KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...325 326 327 ...384 >

9,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

s-o Împartă cu ea - pur și simplu, fără nici un motiv anume, doar din mărinimie. Iar ea, Kay, cu bani necheltuiți, bine-sănătoasă, trăia ca o infirmă, ca un șobolan. Se aplecă Înainte și luă ceaiul. Spre groaza ei, mîinile Îi tremurau. Nu dorea să pună cana la loc pentru a nu atrage atenția asupra mîinii care-i tremura; o ridică mai sus și Încercă s-o aducă la gură. Dar tremurul se Înrăutăți. Ceaiul se vărsă - văzu cum pătase una din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Kay, cu bani necheltuiți, bine-sănătoasă, trăia ca o infirmă, ca un șobolan. Se aplecă Înainte și luă ceaiul. Spre groaza ei, mîinile Îi tremurau. Nu dorea să pună cana la loc pentru a nu atrage atenția asupra mîinii care-i tremura; o ridică mai sus și Încercă s-o aducă la gură. Dar tremurul se Înrăutăți. Ceaiul se vărsă - văzu cum pătase una din pernele lui Mickey. Puse brusc cana jos și Încercă să curețe cu batista partea cea mai pătată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prietenă dragă. Trebuie să mă Întorc la Sandy. — Bineînțeles că trebuie. — Nu vrei să stai aici pînă mă Întorc acasă? Nu fi prostuță. Mă simt bine, pe cuvînt. E plictiseala, asta-i tot. Își termină ceaiul. MÎna nu-i mai tremura. Își scutură firimiturile din poală, se ridică În picioare și ajută la strînsul farfuriilor. Și-acum ce-o să faci? o Întrebă Mickey În timp ce mergeau pe Harrow Road. Kay Își reluă rolul de debutantă și gesticulă frivol. — Oh, vai, am o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
jur Îngustîndu-și ochii, Înclinîndu-și capetele În diverse unghiuri. Brusc, conștientizară ce făceau. Se uitară una la alta și izbucniră În rîs. — Vai de mine, zise Helen, mușcîndu-și buza. Viv clăti cîrpa și puse deoparte spray-ul Vim, dar umerii Îi tremurau. Se șterse pe mîini, apoi Își ridică buricele degetelor la ochi, Îngrijorată să nu i se strice rimelul. Stai, nu te strica! zise ea. Tot rîzÎnd, deschiseră fereastra, se cățărară cu dificultate și ieșiră. Se așezară și-și despachetară sanvișurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe Viv și pe bărbatul ăsta, Robert Fraser, de o parte, și pe ea de cealaltă parte. Schiță un gest. — Ei bine, zise ea, ar trebui să-mi văd de treabă. Nu, e-n ordine, replică Viv repede. Pleopele Îi tremurau. O să-l iau pe domnul Fraser cu mine afară. Domnule Fraser...? — Desigur, spuse el, Îndreptîndu-se spre scări Împreună cu ea. Își Înclină capul amabil spre Helen, cînd trecu pe lîngă ea. La revedere! Îmi cer scuze pentru deranj. Dacă o să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pășise cu calm, dar violența propriilor sentimente o Înfiorase. Nu se putea așeza, nu se putea liniști. Bău restul ginului cu apă și-și mai turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era teamă că În clipa următoare ar putea să se pună pe urlat și să se Învîrtească Înnebunită prin casă, trîntind cărțile din rafturi, sfîșiind pernele. Credea că-și putea, foarte ușor, pune mîna În păr și să Înceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se furișeze. Ești atît de rece! zise din nou Julia, În momentul În care se urcă În pat lîngă ea. — Îmi pare rău, spuse Helen. Nu observase cît de rece era, Înainte, dar acum, simțind căldura trupului Juliei, Începu să tremure. Îmi pare rău, spuse ea Încă o dată. Auzea clănțănitul dinților În creier. Încercă să se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
miște rapid. Își răvăși părul. Își puse pantalonii și haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî să se miște mai repede. Ieși din cameră și aruncă o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de ea, În timp ce stăteau tolăniți În scaune. Dar tatăl ei nu vedea nimic din toate astea. Încă avea gesturi de parcă era un mecanism pus În mișcare sau dat peste cap. Se așeză, Își aduse ceașca la gură și mîna Îi tremura; trebui să-și coboare capul și să soarbă repede ceaiul Înainte de a-l vărsa. Iar cînd Își răsuci o țigară, tutunul căzu din hîrtie. Ea puse ceașca jos și-l ajută să culeagă firele de pe masă, folosindu-se de unghiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
caldă: robinetul se Învîrti de mai multe ori În mîna ei. I se făcu frig și aruncă puțină apă pe față, apoi Își ridică brațele, se sprijini de perete și-și clăti subsuorile, apa alunecîndu-i pînă la brîu, făcînd-o să tremure și udînd covorul. Prosopul era alb-gălbui și destul de subțire, ca un șervet de copil. Săpunul avea straturi cenușii În el. Dar Își adusese pudră de talc și Își tamponă cu parfum, dintr-o sticluță, Încheieturile mîinilor, gîtul, clavicula și spațiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ochiul barmanului, nu avea de unde să știe. Ieși din bar și urcă În camera ei - atît de emoționată, de data asta, că nu mai putea respira. Aprinse veioza. Se uită În oglindă și-și mai pieptenă părul. Apoi Începu să tremure. I se făcuse frig cît stătuse În bar, Îmbrăcată doar În rochie, așa că-și puse pardesiul pe umeri și stătu lîngă caloriferul abia Încălzit, În speranța că se va mai Încinge, simțind cum i se face pielea ca de găină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
luă spre femeia care zăcea pe carpetă. Era foarte bătrînă, și primise un fel de lovitură În piept. CÎnd Kay Îngenunche lîngă ea și-i căută inima, femeia gemu. — E bine, nu-i așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era despletit pe umeri; probabil că fusese prins Într-o coadă sau un conci, dar explozia i-l despletise. — N-a scos un cuvînt de cînd stă Întinsă. Are șaptezeci și șase de ani. Din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să plîngă, apoi el a ieșit - se referea la soțul ei - și a Început să alerge fără minte, ca un nebun, În plin camuflaj. Și apoi - jur pe Sfîntul Dumnezeu, domnișoară, a fost de parcă venise sfîrșitul lumii. Strînse pătura, Încă tremurînd. Dacă Începuse să vorbească, nu se mai putea opri. Uite-o pe maică-sa, continuă, pe același ton ridicat, plîngăreț, de bîrfă, și uită-te la mine și la fete, cu Dumnezeu știe cîte oase rupte. Și ce să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tresară și să-și acopere ochii. Și atunci fetele văzură, desigur, cît de murdare și tăiate erau, cît de oribil arăta tatăl lor, cu sînge și bandaje pe față. Începură să plîngă. — Nu-i nimic, le zise mama cutremurată. Încă tremura. Nu-i nimic. Noi sîntem bine, nu-i așa? Phyllis, Întoarce cheia În ușă. Adu ceaiul, Eileen. Și acoperă cutia aia cu carne conservată! Să fie protejată... O, Doamne! Ajunsese la ușa bucătăriei și văzuse haosul de dincolo. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
salonului era o mică bibliotecă. După una dintre cărți era o sticlă de whisky. Își luă un pahar și scoase sticla. Aprinse o țigară și se așeză. O clipă sau două se simți bine. Dar apoi whisky-ul Începu să tremure În pahar În timp ce-l ducea la gură, iar țigara Își Împrăștie scrumul peste buricele degetelor. Începuse să tremure. I se Întîmpla uneori. Curînd tremura atît de puternic, că nici țigara În gură n-o putea ține și nici să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și scoase sticla. Aprinse o țigară și se așeză. O clipă sau două se simți bine. Dar apoi whisky-ul Începu să tremure În pahar În timp ce-l ducea la gură, iar țigara Își Împrăștie scrumul peste buricele degetelor. Începuse să tremure. I se Întîmpla uneori. Curînd tremura atît de puternic, că nici țigara În gură n-o putea ține și nici să-și soarbă whisky-ul. Ca și cum prin ea trecea un rapid fantomă; nu putea face nimic, o știa, decît să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și se așeză. O clipă sau două se simți bine. Dar apoi whisky-ul Începu să tremure În pahar În timp ce-l ducea la gură, iar țigara Își Împrăștie scrumul peste buricele degetelor. Începuse să tremure. I se Întîmpla uneori. Curînd tremura atît de puternic, că nici țigara În gură n-o putea ține și nici să-și soarbă whisky-ul. Ca și cum prin ea trecea un rapid fantomă; nu putea face nimic, o știa, decît să lase trenul să zgîlțîie toate cușetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
el, la Wormwood Scrubs, În Sala D. Apoi se uită la Duncan. N-aș fi crezut, Pearce, că o să ajung să te văd cum te iei de Hammond și Giggs. Și asta pentru domnul Mundy! Ar fi foarte mișcat. Duncan tremura puțin, de fapt. Detesta certurile și confruntările, dintotdeauna fusese așa. — Hammond și Giggs m-au enervat. Domnul Mundy e un tip de treabă. E mai bun decît domnul Garnish și alții, oricine o să-ți spună asta. Dar Fraser Își țuguiase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ar fi, atunci nu se Întîmplase ultima oară cînd Îl văzuse pe Reggie, ci cu o dată Înainte, și asta fusese acum o lună... Nu, Își zise. Nu-i venea să creadă. O să fie bine, Își spuse. Își netezi hainele. Îi tremurau mîinile. Toate fetele au spaime dintr-astea, numai tu, nu. Reggie e foarte atent. Ești OK. Totul e bine. N-ai cum să fii Însărcinată! Iat-o, În sfîrșit, zise Binkie cînd Kay păși În vaporașul lui Mickey și deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea cu o tentă de sarcasm. Helen se simți din nou jenată. Se gîndi: Am vorbit prea mult și am plictisit-o. Mă prefera Înainte, cînd tăceam și credea că sînt profundă... Stătură fără să vorbească, apoi Julia Începu să tremure și Își frecă brațele. — Dumnezeule! zise ea. Nu-i prea distractiv pentru tine, nu-i așa? Și eu, care te supun torturilor psihice În subsolul unei case ruinate! E ca și cum ai lua masa la Gestapo! Helen rîse, iar jena se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ieșiră În coridor și o luară În jos pe scări. Mergeau atît de Încet că, În momentul În care o ușă se Închise undeva jos, o auziră și se opriră. În loc să o ia la goană, inima lui Helen părea că tremură. — Ce-i asta? șopti ea, apuncînd nervos balustrada. Julia se Încruntă. — Nu știu. Apoi un bărbat strigă vesel spre scări. — Julia? Ești acolo? Și fața i se lumină. — E tata, zise ea, apoi răspunse cu voioșie aplecîndu-se peste balustradă. SÎnt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de pe față erau de fapt cicatrice ale unor bășici vechi de la foc sau gaz. — Nu-i așa că-i drăguț? zise Julia după ce el plecă. Pe bune, este cel mai mare bandit. Deschise ușa, iar ea și Helen rămaseră pe treaptă. Tremură din nou. Se pare c-o să plouă. Trebuie să te grăbești! Știi drumul Înapoi? Aș veni cu tine, dar... O, așteaptă. Brusc Își puse mîna pe umărul lui Helen, pentru a o Împiedica să pășească pe trotuar, iar Helen se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de al ei, și apropierea de Julia În mansarda aceea mică. — Domnișoară Giniver? spuse telefonista. O convorbire din exterior. O anume domnișoară Hepburn. Să vă fac legătura? Domnișoara Hepburn? se gîndi Helen distrasă. Apoi Înțelese și simți că stomacul Îi tremură de teamă și vină. — O secundă, zise ea. Roag-o să aștepte o clipă! Puse receptorul jos și se duse la ușă și strigă: domnișoară Chisholm, nu-mi mai trimiteți solicitanți o clipă! SÎnt pe linie cu biroul de la primăria din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i se Îngroșase. — Și eu doream să-ți spun asta... Ce cretină desăvîrșită sînt! se gîndi Helen, cînd puse telefonul În furcă. Simțea cum inima i se umflă Înăuntru și i se ridică În gît ca un aluat. Aproape că tremura. Își luă poșeta și-și căută țigările. Dădu de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era rujul ei și al Juliei. Le puse În scrumiera de pe biroul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dacă te-ai distrat bine. Partea cea mai proastă e-atunci cînd tipul e-un cretin și bei, sperînd că o să arate mai bine. Nu vrei să mănînci un ou crud sau altceva? Viv simți din nou că stomacul Îi tremură. Își depărtă privirea de la guma cenușie care se Învîrtea În gura Carolinei. Nu cred c-aș putea. Se uită În oglindă. Dumnezeule, uite În ce hal sînt! Ai pudră la tine? — Poftim, zise Caroline. Scoase o pudrieră și i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]