8,833 matches
-
din loc în loc, deasupra urechilor. Copilul lui Suze și al lui Tarquin. Aproape că-mi dau lacrimile... dar sunt mult prea fericită. E cel mai ciudat sentiment din viața mea. Îi întâlnesc privirea lui Suze și ea îmi zâmbește euforică. Strălucește toată din clipa în care s-a născut el și mă întreb dacă nu cumva i-au greșit doza de gaz ilariant. — Nu e absolut perfect? — Este. Îi ating unghiuța minusculă. Și când te gândești că a crescut înăuntrul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ta. Și mult noroc. — Mersi. — Hei, Christina! Ne uităm în jur și o vedem pe Erin venind spre noi. Are deja pe ea rochia violet de domnișoară de onoare, părul îi e strâns într-un coc medieval, iar ochii îi strălucesc de încântare. — Ce cool e ideea asta cu Frumoasa din pădurea adormită! Ai văzut rochia lui Becky? Nu-mi vine să cred că eu sunt domnișoara de onoare! N-am mai fost în viața mea! Cred că Erin a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
super, nu? Mă uit repede în jur să văd dacă mă observă cineva, apoi mă strecor pe scaunul de lângă el. Arăți foarte bine. Ce bine, arată supersenzațional! În smochingul imaculat și cămașa albă elegantă, arată de vis. Părul negru îi strălucește în lumină și îi simt mirosul familiar al aftershave-ului. În clipa în care îmi întâlnește privirea, ceva se destinde brusc în sufletul meu - ca atunci când un covor se rostogolește în fața ta, invitându-te să pășești. Indiferent de ce se întâmplă astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uitându-mă așa pe geam la câmpurile pe lângă care trecem, simt cum mă cuprinde un val de fericire. Nu-mi vine să cred că totul a funcționat fără greș. După atâtea luni de griji și supărare. Suntem în Anglia. Soarele strălucește. Și o să ne căsătorim. Știi, sunt un pic îngrijorat, spune Danny, privind pe geam. Unde sunt castelele? — Suntem în Surrey, îi explic. Aici nu avem castele. — Și unde sunt soldații cu căciuli de un metru, din blană de urs? Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Toată lumea s-a îmbarcat? zice Clive, întorcându-se în scaun. S-a mai răzgândit cineva? Nu mai protestează nimeni din dragoste? Nici un sens giratoriu, nimic? Nu! zic. Nu mai e nimic. Haidem odată! Când ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare pe alee fără măcar să mai arunce o privire în urmă, în timp ce eu îmi flutur trena, în admirația trecătorilor. Doamne, ce amuzant e să fii mireasă. O să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de braț și pornim spre altar. Douăzeci și doi Suntem soț și soție. Suntem soț și soție, de-adevăratelea. Mă uit la verigheta strălucitoare pe care Luke mi-a strecurat-o pe deget în biserică. Apoi privesc în jurul meu. Cortul strălucește în amurgul de vară, iar formația cântă o versiune ușor leșinată a melodiei Smoke Gets in Your Eyes, și lumea dansează. Da, poate că muzica nu e chiar atât de meseriașă cum a fost cea de la Plaza. Da, poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mic habar despre ce se întâmplă în lumea reală. Clatină din cap. Cred că am cam luat-o un pic razna atunci. — Un pic? — OK, am luat-o razna de tot. Se întoarce și mă privește, și ochii întunecați îi strălucesc în lumina care vine dinspre cort. Îți datorez foarte mult, Becky. — Nu-mi datorez nimic, zic mirată. Acum suntem soț și soție. Acum... totul e ca un cont comun. Dinspre casă se aude un târșâit și, în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu nisip, după aceea le cufundam Într-un butoi cu apă clocotită, ca să le purific [...]. De Pesah, se spoiesc pereții exteriori ai caselor. Căsuțele, care au fost cufundate În noroiul iernii, se ridică din starea lor mizerabilă, stau drepte și strălucesc...” <endnote id="(813, pp. 44 și 92)"/>. În casele evreiești, curățenie generală se făcea și săptămânal, Înainte de sabat. În cârciuma sătească a lui Avrum (Liviu Rebreanu, Ion, 1920), „slujnica freca cu nisip [mesele și băncile] și le spăla În fiecare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
specificul „miros evreiesc”, datorat faptului că evreii ar prăji carnea În untdelemn („În loc de slănină”), cu multă ceapă și usturoi <endnote id="(455, II, p. 169)"/>. Talmudul recomanda, Într-adevăr, consumul de usturoi, pentru că acesta „place corpului, Îl Încălzește, face să strălucească fața, ucide tenia, mărește fluidul seminal, favorizează dragostea” <endnote id="(481, p. 350)"/>. Julian Ursyn Niemcewicz Își bătea joc Într-o nuvelă de evreii polonezi, spunând că aceștia mănâncă și „Înghețată de usturoi” <endnote id="(682, p. 70)"/>, iar Isaac
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și-a desfășurat celelalte cursuri: Poezia lucrurilor , Romantismul european , Impresii asupra literaturii spaniole se îndepărta treptat de noi, deși niciodată nu uita literatura noastră implicată în aceste probleme, prilej de a-și menține legătura cu noi. Umbla prin locuri necunoscute, strălucea peste peisaje nefrecventate de noi și deodată se cobora în lumea noastră și ne încălzea, ne fermeca, dar pentru puțin timp, căci din nou zbura mai sus de posibilitățile noastre de a-l vedea. Acum, cînd știu precis că a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cercetător, prestigios critic, istoric și teoretician literar, comparatist. Născut la 21 septembrie 1938 în comuna Rogojeni, județul Galați, a urmat școala primară în localitatea natală și Bârlad (1944-1951), iar liceul la Bârlad (1951-1956). Studiile universitare le-a efectuat în mod strălucit între anii 19561961 la Facultatea de Filologie a Universității Al. I. Cuza din Iași. Activitatea didactică a începuto la 1 octombrie 1961, fiind numit șef de cabinet la Facultatea de Filologie a Universității Al. I. Cuza din Iași. La 1
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Medico - Chirurgicale din Iași. Prof. univ. dr. Ioan Jitariu a știut să-și transmită cunoștințele și experiența sa, să-și imprime calitățile umane și chirurgicale colaboratorilor săi, ducând mai departe tradiția temeinic fundamentată a chirurgiei ieșene, făcând-o mereu să strălucească în contextul școlii medicale românești. Trecut în neființă în ziua de 12 august 1990, a fost înhumat în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -MARINESCU, GH. C., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Institutul de Medicină și Farmacie
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
în București, la 7 februarie 1885, dintr-o familie modestă, a făcut școala elementară și Liceul Petru și Pavel la Ploiești. La vârsta de 18 ani era student la Facultatea de Medicină din București, pe care o termină în mod strălucit în 1909, după ce și-a făcut stagiile de extern și intern, prin concurs. În 1914 i s-a conferit titlul de doctor în medicină în urma susținerii lucrării din domeniul bacteriologiei. Locul laboratorului în formația și cariera prof. dr. Ion Nicolau
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și umane ieșite din comun”. „Debutului” bucureștean, i-au urmat patru stagiuni de mari realizări, de împliniri, de confirmări ale laudelor și ale previziunilor exaltate ale multor cronicari. Se afirmă ca una din marile tragediene ale unei epoci în care străluceau actrițe de la Maria Filotti la Aura Buzescu. A urmat o serie de roluri care confirmau triumful debutului bucureștean: Iphigenia la Delphi de Gerhard Hauptmann, Anca din Năpasta de I. L. Caragiale, Taina nunții de Eg. Bourdet, Dar nu e nimic serios
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
din Freiburg Germania, a îmbrățișat nobila profesie de medic. Între anii 1937-1943 a urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași. La 13 mai 1943 a obținut titlul de doctor în Medicină și Chirurgie cu mențiunea „Magna cum laudae”. Pe timpul studiilor strălucite la Facultatea de Medicină, a avut ca profesori, personalități marcante ale medicinei românești: prof.dr. Gr.T. Popa, Leon Ballif, Ștefan Nicolau, Ștefan Al. Moruzzi și alții. În 1941 a fost externă, prin concurs, la Iași, iar în 1943 , internă, prin concurs
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și mai mult își distruge mașina decât câștigă un ban. Mă concentrez pe peisajul schimbător și pitoresc: dealuri aride, acoperite de tufișuri țepoase, câmpii verzi presărate cu vaci grăsuțe și parcă zâmbărețe și, din loc în loc, coaste ale dealurilor care strălucesc feeric în lumina puternică a soarelui. Quartz, îmi explică taximetristul. Primele zile în Estancia trec rapid. Casa este tot timpul plină de argentinieni veniți să-și petreacă vacanța în liniștea munților, unii din Cordoba, mulți din Buenos Aires. În afară de Virginia, patroana
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un strop de suflet omenesc, de viață... și pe ăla căruia nu-i plac poveștile, eu îl bag în mă-sa ! Frumoasă idee (și exprimată cu meșteșug, deși parcă se mai putea lucra la poanta finală), dar n-ar fi strălucit mai tare în filmul cuiva care mai și știe să povestească ? Comedia (fie ea și picarescă) cere organizare, calcul riguros al efectelor, tir precis. Comedia lui Saizescu e giumbușlucăraie bezmetică, debandadă hăhăitoare, scălîmbăială de bețivi. Filmul are două ore și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
n-am reușit să trec de această frază din paginile 22-23 : Părul negru, tuns scurt, cu breton, cobora băiețește pînă la jumătatea obrazului, abia lăsînd libere vîrfurile urechilor, petale albe, de care fuseseră prinși cu cîte o floare de diamant strălucind continuu ca picătura de rouă cerceii, două pagode de aur plutind cu acoperișurile lor arborescente și suprapuse ca și cînd ar fi fost țesute cu fir de păianjen, deasupra umerilor acoperiți de... . și cam atît am putut eu să înghit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ateu, acum simțea că violase rînduiala universului. Ajungea la un pas de autodenunț. După care își revenea. După cum i se destăinuia mai tîrziu unui străin întîlnit la o petrecere (Allen), se trezise într-o bună zi și realizase că soarele strălucește, că e înconjurat de familie și că, după toate aparențele, universului puțin îi pasă de fapta lui. Dacă s-ar fi lăsat distrus de principiile lui morale, asta n-ar fi însemnat că există o balanță, o justiție divină ; ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Atât oboseala drumului cât și curiozitatea ne-au făcut să grăbim pasul și „șeful” nu ne-a mai lăsat să pierdem timpul pentru că ne-a dus la muncă, nu la plimbare! Jos, în vale, incredibil de aproape, dar foarte jos, strălucea oglinda unui lac întins și am întrebat: “Ce apă este aceea?” Ni s-a răspuns: “Galileea” iar noi toți, într-un cor, am început să cântăm: “Galileea, Galileea, neștearsă ești din mintea mea ... numele tău, frumosu-ți lac, despre Hristos vorbește
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
voi prezenta mai jos, intitulate: NU TE LĂSA ÎNVINS! - Când cerul tău este închis și nori negri amenință cu o ploaie torențială și simți că nu ai un acoperământ... - Amintește-ți că dincolo de nori este un soare care încă mai strălucește și nu va întârzia să se arate și să-și împrăștie razele sale. - Amintește-ți că după furtună, întotdeauna lucrurile se calmează! - Când crezi că ai pierdut totul, deoarece vezi doar ruină în jurul tău și socotești că pierderea este ireparabilă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ne iubește Dumnezeu.Și a făcut-o într-un mod în care noi să pricepem mai bine.” Cineva cu această ocazie s-a exprimat într-un mod extraordinar,care a demonstrat iubirea atâtor oameni pentru ei: În vremuri de prosperitate strălucesc oamenii bogați,dar în vremuri de criză,strălucește Dumnezeu prin oamenii credinței.” Și așa a fost! Au participat efectiv,pe lângă mulți alți anonimi,oameni din România,Austria,Spania,etc.Domnul să-i binecuvinteze pe toți,AMIN! ,, Noi niciodată nu-i
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
un mod în care noi să pricepem mai bine.” Cineva cu această ocazie s-a exprimat într-un mod extraordinar,care a demonstrat iubirea atâtor oameni pentru ei: În vremuri de prosperitate strălucesc oamenii bogați,dar în vremuri de criză,strălucește Dumnezeu prin oamenii credinței.” Și așa a fost! Au participat efectiv,pe lângă mulți alți anonimi,oameni din România,Austria,Spania,etc.Domnul să-i binecuvinteze pe toți,AMIN! ,, Noi niciodată nu-i vom uita pe acești frați și întodeuna ne
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
curcă atât de gingași la mâncare când îs mici, cu cei doi copilași mărunți, Gheorghiță și Maricica care mai mult o încurcă la treburi. Ajuns la poarta casei o deschide, lăsând juncanii să intre apoi privi spre cer unde soarele strălucea acum puternic luminând dealul Măgura deasupra văii Racovei. Casa lui Gheorghiu „cel tânăr” cum era numit de consăteni, era formată din două camere cu sală la mijloc, învelită cu tablă iar în spate așa numitul „chiler” care este folosit și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lipsit de noroc, „- Ți-ai găsit ! eu și noroc !”, prin excelență sceptic și ar tre- bui să citim scepticismul în acest context ca o doctrină a neîncrederii care se manifestă acut ulterior, a devenit Eleutheriu, cel eliberat de condiția mundană, strălucind deasupra tuturor cu numele adevărat care indică numi- nosul camuflat în profanul unei existențe liniare. Pe de altă parte, tonul aparent mieros nu este doar o construcție ironică. Lefter invocă excelența unei sensibilități aristocra- tice la confiniile cu nevroza, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]