8,392 matches
-
începutul anilor '80, cred, când, în casa familiei Andriescu, am fost martorul unui lucru neobișnuit pentru mine: distinsa doamnă Cornelia, rafinatul Al. Andriescu, ba chiar și rebelul poet Radu, păreau cuprinși de o frenezie neobișnuită, o emoție în care se topea bucuria fierbinte și spaima întrezărită că nu se vor prezenta la înălțimea la care ar fi vrut în fața unor oaspeți dragi, prețuiți și exigenți. O exigență caldă, a celor care iubeau fără rest și care nu înghit ipocrizia și compromisul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau temele folklorice (în sensul de exprimare identitară a unei culturi prin muzica ei, nu de muzică populară, de consum) care generează astăzi genul proxim numit "world music" sunt, la urma urmelor, structurile esențiale ale jazzului, o lume unde sunt topite rădăcinile ritmice și meniul sufletesc specifice sudului american în combinație cu orice altceva mai poate fi la îndemână, deci și cu mirodenii balcanice și caucaziene, pentru că, aici, chiar asta e regula. Tehnica șamanului care a oficiat la Iași katharsisul din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
apă ca să se spele, nici alte haine, așa că trăise trei zile În șir cu sângele copilului pe cămașă, pe aparatele de fotografiat și pe unghii. Copilul, ori ceea ce mai rămăsese din el În memoria pictorului de război (adeseori puștiul se topea În alte locuri și alți copii), era acum trasat cu linii reci, plumburii, de grisai, Într-un loc pe marea frescă din turn: o siluetă mică, Întinsă pe spate, cu ceafa sprijinită pe o piatră, și datora mult, ca inspirație
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ce aducea. Cu lăcomie, te asigur. Da. Până la ultima țigară. Soarele, care se ițea la una dintre ferestrele turnului, a luminat fața croatului, iar pupilele i s-au luminat și mai tare În spatele ochelarilor. Urma de zâmbet i s-a topit pe buze, parcă ștearsă de lumină: ochii Își impuneau dominația reală, dând impresia că surâsul nu existase nicicând. Faulques s-a gândit că pe vremuri s-ar fi mișcat prudent, ridicând Încetișor camera foto ca să nu supere prada, ca să prindă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cârpă, aplica acum celălalt amestec, o umbră arsă cu albastru de Prusia, ca să marcheze fața, pomeții Înfundați, efectul de lumină pe capul Întors către privitor. O făcea cu o ușoară Îndrăzneală, ud pe ud, lăsând cele două amestecuri să se topească Împreună În contururi, Înainte de uscarea rapidă a vopselei acrilice. Apoi s-a depărtat de perete, ca să vadă ce ieșise. Acum, expresia bărbatului care urma să moară era potrivită: uimire, indignare. Ce naiba privești, vezi, fotografiezi, pictezi? Faulques știa că, În ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
capete cu trei panașuri, unul dintre ele suspendat În aer. Un singur războinic părea să țină În mână două dintre cele cinci lănci dispuse În evantai, ca și cum ar fi fost una singură În diferite faze ale aceleiași mișcări. Totul se topea Într-o descopunere foarte reușită, dinamică, În stilul unei secvențe de film privite fotogramă cu fotogramă; dar nici măcar o fotografie modernă, deliberată, făcută cu viteză mică de obturare și expunere Îndelungată a filmului n-ar fi putut obține vreodată același
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
torsul Îmbrăcat Într-o cămașă Închisă la culoare, blugii strânși pe talie; al doilea, camera foto, latura dreaptă a trupului, un braț și un șold; al treilea, doar aparatul. Și, În fiece fragment al imaginii incomplete, Olvido părea să se topească În propriu-i reflex, descompus În fiece clipă a fugii și fixat În timp, În emulsia rollfilmului, precum războinicul lui Paolo Uccello și cel pe care Faulques Îl picta pe fresca lui. 12. Plecase cu el, pur și simplu. Vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
uitat la pictura murală din jurul său. Formele se schimbau În contact cu culoarea. Spațiile albe, schița În cărbune pe varul de pe perete nu-i mai păreau zone pustii. Sub lumina intensă a reflectoarelor cu halongen, totul părea să i se topească În creier În stilul picturilor impresioniste: culori, spații, volume care nu reușeau să se integreze corect decât pe retina privitorului. Acolo, figurile și peisajele terminate erau la fel de reale, la fel de cinstite - numai artistul e cinstit, și-a amintit din nou - ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a se Întoarce În apă, a luat una dintre monedele pe care tocmai le pusese pe trunchiul uscat și și-a băgat-o În gură, sub limbă. A intrat În apă până la brâu, privind cum pietrele de pe mal i se topeau sub pași, asemenea tușelor de vopsea de pe fresca În sfârșit terminată, uscându-se sub soarele dimineții. Când l-a ajuns din urmă o nouă Înțepătură a durerii, pictorul de război abia dacă și-a mai dat seama. Înota concentrat, viguros
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
numai opt ani, Sylvia Plath s-a construit pe sine sub greutatea modelului absent. Un model strivitor, pentru că tânăra hipersensibilă putea să pună În el totul: și ambițiile, și iluziile și deșertăciunea nebunească a propriilor proiecții mentale. Personalitatea mamei se topește, cu Încetul, În interstițiile unei indiferențe progresive, devenind, În cele din urmă, oglinda deformatoare, anti-modelul care trebuie distrus. Nimic n-o deprimă atât de tare ca pretenția celor apropiați de a vedea În ea o re-Întrupare a mamei. Știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
odată și odată, el va fi cunoscut de persoanele implicate. Într-un sens mai general, legătura dintre realitate și ficțiune se rezolvă prin Însăși existența jurnalului intim: jurnalul se adaugă realității prin materialitatea sa, pe când realitatea se transformă În ficțiune, topindu-se sub influența subiectivității creatorului. Din acest du-te-vino, din această permanentă Încălcare de competențe rezultă enigma și, poate, chiar vitalitatea jurnalului intim. E greu de spus În ce măsură ficțiunea se metamorfozează În realitate, Într-un real de grad secund și În ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinelui. Stadiul oglinzii - nu numai pentru autorul de jurnale - este o dramă, alimentată de insuficiența puterii de anticipare. Incapabil să se proiecteze În viitor, el se plasează În prezent sau În trecutul foarte apropiat. Imaginea spațializată dobândită despre sine se topește la contactul cu cealaltă imagine, manevrată de fantasmele compensatorii ale dorinței de reflectare, numită de Lacan „forma ortopedică a totalității”36. Scriitorul tinde să se plaseze În viitor, Însă cuvântul recuperează doar trecutul, doar trăitul. Între aspirația mărturisirii și practica
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a analiza fenomenul minciunii, temă care apare frecvent în poemele lui Browning, prin retipărirea uneia dintre versiunile care au cîștigat concursul. Această variantă poate ilustra unul din lucrurile pe care am încercat să le subliniez: cu toții spunem minciuni. Abia se topiseră ecourile-n depărtare Cînd de pe stînci toți privitorii au plecat Și-o formă a apărut din turnu-ntunecat O umbră singuratică în înserare. Privind în urmă am văzut că pe cărare Ziduri de piatră drumul l-au blocat. Străinul nu avea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
articol, a bate, cameră, a cădea, a citi, a da, a duce, dulce, etapă, foc, glas, hop, a ieși, a înainta, joc, a lega, nod, a porni, a prinde, profund, a răspunde, a ridica, semn, a strânge, a ști, a topi, a ține, a uita, a vedea, a zice etc. și utilizările lor contextuale, în diferite enunțuri. De exemplu, sensurile verbului a citi: Copilul citește lecția din abecedar. ("parcurge") Îi citește și lui articolul. ("prezintă/ comunică") La ora de Educație muzicală
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu roaba în mâini, câinele lățos, mărul cel bătrân și el, băiețelul." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (d) "Și dalba-mpărăteasă, din brațe-i dispărând, / Se schimbă-n rândunică și fuge-n cer zburând! / Atunci ș-a ei rochiță, nălțându-se în vânt, / Topitu-s-au în ploaie de raze pre pământ, / Și pân-în faptul zilei crescut-au flori din ele, / Odoare-a primăverii: Rochiți-de-rândunele!..." (Vasile Alecsandri, Legenda rândunicăi) Identificați propoziile subordonate apozitive din textele de mai jos: (a) "Dar să-ți dau
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o constituie Caracterul poeziei populare (1937), încercare de sinteză, cu puncte de vedere originale, asupra statutului textului folcloric și a trăsăturilor sale definitorii. Demnă de relevat este ideea existenței unui „limbaj social” - un fel de tipare colective -, în care se topesc vocile individuale. De asemenea, afirmația că literatura populară ia naștere și se impune, persistând în timp, numai dacă individul creator își identifica personalitatea cu aceea a colectivității din care provine și creează în direcția de gândire și expresie a acesteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
în acest tărîm al întunericului fiindcă mai păstrăm expresia ,,cu stea în frunte”, vorbă populară românească care are sensul de cel mai înțelept. Pentru a ne lumina pe deplin în acestă întunecime drăcească, mai vin cu o povestioară care te topește la suflet prin frumusețea ei. Se zice că de Ziua Crucii, adică la 14 septembrie cînd începe anul bisericesc - uite cum se leagă lucrurile dar după adevărata credință strămoșească nu după făcătura lor - de sărbătoarea noastră, a voastră este de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și aur, precum imaginea Bărăganului topit în azur: „În aur de pojarnic și spumă de scumpie, / Rostogolind apusul la margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
fost lansat proiectul lui Mircea Zaciu, în colaborare cu M. Papahagi și A. Sasu: Scriitori români 8. El rămâne în actualitate. Mai întâi prin intolerabilul scandal care a urmat. Versiunea definitivă, mult amplificată, a fost pur și simplu interzisă și topită din ordinul sinistrului (și celebrului) cenzor Dulea de la Comitetul de cultură... Apoi prin faptul că prin depășirea acestui moment de criză, după 1989, echipa a avut tăria să reia și să aducă la zi întregul proiect. Volumul I (A C
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o parte avem informații că medalia a fost oferită la festivitatea organizată cu ocazia încheierii lucrărilor de reparații capitale la Palatul Cuza, de pe strada Lăpușneanu, iar pe de altă parte că exemplare din tombac ale acesteia (circa 300) au fost topite de Monetăria Statului. Apreciem că atât placheta cât și medalia rămân realizări notabile ale artiștilor medalieri Vasile Gabor și Maximillian Fetița, atât ca transpunere grafică, cât și ca noutate tematică (noi imagini medalistice ale Domnitorului Unirii și prime imagini medalistice
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
lucra cu lichide sub presiune, dar este preferabilă încălzirea cu vapori ai lichidelor organice. Dezavantajele principale ale lichidelor organice sunt tendința de descompunere la temperaturi mari, pericolul de explozie în prezența apei și toxicitatea. e. Încălzirea cu săruri topite Sărurile topite pot realiza temperaturi de 400500oC și se folosesc, de obicei, în băi. Mai des folosite sunt amestecurile eutectice: x azotit de sodiu (45%)- azotat de sodiu (55%), x azotat de potasiu (50%)- azotat de sodiu (50%) cu punct de
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
grosimi de 15- 60 mm; se protejază la exterior cu carton asfaltat, tablă galvanizată sau cu un strat de gips. Temperatura maximă de utilizare este de 600oC. Vata de zgură se obține prin pulverizarea cu aer sau abur a zgurei topite de la cuptoarele siderurgice. Se folosește până la temperatura de 750oC și trebuie protejată la exterior. Diatomitul este un pământ natural izolant și se utilizează până la temperatura de 900oC. Cu apa formează o pastă care se aplică ușor pe suprafețele care trebuie
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
plin cintru, aceleași parcă, la etaj ca și la parter - toate acestea crează o atmosferă primitoare de armonie și frumusețe. Acest ansamblu arhitectural nu are nimic comun cu spiritul baroc al secolului XVI. În albul strălucitor al fațadelor tencuite, se topesc toate accentele plastice ale acestora, construcțiile capătă un caracter monumental, echilibrat de umbra modelatoare a pridvoarelor și a foișoarelor. Coloanele (În special bazele și ancadramentele lor) sunt similare celor de la Biserica Doamnei din București. Acestea sunt reprezentative pentru noua orientare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara, soarele ce arde culbecii, vântul care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se rememorează blestemul abătut asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
identitatea, acea "mêmité" (Paul Ricoeur) se preschimbă adesea în alteritate, în vreme ce dialectica diferențiere / asimilare, care definește în mod obișnuit mișcarea unu ia spre celălalt, se distorsionează, face implozie. Marea majoritate a scriitorilor care și-au părăsit țara încearcă să se topească în limba de adopție, sau cel puțin încearcă să ajungă la o relație intimă, profundă cu aceasta, chiar sacrificînd-o pe cealaltă, căci exercițiul lingvistic în expresia sa literară îndeosebi este extrem de exigent și atrage sacrificii dureroase. Străinătate, înstrăinare, străin și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]