8,807 matches
-
ianuarie 1919, proclamaseră unirea "poporului sas din Transilvania" cu Regatul României. A fost deputat între anii 1919-1938, iar din anul 1932 a condus, în calitate de lider, Grupul parlamentar al deputaților minorității germane, așa-zisul Partid German. Totodată Hans Otto Roth a slujit comunitatea etnicilor germani din România și în alte funcții importante, de exemplu cea de președinte al Casei Generale de Economii din Sibiu ("Hermannstädter Allgemeine Sparkasse"), de președinte al consiliului de administrație al Uzinei electrice din Sibiu, precum și de prim-epitrop
Hans Otto Roth () [Corola-website/Science/308857_a_310186]
-
fusesee învelit sicriul. Ulterior, fiul lui Ion Inculeț, inginerul Georgel Inculeț, împreună cu niște meșteri, a reparat mormântul. În perioada regimului comunist, biserica nu a fost folosită, fiind închisă, iar Parohia Bârnova și-a avut sediul la Mănăstirea Bârnova. S-a slujit în biserică doar de două ori pe an, la hram. După Revoluție, în anul 1992, acest sfânt locaș a trecut din nou în patrimoniul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Parohia Bârnova trecând cu slujbele în Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul". În fiecare
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova () [Corola-website/Science/308895_a_310224]
-
sub codul LMI: . În localitatea Ileanda, se află “Biserica nobililor“ construită din lemn în secolul 17 pe locul numit “Buruieni“ unde a fost situat prima dată satul. Ea a fost mutată ulterior în regiunea dealurilor, odată cu schimbarea vetrei satului. A slujit ca biserică a satului, până la construirea unei biserici mai mari in anul 1730 numită “Biserica Ginerilor“, care a fost demolată și pe locul căreia s-a construit actuala biserică ortodoxă. Biserica actuală datează din secolul al XVII-lea. Forma este
Biserica de lemn din Ileanda () [Corola-website/Science/309786_a_311115]
-
acestea, în cursul anului 2011, biserica a fost restaurată. După ce lucrările au fost finalizate, în a opta duminică după Rusalii - 7 august, vechea bisericuță a fost târnosită de către P.S. Petroniu. Cel mai vechi preot despre care se știe că a slujit în această biserică și despre care s-au găsit și documente care să certifice acest lucru a fost preotul Roman Teodor. De la acest preot a fost găsit de către preotul Gheorghe Munteanu actul prin care se atestă hirotonirea sa. Documentul este
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
anul 1647, răstocenii n-au fost trecuți cu vreo datorie față de preot. Poate că nici nu au avut vreunul propriu. În 1651, despre unul din fiii nemeșului Simion Rednic (caligrafiat Raitnit), din Ciocmani se spune: „...locuiește separat în Răstoci și slujește preoția". Prezența lui sugerează că sătenii - acum în număr de 23 familii — își ridicaseră biserică și luase ființă o parohie. Rákóczi (care domnea atunci) a pus bisericile Chioarului (de care aparținea Răstociul) sub jurisdicția superintendentului calvin. Decizia pare să urmeze
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
greco-catolice . 1760-1765: Episcopul ortodox Dionisie Novacovici a primit din partea răstocenilor o contribuție în bani. Pe chitanța care confirmă faptul a semnat în limba română „Birăul Huso (Hossu - n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7 familii și o slujea popa Alexa (Crișan), care revenise în Răstoci. Nu avea însă, cantor, clopotar și învățător (Ilie Butuza plecase și el din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul trăia din pământul său arabil de o
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
de credința greco-catolică. Așa a rămas. Concluzie: Parohul i-a sfințit pe preotul convertit și pe locuitori; la cererea lor, le-a fost confirmat și instalat preot". 1811: Parohia Răstoci aparține protopopiatului Ciocmani. Capi de familii - 75 cu 566 (?) suflete. Slujesc: popa Toader (?), cantorul Dumitru (Hossu) și clopotarul Petru (Hossu), învățător nu este. 1818: În Tabela de impunere a satului Răstoci apar: cantorul Dumitru Hossu și cîrstnicul și clopotarul Petru Hossu, scutiți amândoi de taxa capului. 1820: Era în funcție noul
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
proporției credincioșilor aparținând confesiunilor românești (ortodoxă și greco-catolică) îl constituie Șematismul jubiliar greco-catolic din anul 1900 (Șematism - publicație a episcopiei destinată cunoașterii parohiilor și bisericilor, ce cuprinde: numărul credincioșilor, date istorice, date privind biserica și construcțiile aferente, preoții care au slujit etc.). În cadrul unei analize a lăcașurilor de cult din zona Sătmarului, Fr. Schulz face o apreciere ce relevă valoarea intrinsecă a bisericilor de lemn românești: „Bisericile norvegiene nu oferă nici pe departe, în formele lor esențiale, claritatea și conștiința de
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
cel mai mare din familie, viitorul împărat Ioan al VIII-lea. Constantin a câștigat devotamentul fără margini și admirația viitorului istoric Gheorghe Sphrantzes, ale cărui amintiri sunt o unică și amănunțită sursă pentru cariera sa. Sphrantzes, care venea din Morea, slujise la curtea lui Manuel II. Unchiul său fusese tutorele lui Constantin. Verii săi fuseseră tovarășii, prietenii și însoțitorii lui Constantin. Ajuns pe tron, Ioan al VIII-lea a ezitat, la început, să cedeze în fața dorinței lui Constantin ca Sphrantzes să
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
membru al sinodului antiunionist.El fusese un membru proeminent al delegației bizantine la Conciliul de la Florența și se dovedise el însuși un sprijinitor elocvent al unirii Bisericilor, redactând tratate în favoarea teologiei și doctrinei latine. După conciliu, a continuat să-l slujească pe împăratul Ioan al VIII-lea ca secretar și, timp de câțiva ani, a evitat întreaga controversă. Dar, sub influența fostului său dascăl, Marcu Eugenikos, a început să-și schimbe punctul de vedere; și, când Marcu a murit, în aprilie
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
1452, cu o lună înainte de sosirea lui Isidor, Teodor Agallianos, un jurist din Constantinopol, odinioară prieten al lui Marcu Eugenikos și membru al synaxis-ului, așternuse pe hârtie prima schiță a unei cronici scurte despre evenimentele contemporane. Megaducele Luca Notaras a slujit țelului urmărit de împărat, încercând să păstreze spiritele calme. El a convins o adunare a poporului de bunele intenții cu care venise cardinalul și de faptul că celebrarea unirii la Constantinopol avea să fie spre folosul lor. Dar aristocrații din
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Nicolae Peterfi din Cubleșu și a fost sființită în 4 noiembrie 1928 de către episcopul Iuliu Hossu. Cu această ocazie, biserica a primit hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. În această biserică, când încă se afla în Elciu, trebuie să fi slujit și Țiple Popa care, împreună cu Ioan Zugravul din Elciu ajung să picteze spre sfârșitul secolului al XVIII-lea mai multe biserici din zona Codrului. Pictura realizată de cei doi se remarcă prin bogăția scenelor și programul iconografic unitar. Singura lucrare
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
bisericii de lemn din Chieșd dar se presupune că aceștia au zugrăvit și bisericile de lemn din Corund și Soconzel - amândouă în județul Satu Mare, precum și bisericile de lemn din Bicaz și Orțâța - aflate în județul Maramureș. În perioada 1837-1851 a slujit în această biserică preotul Iosif Perșe, care a fost și un important zugrav de biserici, pictând aproape toate bisericile din districtul Dârjei. Activ în prima parte a secolului XIX, Iosif Perșe este considerat a fi discipolul celor doi consăteni ai
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
familie de gospodari catolici de etnie germană. A studiat în Seminarul arhiepiscopal București și la Colegiul "De Propaganda Fide" din Roma, unde a fost sfințit preot, la 19 aprilie 1919. A fost vicar și paroh, profesor și director de liceu, slujind o vreme și în curia Arhiepiscopiei Romano-Catolice București. În vara anului 1935 a fost numit paroh și decan (protopop) de Constanța, misiune pe care a împlinit-o până în noiembrie 1951. A murit la Craiova, în timpul activității, la 4 iunie 1964
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
unui editor, ceruse în loc de modestul onorariu câteva cărți din literatura universală), mintea lui cercetătoare și un ascuțit spirit de observație l-au orientat în școala grea a vieții, înarmându-i talentul cu forțele nesecate ale înțepelciunii poporului, căruia i-a slujit prin întreaga sa operă. Tânărul slujbaș de la tribunalul din Tver are prilejul să cunoască moravurile tribunalelor provinciale din Rusia Ecaterinei a II-a, abuzurile aparatului birocratic țarist, exploatarea nemiloasă a maselor. Contactul viitorului fabulist cu poporul, cu masa celor mulți
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
orașului Linz din Austria. În anii primului război mondial a dat, în această calitate, ajutor moral și material refugiaților evrei din Galiția și Bucovina care se adunaseră într-o tabără din preajma orașului. După încheierea războiului, între anii 1918 - 1926, a slujit ca rabin al comunității evreilor din Bielsko-Biała și ca profesor de iudaism la liceele din această localitate. S-a căsătorit cu Perla Margalit, născută Sekler, originară din Polonia și care studiase farmacia la Universitatea din Cernăuți, iar când în anul
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
litere al Universității Sorbona Reîntors în România în 1926, a fost angajat ca rabin al sinagogilor "Lupu Schwarz" și "Reșit Daat" din Iași și s-a căsătorit cu Rivka, fiica rabinului Efraim Landau din Iași. În continuare, în 1926 a slujit ca rabin al comunității sefarde din București apoi și la alte congregații religioase evreiești din capitala României: între 1926-1935 a oficiat la Sinagoga Mare, între 1935-1940 la Templul Unirea Sfântă, iar între anii grei ai fascismului și războiului (1940-1945), la
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
putea da ajutor voluntar. Din 1996 încoace au fost propuse mai multe amplasamente pentru Catedrală. Primul a fost Piața Unirii din București, în fața clădirii care adăpostește Unirea Shopping Center, unde în prezența Papei Ioan Paul al II-lea a fost slujită o troiță, ca piatră de temelie. În perioada 1999-2002 se discuta axul Bulevardului Unirii, în fața terenului pe care ar fi trebuit sa se inalțe noua clădire a Operei. În anul 2004, Guvernul Adrian Năstase a transmis în folosință Bisericii Ortodoxe
Catedrala Mântuirii Neamului Românesc () [Corola-website/Science/305012_a_306341]
-
a fost prezidată, la catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, de Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice, în prezența Eminenței Sale Cardinalul Leonardo Sandri, "Prefectul Congregației Bisericilor Orientale de la Roma". În biserica Sf. Vasile au slujit de-a lungul timpului patru episcopi greco-catolici. Este vorba despre episcopul Demetriu Radu, ucis într-un atentat cu bombă pus la cale de comuniști la Senatul României (pe 8 decembrie 1920), despre episcopii Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu și Ioan
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
despre episcopul Demetriu Radu, ucis într-un atentat cu bombă pus la cale de comuniști la Senatul României (pe 8 decembrie 1920), despre episcopii Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu și Ioan Bălan, suprimați în temnițele comuniste. Monseniorul Vladimir Ghika a slujit aici în anul 1943. Între personalitățile literare care au aparținut de această parohie s-a numărat George Coșbuc, în timpul perioadei sale bucureștene. Biserica a fost frecventată în perioada interbelică de politicienii greco-catolici care au activat în capitala României: Iuliu Maniu
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
universal). Puțină lume știe că acela care a condus timp de câteva decenii în secolul trecut Biserica Armeană (între 1955 și 1994) era un armean născut în București (România): Patriarhul Suprem și Catolicos Vasken I. Actualmente, limba în care se slujește în toată lumea, inclusiv în România, este limba armeană literară veche. Recunoscut de statul român în 1928, cultul armean își înființează propria eparhie după câțiva ani. Această eparhie stă sub autoritatea dogmatică și canonică din Ecimiadzin (Armenia), dar are și un
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
călugării armeni fiind totodată și preoți. În România s-au păstrat două mănăstiri care au aparținut armenilor, în Suceava: Mănăstirea Zamca și Mănăstirea Hagigadar. Actualmente, mai există în lume foarte puțini călugări armeni, o comunitate fiind cea de la Ierusalim care slujește la locurile sfinte alături de celelalte confesiuni. Armenii au dat foarte multe personalități de seamă pentru istoria României: Ioan Vodă cel Cumplit (numit și Ioan Vodă Armeanul), Manuc Bei (cel care a construit Hanul bucureștean ce-i poartă numele), Arhimandrit Mitrofor
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
1812, în moșia din Chițcani, stăpânită de vistiernicul Grigore Sturza, erau înregistrate 36 de familii țărănești, o familie de mazili și o familie de ruptași. În biserica de lemn din sat, construită în anul 1771 alături de o biserică mai veche, slujeau doi preoți, un diac și un dascăl. La 27 iunie 1813, la un an după eliberarea Basarabiei de sub jugul turcilor de către Rusia, cinci țărani din Tețcani (Ioan Vornic, Agapi Buță, Ion Șchiopu, Grigore Popa și Vasile Matveev) s-au plâns
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
Pământul pe care a fost înălțată biserica a fost oferit de familia Mazîlu, a cărei proprietate fusese.Astfel, în anul 1913 biserica din Colonița a fost sfințită și și-a deschis porțile pentru credincioși. De atunci și până în prezent au slujit bisericii mai mulți preoți, părintele Timofei, Mihail, Anatolie, Vasile, Petru, Atinagora ș.a., iar din 1995 și până azi preotul paroh Victor Tofan este cel care călăuzește sătenii spre credință și rugăciune. Se spune, că cel mai mult a pătimit părintele
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
părintele Timofei, Mihail, Anatolie, Vasile, Petru, Atinagora ș.a., iar din 1995 și până azi preotul paroh Victor Tofan este cel care călăuzește sătenii spre credință și rugăciune. Se spune, că cel mai mult a pătimit părintele Mihail Blanovschi, care a slujit bisericii din Colonița într-o perioadă grea pentru biserică, perioada sovietică, atunci când cei aflați la putere încercau cu orice preț să închidă sfintele lăcașe. Olga Țoiu spune că: „Pentru a nu închide biserica, oamenii au stat de pază zile întregi
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]