8,167 matches
-
eclipsată de dintele adiacent. Rotind mecanismul la viteze de 3, 5 și 7 ori mai mari ca această viteză de bază a dus tot la eclipsarea completă a luminii reflectate de următorii dinți ai roții dințate. Date fiind viteza de rotație a roții și distanța dintre roată și oglindă, Fizeau a reușit să calculeze o valoare de 313.000 km/s pentru viteza luminii. A fost dificil pentru Fizeau să estimeze vizual minimul intensități luminii reflectate atunci când este blocată de dinții
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei se va forma suprapusă peste "S" , indiferent de înclinația oglinzii. Situația este diferită însă dacă "R" este în rotație rapidă. Întrucât oglindă rotativă "R" se va fi mutat ușor în timpul necesar luminii pentru a se reflecta din "R" la "M" și înapoi, lumina va fi deviată față de sursa originală de un unghi mic. După cum se vede în Figura 3
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
distanțe mai mari de 20 de metri. În ciuda acestei limitări a lungimii căii, Foucault a reușit să măsoare deplasarea imaginii fantei (mai puțin de 1 mm) cu mare precizie. În plus, spre deosebire de cazul experimentului Fizeau (care necesita calibrarea vitezei de rotație a unui mecanism cu roată dințată cu viteză reglabilă), el putea roti oglinda cu o viteză constantă, determinată cronometric. Măsurarea lui Foucault a confirmat estimările lui le Verrier.Valoarea dată de el în 1862 pentru viteza luminii (298.000 km
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
luminii blocate de dinții adiacenți, o procedură relativ inexactă, Cornu a făcut perechi de observații pe fiecare parte a minimelor de intensitate, făcând media valorilor obținute cu roata rotită în sens orar și în sens trigonometric. Un circuit electric înregistra rotațiile pe un grafic de cronograf, ceea ce a permis comparații precise ale vitezei cu ceasul observatorului, și un aranjament cu cheie de telegraf i-a permis Cornu să marcheze pe aceeași diagramă momentele precise când considera că începe sau se termină
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
L astfel încât să maximizeze distanța între R și fanta S. Când R se rotește, o imagine mărită a fantei S traversează oglinda îndepărtată M. Cu cât este mai mare distanța RM, cu atât mai repede trece imaginea peste M în timpul rotației și cu atât mai puțină lumina este reflectată înapoi. Foucault nu putea crește distanța RM în aranjamentul său optic restrâns dincolo de aproximativ 20 de metri, fără ca imaginea fantei să devină prea slabă pentru a o măsura cu precizie. Între 1877
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
compromisuri asupra designului, plasând R cu aproximativ 4,5 metri mai aproape de L ca focarul principal. Acest lucru a permis o distanță RS între 8,5 și 10 metri. El a folosit diapazoane atent calibrate pentru a monitoriza viteza de rotație a oglinzii R acționate cu o turbină pneumatică, măsurând astfel deplasări ale imaginii fantei de ordinul a 115 mm. Valoarea dată de el în 1879 pentru viteza luminii, 299.944±51 km/s, avea o abatere mai mică de 0
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
Danti. El a murit în Bologna. Magini a susținut existența unui sistem geocentric al lumii spre deosebire de sistemul heliocentric al lui Copernic. Magini a conceput propria sa teorie planetară, diferită de celelalte teorii existente. Sistemul maginian consta din unsprezece sfere de rotație, pe care l-a descris în "Novæ cœlestium orbium theoricæ congruentes cum observationibus N. Copernici" (Veneția, 1589). În lucrarea "De Planis Triangulis" (1592), el a descris utilizarea de cvadrantelor în topografie și astronomie. În 1592 Magini a publicat "Tabula tetragonica
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
aparentă de deplasare a Soarelui nu este constantă. Apoi timpul solar mediu este dat pentru un Soare fictiv care se deplasează pe ecuator, în timp ce Soarele se deplasează de-a lungul eclipticii, trebuie să se țină seama de înclinarea axei de rotație a Pământului în raport cu planul eclipticii. Orientarea analemei depinde de oră. Pe la amiaza locală, forma de opt este aproape dreaptă în raport cu meridianul, cum o ilustrează figura alăturată. La o altă oră din zi optul este înclinat spre stânga (dimineața) sau spre
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
o pitică roșie, cu aproximativ o zecime din masa Soarelui. Ca urmare, stele precum Proxima Centauri trăiesc până la 3-4 trilioane de ani, de 300-400 de ori mai mult decât va trăi Soarele. Planeta este destul de aproape de steaua sa, putând avea rotație sincronă, o stare în care, de-a lungul unei orbite, nu există nici un transfer net de moment cinetic între o planetă și steaua gazdă. Dacă excentricitatea orbitală a planetei este 0, acest lucru ar putea duce la rotație sincronă, cu
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
putând avea rotație sincronă, o stare în care, de-a lungul unei orbite, nu există nici un transfer net de moment cinetic între o planetă și steaua gazdă. Dacă excentricitatea orbitală a planetei este 0, acest lucru ar putea duce la rotație sincronă, cu o față permanent în arșiță, spre stea, în timp ce partea opusă este permanent în întuneric și frig. Cu toate acestea, între aceste două zone extreme, ar putea fi o regiune locuibilă - numită , unde temperaturile pot fi potrivite - aproximativ 273
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
Un șurub este un mecanism care transformă mișcarea de rotație în mișcare liniară, și cuplul (forța de rotație) într-o forță liniară. Este una din cele șase mașini simple din mecanica clasică. Cea mai comună formă este formată dintr-un ax cilindric cu adâncituri elicoidale ce formează "filetul" Șurubul trece
Șurub (mașină simplă) () [Corola-website/Science/336866_a_338195]
-
Un șurub este un mecanism care transformă mișcarea de rotație în mișcare liniară, și cuplul (forța de rotație) într-o forță liniară. Este una din cele șase mașini simple din mecanica clasică. Cea mai comună formă este formată dintr-un ax cilindric cu adâncituri elicoidale ce formează "filetul" Șurubul trece printr-o gaură dintr-un alt obiect, cu
Șurub (mașină simplă) () [Corola-website/Science/336866_a_338195]
-
piuliță, se poate roti în jurul șurubului static. Din punct de vedere geometric, un șurub poate fi privit ca un plan înclinat îngust înfășurat în jurul unui cilindru. Ca și celelalte mașini simple un șurub poate amplifica forța; o mică forță de rotație (cuplu) pe arbore poate exercita o forță axială mare asupra sarcinii. Cu cât pasul, distanța dintre filetul șurubului, e mai mic, cu atât mai mare este avantajul mecanic, raportul dintre forța de intrare și de ieșire. Șuruburile sunt utilizate pe
Șurub (mașină simplă) () [Corola-website/Science/336866_a_338195]
-
Polul nord selenar este punctul din emisfera nordică a Lunii în care axa de rotație a aceștia se întâlnește cu suprafața să. Polul nord este cel mai nordic punct de pe Lună, situat diametral opus polului sud selenar. Acesta definește latitudinea 90° nord. La polul nord toate direcțiile se îndreaptă spre sud; toate liniile de longitudine
Polul Nord al Lunii () [Corola-website/Science/336872_a_338201]
-
adânc, până la 100m. Acest lucru ar putea îmbunătăți în mod dramatic modul de înțelegere a compoziției lunii, istoria geologică și formarea ei, dezvăluind noi indicii despre începuturile Sistemului Solar. Misiunea este o încercare de a obține crowdfunding prin . Axa de rotație a Lunii se află în craterul Shackleton. Ale cratere notabile mai apropiate de polul sud lunar sunt: De Gerlache, Sverdrup, Shoemaker, Faustini, Haworth, Nobile și Cabeus.
Polul Sud al Lunii () [Corola-website/Science/336873_a_338202]
-
și inginer din primului secol î.Hr., și era utilizat pentru măsurarea distanțelor pe mare. Montate pe nave, acesta constatau dintr-o roată cu palete dispuse pe o parte a acestora, care, în contact cu apa, erau puse în mișcare de rotație prin înaintarea navei. O serie de roți dințate, care transmiteau mișcarea la un mecanism, lăsa să cadă într-un container o piatră mică sau o bilă de metal la fiecare rotație a roții, proporțional cu mărimea acesteia, și care corespundea
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
în contact cu apa, erau puse în mișcare de rotație prin înaintarea navei. O serie de roți dințate, care transmiteau mișcarea la un mecanism, lăsa să cadă într-un container o piatră mică sau o bilă de metal la fiecare rotație a roții, proporțional cu mărimea acesteia, și care corespundea unei mile romane (sau Milium Miliarum). La sfârșitul călătoriei, numărând pietricelele, se putea afla cât de multe mile de drum au fost. Acest dispozitiv, spre deosebire de contorul de parcurs terestru, avea inexactități
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
ce conducea un alt șurub transversal care mișca un cursor. Un creion de pe cursor înregistra distanța parcursă de șurub în lungul cursorului pe un desen atașat de bord la o scară aleasă. Roata topografică este marcată în trepte fracționale a rotației de la o poziție de referință. Astfel, poziția sa la un moment anume poate fi reprezentată ca o fracțiune a unei rotații din această referință. Dacă roata a făcut o rotație completă (360 grade unghiulare), distanța parcursă este egală cu circumferința
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
cursorului pe un desen atașat de bord la o scară aleasă. Roata topografică este marcată în trepte fracționale a rotației de la o poziție de referință. Astfel, poziția sa la un moment anume poate fi reprezentată ca o fracțiune a unei rotații din această referință. Dacă roata a făcut o rotație completă (360 grade unghiulare), distanța parcursă este egală cu circumferința roții. În figura din dreapta, linia albastră este punctul referință de plecare. Pe măsură ce roata se învârte în timpul măsurătorii, se vede că roata
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
scară aleasă. Roata topografică este marcată în trepte fracționale a rotației de la o poziție de referință. Astfel, poziția sa la un moment anume poate fi reprezentată ca o fracțiune a unei rotații din această referință. Dacă roata a făcut o rotație completă (360 grade unghiulare), distanța parcursă este egală cu circumferința roții. În figura din dreapta, linia albastră este punctul referință de plecare. Pe măsură ce roata se învârte în timpul măsurătorii, se vede că roata parcurge un unghi de formula 1 radiani, care este egală
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
cu circumferința roții. În figura din dreapta, linia albastră este punctul referință de plecare. Pe măsură ce roata se învârte în timpul măsurătorii, se vede că roata parcurge un unghi de formula 1 radiani, care este egală cu 135 de grade sau formula 2 dintr-o rotație completă. Fiecare rotație a roții măsoară o anumită distanță, cum ar fi un metru sau un kilometru. Astfel, prin numărarea rotațiilor cu un dispozitiv mecanic atașat la roată se măsoară direct distanțele. Roțile topografice oferă o măsurătoare de precizie bună
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
În figura din dreapta, linia albastră este punctul referință de plecare. Pe măsură ce roata se învârte în timpul măsurătorii, se vede că roata parcurge un unghi de formula 1 radiani, care este egală cu 135 de grade sau formula 2 dintr-o rotație completă. Fiecare rotație a roții măsoară o anumită distanță, cum ar fi un metru sau un kilometru. Astfel, prin numărarea rotațiilor cu un dispozitiv mecanic atașat la roată se măsoară direct distanțele. Roțile topografice oferă o măsurătoare de precizie bună pe o suprafață
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
că roata parcurge un unghi de formula 1 radiani, care este egală cu 135 de grade sau formula 2 dintr-o rotație completă. Fiecare rotație a roții măsoară o anumită distanță, cum ar fi un metru sau un kilometru. Astfel, prin numărarea rotațiilor cu un dispozitiv mecanic atașat la roată se măsoară direct distanțele. Roțile topografice oferă o măsurătoare de precizie bună pe o suprafață netedă, cum ar fi un trotuar. Pe teren accidentat, patinarea roților poate reduce drastic precizia. Nisipul sau solul
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
așa că prezența de corpuri mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de dioxid de carbon (CO) în atmosferă. Acest procesus pare să fie frecvent pe planete active geologic de tip pământesc având o viteză de rotație suficientă. Pentru corpurile planetare mai masive, trebuie mai mult timp ca să genereze căldură internă, factor esențial pentru tectonica plăcilor. Dar, o masă excesivă poate să incetească tectonica plăcilor în motiv de creșterea de presiune și de viscositate la mantaua, care
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
spre est și la nord de unul foarte puternic îndreptat spre vest. Deși vânturile din jurul marginii petei au maxim ~120 m/s (430 km/h), curenții din interior par să stagneze, cu puține fluzuri de intrare și ieșire. Perioada de rotație a petei s-a diminuat cu timpul, probabil ca rezultat direct al reducerii constante de dimensiune a acesteia. Latitudinea Marii Pete Roșii a fost stabilă pe durata de observație a înregistrărilor observaționale bune, de obicei variind cu aproximativ un grad
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]