11,425 matches
-
Șerban cunoaște bine vanitatea succesului. Pasionat fără intransigență, el este tolerant fără nici o concesie de substanță. Simplitatea sa surprinde - nici o urmă a infatuării de mare maestru și profesor nu umbrește prezența sa umană. Andrei Șerban nu Încremenește În propria sa statuie: el rămâne un perpetuu căutător al Adevărului. Cartea prezentă este un mare cadou făcut culturii române. Cetățean al planetei, Andrei Șerban detestă frazele și acțiunile patriotarde. Dar Andrei Șerban rămâne român prin geniul transgresiunii, care a permis câtorva creatori din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Königlicher Polnischer und Kufürstlicher Sächsischer Akziseneinnehmer“ - electorul respectiv fiind tizul lui, August II, rege al Poloniei) se trăgea dintr-un lung șir de pastori. Stră-străbunicul lui, Wolfgang Graun, era, În 1575, organist la Plauen (În apropiere de Wahrenbrück), unde o statuie a urmașului său, compozitorul, Înnobilează o grădină publică. Carl Heinrich Graun a murit la vârsta de cincizeci și opt de ani, În 1759, la Berlin, unde, În urmă cu șaptesprezece ani, se inaugurase noua clădire a operei, cu Cezar și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa sărăcia vestibulului. Mr. Cummings era un maestru al apusurilor de soare. Micile lui acuarele, achiziționate În diverse perioade la prețul de cinci sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
borangic atât de diafană că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui... Dar pe chipul ei, în toată ființa ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul, îl răsucește și-l străpunge cu ace într-un coc cum nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește în pat cu fața la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gustului. Prin izbitoare comparație. Pretutindeni la îndemână. Piramiduța de sticlă din măreața incintă a Luvrului mă indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră ca toate statuile ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră ca toate statuile ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici, subțire ca o floretă de scrimeur, ca un fir de oțel (așa mi s-a părut cel puțin mie) este ținută într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră ca toate statuile ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici, subțire ca o floretă de scrimeur, ca un fir de oțel (așa mi s-a părut cel puțin mie) este ținută într-o splendidă poziție verticală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în ce mod superb - tot adevărul despre stalinism, totalitarism, dictatură. Ce departe mă simt acum, în martie 1994, de acei ani înfrigurați, disperați și totuși (cumva) fericiți. * Mizantropie. În fața fostei Case a fostei Scântei. Îndreptându-mă, pe aleea din dreapta fostei statui spre intrarea Flacăra (era cât pe ce să scriu „fostei”, dar nu, Flacăra a rămas, cu același nume, dar cu altă orientare și cu alt conținut: de, altfel bate vântul acum), ca să urc la România literară, unde lucram pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fie desăvârșit, țin să precizez că fotografia înlocuitoare (profanatoare) nu avea nici cea mai mică legătură cu evenimentul. Să-l fi înfățișat cel puțin pe băgărețul personaj în fața casei de la Ipotești (dacă o fi călcat vreodată pe acolo), sau lângă statuia Poetului, depunând cuviincios o floare... Nici vorbă însă de așa ceva! Fotografia îl înfățișa purtând acel imbecilizant chipiu fals proletar, oprit la marginea unui lan de grâu, înconjurat de câțiva „specialiști” și gazetari de curte, unii mai obedienți decât alții, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este o biserică mare, înaltă și foarte frumoasă. Este catolică. Ea este construită deasupra peșterii, în așa fel că poți coborî pe trepte în peștera la fosta prima biserică. Este foarte interesant. Și catolicii au altar frumos amenajat. Ei au statui reprezentând personajele care au fost când S-a născut Pruncul. Este Sfântă Fecioara lângă Prunc, dreptul Iosif și mulțimea de îngeri care au venit deasupra lor. Apoi magii, pastorii, oi, capre, catari, câini și multe păsări -stoluri. Au și o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
locul unde a fost Crucea pe care a fost răstignit Domnul. Poți îngenunchea, săruta locul, te poți ruga și poți aprinde o lumânare. E foarte mișcător acest loc sfânt. E sfințit prin Sfântă Cruce a Domnului. Crucea este ca o statuie pe un soclu înalt, iar pe părțile Crucii împăratul Constantin și mama sa Elenă. Pe pereții peșterii sunt icoane mari și frumoase. Mărețe în taină lor. După ce ne închinam și privim, ieșim din peșteră. La câțiva metri de peșteră, în jurul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pe acest munte este peșteră Sf. Prooroc Ilie. Pe această peșteră este construită o biserică aparținând Carmeliților. Dar cât ne povestește părintele David de peșteră, iată, ne deschide poartă un călugăr. Ne invită în curtea mănăstirii. În curte este o statuie foarte înaltă a Sf. Prooroc Ilie. Cred că are peste 7 m înălțime. Pe un soclu înalt este statuia Sf. Prooroc Ilie cu sabia în mâna (foto) și la picioarele lui proorocii mincinoși care duceau lumea la idolatrie. Se spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne povestește părintele David de peșteră, iată, ne deschide poartă un călugăr. Ne invită în curtea mănăstirii. În curte este o statuie foarte înaltă a Sf. Prooroc Ilie. Cred că are peste 7 m înălțime. Pe un soclu înalt este statuia Sf. Prooroc Ilie cu sabia în mâna (foto) și la picioarele lui proorocii mincinoși care duceau lumea la idolatrie. Se spune ca pe acest munte Sf. Prooroc Ilie adună popor la rugăciune. Aici a făcut altar din pietre, a pus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dumnezeu să vă ierte pe toți! Să lucreze Duhul Lui în noi ca să ne putem mântui cu toții! Apoi ne oprim la Icoana Maica Durerii. Nu vă pot descrie în cuvinte așa cum e. Este un chip al Sfintei Fecioare că o statuie cum fac catolicii. Este atat de frumos, de gingaș, cu sabia înfipta în inima. E foarte impresionant și trist ce vezi. Apoi ne oprim la altarul ortodox, că e alăturat de cel catolic. Vezi pe Domnul pe Cruce și Sfântă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
președinte pe care diverși netoți îngâmfați îl făceau cowboy și actor de cinema ratat, a numit cu cea mai meticulos exactă vorbă, de cea mai mare justețe metafizică : the empire of the Evil (împărăția Răului). Am trăit să vedem debulonarea statuilor lui Lenin și a lui Djerzinski, rebotezarea Sankt Petersburgului, dispariția steagului roșu cu secera și ciocanul, dispariția lui „U.R.S.S. bastion al păcii e !”. Am fost contemporanii și martorii unei fantastice Epifanii, trebuie să fim conștienți de asta. Sub ochii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
denken = a gândi și mal = semn, deci, pentru gândire. Or, monumentul e ceva ce întrerupe cursul comun al vieții, al devenirii, suspendă devenirea și instaurează o realitate care se impune și-și impune autoritatea ei pe o anumită arie. O statuie sau o catedrală își impun dominația în spațiu, instaurându-și autoritatea pe-o anumită suprafață. Marele comic asta face. Gogol spune undeva, în Suflete moarte, următorul lucru : dacă contempli îndelung un spectacol comic, el devine trist. De ce ? Contemplarea îndelungă te
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
însemnare, din vremea lui Ludovic al treisprezecelea” (s.n.). Radu Albala explică (în Luceafărul, nr. 9/1985) cine erau acești „curteni”, anume „les courtisans du cheval d’airain”, cum erau numiți inșii fără căpătâi care-și aveau locul de întâlnire la statuia ecvestră, de bronz, a acestui rege. (Traducând impropriu prin „spijă”, Matei a cedat gustului său pentru cuvintele rare.) Dacă expresia e de pe vremea lui Ludovic al XIII lea, cum afirmă Pașadia, care probabil nu greșea, atunci nu e de crezut
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bronz, a acestui rege. (Traducând impropriu prin „spijă”, Matei a cedat gustului său pentru cuvintele rare.) Dacă expresia e de pe vremea lui Ludovic al XIII lea, cum afirmă Pașadia, care probabil nu greșea, atunci nu e de crezut că această statuie, ridicată în 1639 în Place Royale (astăzi Place des Vosges), din inițiativa lui Richelieu, ca un omagiu adus regelui său, să fi fost loc de întâlnire al derbedeilor și haimanalelor. Cartierul fusese o vreme într-adevăr rău famat, după ce Caterina
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prăvălii de lux, erau plimbarea favorită a lumii distinse, înțelegem că nu avea cum să se adune acolo, mai ales pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, pegra orașului. „Calul de spijă” va fi fost mult mai probabil cel al statuii, tot de bronz, a lui Henric al IV lea, de pe Pont-Neuf, pe vremea aceea principalul centru popular al Parisului, unde se produceau saltimbancii și mișunau negustorii ambulanți, șarlatanii, femeile publice, codoșii, o lume mai mult decât pestriță, din care nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
album Rodin, dăruit de René cu ocazia vizitei la Millesgården, în Stockholm. Eram împreună cu mama lui René, Linnéea, care ne plictisea cu gelozia ei „suedeză”. Din păcate, la ea chiar și sentimentele aveau naționalitate. Atunci am văzut pentru prima oară statuile Nijinski, în bronz, sculptate de Rodin. În catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor lui Nijinski, care-l ștampilaseră cu două cuvinte: „erotică bestială”) după spectacolul baletului După-amiaza unui faun, cu muzică din Debussy
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor lui Nijinski, care-l ștampilaseră cu două cuvinte: „erotică bestială”) după spectacolul baletului După-amiaza unui faun, cu muzică din Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă frumusețea frescelor și statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat de însuși Nijinski) el a întruchipat chiar sexualitatea și a dansat cu erecție. Am desenat mișcările corpului faunului imaginat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de mult în plasa fină a nervilor mei. Când am coborât la Roma, în lumina ei, am știut că fiecare oraș are lumina lui proprie, filtrată de tot ce există în el și deasupra lui. Am remarcat imediat pădurea de statui, capitelurile de piatră, marmură ieșită pur și simplu din pământ, din alchimia lui, precum oasele celor care au fost demult. Ochii mei doriseră atât de mult să vadă ruine - nimic mai covârșitor de frumos decât prezența ruinelor în mijlocul de jar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
covârșitor de frumos decât prezența ruinelor în mijlocul de jar al vieții. Bucăți de viață desăvârșită, vestigii de triumf din trecut, mister al resturilor de umanitate, structuri fotonice ale unui timp creator etern. În drum spre hotel m-am trezit în fața statuii lui Marcus Aurelius pe calul lui furios, ridicat pe piedestalul înalt, încât trebuie să te înalți ca să-l privești sau să te îndepărtezi ca să realizezi imaginea calului și a călărețului ca o unitate de nedivizat. Nichita îmi povestise cel mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]