -, zace în sicriu. Într-un cadru ca acesta, „permanența preistoriei” (cum ar zice Lucian Blaga), persistența mentalităților embrionare
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
ritualice, fiind expresia unei psihologii colective. Remarcabil explorator al psihicului tulbure, superstițios, scriitorul excelează în desenul în alb-negru, în tehnica clarobscurului. Câteva detalii expuse în lumină intensă devin frapante în raport cu întunericul care le delimitează. Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
UR, 1937, 32; Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, „Ofensiva română”, 1937, 47; Ovidiu Caledoniu, „Urcan bătrânul”, „Sfarmă-Piatră”, 1938, 145; George Popa, Literatura ardeleană de azi, „Lanuri”, 1939, 5-7; Șuluțiu, Scriitori, 213-218; Vintilă Horia, „Urcan bătrânul”, G, 1939, 1; Mihail Sebastian, Un prozator ardelean: Pavel Dan, RFR, 1939, 3; Călinescu, Ist. lit. (1941), 846; Ion Oarcăsu, Clasicul Pavel Dan, TR, 1957, 1; Adriana Iliescu, Ai lui Urcan în proza ardeleană, GL, 1957, 1; Ștefan Aug. Doinaș, Teme și eroi la Pavel Dan, CNT
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
, Mihail (26.X.1857, Brăila - 15.VI.1926, București), prozator. Cu un doctorat în științe politice la Paris, D. a fost funcționar superior în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Debutează în 1880 în „Literatorul”, colaborând și la „Pressa” - cu nuvele și traduceri din La Bruyère, Volney, Hugo -, „România literară”, „Timpul
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
DAUȘ, Ludovic (19.IX.1873, Botoșani - 17.XI.1954, București), poet, prozator și dramaturg. Fiu al Mariei (n. Negri) și al inginerului ceh Alfred Dauș (Dausch), stabilit în Moldova după răscoala poloneză din 1863, la care ar fi participat, D. urmează liceul la Botoșani, Fălticeni și București. Va absolvi, în 1897, Facultatea
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
, Dan (pseudonim al lui Dan Constantinoiu; 11.X.1952, Bertea, j. Prahova - 24.III.1990, Slănic, j. Prahova), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Căldură) și al lui Ion Constantinoiu, țărani. D. a frecventat școala primară și gimnaziul în localitatea natală. Elev, din 1967, al unei școli profesionale de construcții, lucrează pe un șantier și urmează cursul seral al Liceului
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
DEMETRIUS, Vasile (1.X.1878, Brașov - 15.III.1942, București) poet, prozator și traducător. Este fiul Elisabetei și al lui Dumitru Ogea, sobar. D. a început școala la București, unde a fost înmatriculat cu numele de familie Dumitrescu. Starea materială precară a părinților l-a împiedicat să urmeze mai mult de patru
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
simbolistă, care îmbină meditația cu irizările florale. Autorul este un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
DIACONESCU, Romulus (2.X.1942, Bălănești, j. Gorj - 28.II.2003, Craiova), prozator și cronicar dramatic. Este fiul Leonorei (n. Pătrășcoiu) și al lui Sebastian Diaconescu, funcționar. A urmat școala elementară în Bălănești, Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1956-1960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1960-1965). A devenit doctor în
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
lui Burebista este văzută prin ochii lui Arhidamos, protagonistul romanului Călătoria spre zei (1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranța, 1984), după care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectă, cea străromână, acum personajul principal fiind astronomul și teologul Dionysus Exiguus, „discipol” la „schola” unei mănăstiri tomitane (Depărtarea și timpul, 1986). În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
DEMETRESCU, Traian (3.XI.1866, Craiova - 17.IV.1896, Craiova), poet, prozator și gazetar. Radu Rafael Traian era al doilea din cei șapte copii ai Ioanei Anica și ai lui Radu Radulian Dumitriu (care și-a schimbat numele în Dumitrescu), cojocar și negustor de băuturi în Craiova. După cursul primar, D. este
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
DIMITRIU, Gheorghe (30.X.1916, Tecuci - 13.X.1999, Chișinău), poet și prozator. Scriitor autodidact, D. s-a inspirat cu precădere din universul infantil și adolescentin. Cărțile sale de versuri - Albinușa (1965), Din traista lui Păcălici (1968) -, precum și cele de proză - Boxerul (1960), Tic-tac (1966), Visul (1968) - vădesc o bună cunoaștere a psihologiei
DIMITRIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286775_a_288104]
-
, Ioan Ion (6.X.1937, Balș, j. Olt), prozator. Este fiul Mariei (n. Iordache) și al lui Ion Diaconu, cântăreț bisericesc. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București, din 1956 până în 1959, când este arestat și condamnat pentru atitudine subversivă împotriva orânduirii socialiste. Eliberat, își reia studiile și
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
, N.[icolae] (1.XI.1886, București - 12.VI.1954, Ocnele Mari), poet, prozator, critic literar și publicist. Fiind inginer constructor, tatăl lui D., Nicolae Davidescu, peregrinează prin țară împreună cu soția sa, Ecaterina (n. Teodor), și cu cei patru copii. Cel de-al doilea, viitorul scriitor, urmează câteva clase la Gimnaziul „Tache Protopopescu” din
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
o spiritualitate caracteristică. Nerealizat ca poem de mari dimensiuni, Cântecul Omului rămâne doar prin câteva insule de poezie autentică. Urmându-i pe maeștrii săi francezi, Théophile Gautier și Villiers de l’Isle Adam, din care și traduce, D. încearcă uneltele prozatorului încă din prima sa frază de creație. În volumul Sfinxul, sunt incluse două nuvele (Ibolya și Nebunia lui Dugrès), având în centru personaje la limita patologicului, precum și dezvoltări ale unor episoade biblice (Maria din Magdala, Femeile), câteva povestiri fantastice (Zâna
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
săi, teorii asupra artei, în general, și a romanului, în special, asupra relațiilor interumane, asupra iubirii, dar și să consemneze reverii, experiențe onirice, precum trăirea în întregime „a Antichității grecești într-o noapte”, în pagini de autentică poezie. După 1933, prozatorul va mai da câteva povestiri satirice, o nuvelă, Boresele din peșteră, în care mediul tradițional al satului de munte este bine surprins, și două nuvele istorice, Evocare și A doua întâlnire, ambele de o artă superioară. Personalitate contradictorie, D. a
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
DIACONU, Mircea (24.XII.1949, Vlădești, j. Argeș), prozator. Este fiul Emiliei (n. Georgian) și al lui Nicolae Diaconu, învățător. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1971, clasa Sanda Manu. A jucat pe scena teatrelor „Constantin Nottara” și Național din București. După 1990 este
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
, Barbu (11.IV.1858, București - 29.IV.1918, Iași), prozator, dramaturg și gazetar. Trăgându-se dintr-o familie de obârșie vrânceană, D. era al nouălea copil al Ioanei și al căruțașului Ștefan Tudorică Albu, care își părăsise ținutul și se stabilise în Bariera Vergului, la marginea Bucureștilor. Trece prin câteva
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Renașterea bănățeană”), „Foaia noastră” (Gyula, Ungaria), „Românul american” (Detroit, SUA) ș.a. Debutul editorial s-a produs în 1972, cu Anotimp de aur, carte de reportaje, care prin priza la real, dispoziția pentru comunicare și suflul poematic anunțau certe calități de prozator. În volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
DRĂGAN, Gabriel (8.VI.1904, Nicorești, j. Galați - 11.II.1981, Nicorești, j. Galați), prozator. Este fiul Soltanei (descendentă a unui neam de răzeși) și al lui Panaite Drăgan (mort pe front, în 1917). A urmat școala primară în satul natal și liceul în Focșani și în Piatra Neamț. Absolvind magna cum laude Facultatea de Litere
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
DORIAN, Gellu (13.X.1953, Botoșani), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Mariei (n. Robu) și al lui Dumitru Borfotină, administrator silvic. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani (1968-1972), a urmat studii de arte plastice, abandonate, și cursuri de biblioteconomie. Între 1983 și 1990, este redactor
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
, Eugen (18.III.1942, Târgu Jiu), poet, prozator și eseist. Este fiul Alexandrei (n. Dorcescu) și al lui Eugenie Berca, învățători. A absolvit liceul la Craiova, în 1961, și Facultatea de Filologie din Timișoara (1961-1966). Și-a luat doctoratul în filologie în 1975, cu teza Metafora poetică. Debutează
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
DONICI, Leon (5.VI.1887, Chișinău - 26.V.1926, Paris), prozator și publicist. Este fiul Domnicăi (n. Donici) și al lui Mihail Dobronravov, secretar al Consistoriului din Chișinău, și frate cu Radu Donici. Familia lui D. număra câteva generații de clerici și era cunoscută pentru sentimentele și activitățile proromânești. Pe linie
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
, Dorel (6.V.1930, Piatra Neamț), dramaturg, prozator, eseist și publicist. Tatăl se numea Mendel Iancovici (expert contabil), iar mama, Tonia Margareta Iancovici (n. Bitman). Va urma, în anii ’40, Liceul Teoretic Evreiesc din Piatra Neamț, apoi, la București, Liceul „Cultura Max Aziel” și Liceul „Matei Basarab”, pe care
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
DRĂGAN, Gheorghe (9.IV.1943, Viișoara, j. Bacău), poet, prozator și eseist. Este fiul Elenei (n. Stoian) și al lui Neculai Drăgan, țărani, și frate cu Mihai Drăgan. Între anii 1958 și 1961, este elev al Liceului „Oituz” din Târgu Ocna, urmând apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al.
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]