10,656 matches
-
lumină, aer condiționat, covoare mișcătoare la coborât și la suit, compartimente pentru copii. Lume foarte multă circulă. Moscova circulă mai mult pe subt pământ. Când au dat de pături mari de apă, inginerii au înghețat-o și au săpat în stâncă. Sara plecăm la Leningrad, ora 6. Tren domol, vagoane cu paturi, ceaiu. 25 Iunie, luni Ajungem la amiază. Am străbătut o întinsă regiune de mlaștini și păduri: sălcii, molid și pin, mesteacăn și plop. Sate foarte rare. Distrugeri de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul și o parte din cap, apoi a intrat iar în stâncă... [AFORISME VERSURI] [1948]** *1 Ce meșter poate face din cioburi oală nouă? *1Plânsul și râsul stau la muieri împreună cu rumenile./ rumenelile/ *1Lumea nu se sparie de răgetul magarului. Aux fenêtres de l'univers Où tu es assise, étonnée de ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asupra animalului prezentat prin organele inferioare. Transformarea e încă în curs. "Irezoluția activă" a lui Hamlet (Wilhelm Meister) Tragicul e conflictul moral insolubil. Lupta disperată a conștiinței încleștată între datorii contradictorii. Eroul e un Sisif care urcă necontenit pe culme stânca ce se rostogolește iarăși, după aceea, în prăpastie. Onoarea, formă nouă a sentimentului de conservare intim asupra instinctului moral al individului. În vremea crizei religioase din Franța pe timpul revoluției franceze, a apărut melodrama, ca moralizator al mulțimilor. Cele două orfeline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Suntem găzduiți într-o veche casă gruzină. Chiar în ziua sosirii noastre, Vineri după amiază vizităm o parte din oraș și muntele, amenajat ca o clădire măreață, care domină orașul. Tbilisi e străbătut de râul Kura. Deasupra râpei lui, pe stâncile granitice, casele vechiului Tbilisi se țin încă, de o mie două sute ori o mie cinci sute de ani. Câteva mănăstiri chiar la malul nalt al Kurei; alte biserici și cetățui se înșiră pe coasta muntelui. Orașul nou se întinde spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câteva cuvinte într-al 76-lea tom al vizitatorilor. Ne-am întâlnit aici cu niște englezi și scoțieni pe care i-am văzut și la Moscova. Am vizitat cimitirul din coasta muntelui ce domină orașul (Sâmbătă) așa-zisul panteon. Între stâncile colțuroase ale piscului, alături de funicularul ce servește palatul de sus, o bisericuță veche ca toate cele vechi de la Tbilisi, și câteva morminte de intelectuali, scriitori, artiști și oameni de știință. Într-o pace impresionantă odihnește aici sufletul acestui vechi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luntri în larg, cu pescari localnici. Soci se înfrumusețează necontenit; pretutindeni șantiere pentru palate nouă. Șosele perfecte; poduri peste prăpăstii. Cursul pâraielor e regulat pentru nevoile practice și pentru înfrumusețarea peisagiilor. Se află dincolo de păduri sus, pe un țanc de stâncă (650 m. altitudine) un turn cu terase în stil roman clădit din piatră. Șoseaua care duce până acolo sus a fost construită în câteva luni. I se spune acestui țanc Ahun, și a fost, în vremuri vechi, loc de refugiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au pământ bun cărat de apele ce vin de sus din omăturile piscurilor. Munții cătră care mergem deși nu întrec 2000 m. au zăpadă în râpele coastelor. Într-un loc ghețarul a ajuns până la marginea șoselei. E tare ca o stâncă. Într-un loc găsim un pârău care coboară din munți, având ieșiri și prin alte tuneluri pe care le-a sfredelit apa. La un pod se află un mic lac albastru de unde vin și parte din aceste izvoare gemene. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai curând cascade, sar din treaptă în treaptă. Pe alocuri cascade adevărate, cu pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare cotitură a drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din ghețarele de sus. Stânci de omăt sunt și-n marginea drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiecare cotitură a drumului aveam priveliștea pâraielor viforoase, ce se eliberează spre văi din ghețarele de sus. Stânci de omăt sunt și-n marginea drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni foarte înalți (60 m.) tinzând din râpă spre lumina de sus. Pretutindeni în lungul șoselei care duce sus, spre Vathara, am recunoscut lucrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lăudat. Tinere poet, scrie așa încât la bătrânețe să te citești fără a te rușina. Pofta pedeapsa leneșului. [JUGOSLAVIA aprilie 1956]* Belgrad Brod pustă. Regiunea spre Saraievo și după Saraievo muntoasă, fără păduri. Piatra munților neagră. Spre Maștar, munți zbârliți cu stânci goale, de o tristeță înfricoșată. Nu-i izvor, nu-s pășuni. Rar câteva locuinți sărace. "Munte-negru". Dubrovnic, grădină îngrijită. Ajungem pe drumuri cotite, pe marginea sinuoasă a Mării Adriatice. Terase de măslini, portocali, agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse. Monumentul lui Mestrovici de la Țavtat. Cimitir pentru întreaga localitate, săpat în stâncă, cu cheltuiala unui bogătaș. (..................) 13 milioane dinari. Portretul de la primărie a lui Tito mai tânăr (blond roșcat). Tren pitic pe malul mării, care cotește în lungul coastei parcă ar căuta copii ca să se joace cu ei, și chemându-i c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să intre în mănăstiri sau în localuri (farmacii) unde se află semnul crucii. În Bosnia ne-am oprit să vorbim cu un musulman (slav). Femeia n-a stat; s-a dus tot înainte. Bosniacul râdea: E nevastă-mea. Gropnițele de stâncă de la Tavtat în care un sculptor și-a pus viziunea unei ascensiuni de trupuri grele cătră cerul albastru, pe când marea și peștii de piatră freamătă împrejur. Nu. Toate rămân aici, bietele trupuri descompuse odată cu visurile. Nu e infern, nici paradis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
incident. Nici măcar sarcina apărută din senin nu provoacă frisoane, mentalul tradițional este familiarizat cu puterea germinativă din afara umanului. „Mama însăși nu face decât să primească pruncul”. Credințe nenumărate ne informează că femeile rămân însărcinate prin simpla apropiere de anumite locuri: stânci, caverne, copaci, râuri. Sufletele copiilor pătrund în pântec și femeile concep. Oricare ar fi condiția acestor sufletecopii, sunt sau nu sunt sufletele strămoșilor, un lucru este sigur: au stat până la reîncarnare ascunse prin crăpături, brazde, bălți sau păduri: trăind un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
locului inițiatic implică mutilarea ca însemn al superiorității căutate. Și în colinde contactul cu mineralul și muntele, ca spațiu superior universului ordonat, trece dincolo, având o condiție similară cu cea a podului. Vânătoarea flăcăului se face „Peste munți/ Cărunți,/ Pe sub stânci/ Adânci,/ Pân la Pod-de carne,/ Că n-a fost de carne,/ (...) Pân la Pod-de os/ Că de os n-a fost”. Vocea lirică este a ciutei proroace din colinda tip III 65. Ea știe că podurile vor fi făcute din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroul nu poate evita absorbția în mineral, fiindcă este o etapă necesară, o moarte întru esență: „Țânând mâna la gură, a slăbit mâna de la gură ș-a zâs:Să te-mpietrești. S-a-mpie- trit și el, și calu. S-a făcut stâncă dă piatră” (Scheiu de SusDâmbovița). Porunca magică utilizează timpul conjunctiv prezent ce materializează voința divină fără întârziere. Efectul vorbelor este egal resimțit cu sens imperativ de armăsarul feciorului, demonstrând o dată în plus trupul spiritual comun al perechii eroice. Ipostaza avimorfă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
perechilor distruse împarte drumul în etape ce formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț fac nouă părechi de opinci dă oțăl șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici dă la mine sui pă nouă stânci dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui spațiu inaccesibil și alunecos, în compunerea unei traiectorii chinuitoare dusîntors. Fierul aparține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț fac nouă părechi de opinci dă oțăl șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici dă la mine sui pă nouă stânci dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui spațiu inaccesibil și alunecos, în compunerea unei traiectorii chinuitoare dusîntors. Fierul aparține dominantei umane, supusă distrugerii prin coroziune și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pârguirii și imaginea desăvârșirii sugerată de coacere. Celălalt moment al liniei evolutive ține de epuizarea fertilității și pericolul creează necesitatea ritualului mântuitor. Eroului i se cere o fertilitate hiperbolică smulsă sacrului (el trebuie să obțină recolte pe mare, pe munți, stânci...), pentru că acesta amenință lumea ciclic cu sterilitate. „Recolta simbolizează Creația, manifestarea triumfală a unei forme tinere, bogate, perfecte”, iată de unde vine grija obsesivă pentru roadele pământenilor. Efortul de supunere a tărâmului arid și convertirea lui la social este sugerat de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
contingent. Legătura permanentă cu lumea esențială se face prin organul sensibil al ascultării, sugestie a receptivității augmentate. Urechea devine un adevărat depozit de obiecte magice, capabile să stăvilească expansiunea maleficului: peria de aici se transformă în pădure deasă, gresia în stâncă înaltă. Spațiul otic face să se materializeze puterile năzdrăvane în formă concretă, intimitatea spațiului cranian cumulând energiile spirituale cu cele psihice și cognitive. Mâna voinicului, metaforă a acțiunii ordonatoare, extrage de fiecare dată obiectul potrivit, semn că numai prin unirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unele îmi erau destul de bine cunoscute, ca: Palatul Prezidențial, Parlamentul, Finlandia Hall, monumentul lui Sibelius, cu toate edificiile legate de ilustrul compozitor, monumentul și Muzeul "Mannerheim" și multe alte clădiri, muzee, care fac frumusețea acestui oraș-port, alcătuit din insule, peninsule, stânci, artistic utilizate de arhitecți iluștri formați de geniul acestui popor harnic și talentat. Subliniasem de la prima lectură vizitarea unei fabrici de produse electrotehnice numită "Nokia". Văzusem prin magazine, alături de casetele pentru care făcusem promisiuni copiilor că le voi cumpăra pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
aveam deja biletul cumpărat pe ruta Lima-Caracas-Madrid, cei doi tehnicieni, care regretau plecarea mea, au organizat o excursie în afara orașului Lima, undeva pe malul oceanului, unde am admirat o operă unică a valurilor ce reușiseră să creeze o poartă în stâncă, asemeni unei sculpturi a unuia dintre marii maeștri italieni. Chiar și drumul, dus-întors, mi s-a părut o experiență deosebită, făcând cunoștință, pentru prima oară, cu modalitatea de a comercializa o mulțime de produse, expuse pe marginile drumului spre vânzare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de los Caidos" (Valea celor căzuți), aflat în apropierea Escorialului și care este un memorial închinat victimelor războiului civil. Realizarea artistică a memorialului este cu adevărat monumentală. Ea constă într-o cruce imensă de 150 de metri, ridicată pe o stâncă care adăpostește o bazilică subterană. Drumul care duce spre "Santa Cruz del Valle de los Caidos" se închide cu o largă platformă aproape dreptunghiulară, copie parcă a Escorialului, laturile fiind adăposturi ale criptelor celor căzuți, dincolo de care se află intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
bazilică subterană. Drumul care duce spre "Santa Cruz del Valle de los Caidos" se închide cu o largă platformă aproape dreptunghiulară, copie parcă a Escorialului, laturile fiind adăposturi ale criptelor celor căzuți, dincolo de care se află intrarea în bazilică și stânca purtătoare a impunătoarei cruci comune la capul celor morți. Mozaicul de deasupra criptelor, crucea gigantică flancată de sculpturi de mari dimensiuni, înfățișând pe Evangheliști și virtuțile cardinale, dau valoarea artistică a mausoleului. 16. Cursa TAROM spre București Duminică, la prânz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ca în cazul lui Cezar Ivănescu, ca Scylla și Caribda să "ființeze" într-un singur om! Și să se fi bătut cap în cap, o viață întreagă, lovind deopotrivă pe prietenii și neprietenii care voiau să treacă printre cele două stânci emblematice spre sufletul poetului...! Dar poezia, zice-se, se desprinde la un moment dat de poet, ca fluturele de crisalidă și ia lumea la îmblânzit pe cont propriu. Poezia lui Cezar Ivănescu nu face excepție. Dimpotrivă. Am să reiau un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trăiesc înspăimântate, mereu la limită, vieți unice și irepetabile? Artistul. Fie el poet sau muzician, pictor sau geometru, filosof sau împletitor de plase de păianjen...! Poezia este sămânța a patra, cea căzută în pământul cel bun? Sau cea căzută pe stâncă stearpă, între spini, bălării, lângă drum, unde n-are destul sol să prindă rădăcini. (Aici numai sămânța beniuciană a reușit, cu merele lui roșii legate cu ață în pom, ca în bradul de Crăciun: "Sunt măr de lângă drum și fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]