8,602 matches
-
chinuit toată noaptea, ca și cum somnul nu ar fi fost odihnitor, ca și cum activitatea onirică ne-ar fi epuizat. De altfel, atunci când cădem într-un somn adânc, spunem că «am avut o noapte fără vise!». Este deci corect să presupunem că visele tulbură somnul și îi afectează calitatea. Cu toate acestea, lucrurile stau cu totul altfel, deoarece visul chiar îl protejează pe cel care doarme, după cum explică Freud: departe de a fi, după cum i se reproșează, un factor perturbator al somnului, visul este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
altfel, deoarece visul chiar îl protejează pe cel care doarme, după cum explică Freud: departe de a fi, după cum i se reproșează, un factor perturbator al somnului, visul este ocrotitorul acestuia, pe care îl apără de ceea ce ar putea să îl tulbure. Atunci când credem că, dacă nu am fi visat, am fi dormit mai bine, greșim; în realitate, fără ajutorul visului, nu am mai dormi deloc (Freud, p. 114). Dacă am mâncat foarte condimentat seara, putem visa că ne potolim setea la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
te cunoști? Consultă-ți visele.» Epictet « Un vis neinterpretat este ca o scrisoare necitită.» Brakhot 55 b Tocmai am stabilit că visul provine din inconștient. Din cauza abandonului fizic și mental, conținuturile refulate pătrund în conștient. Pentru ca somnul să nu fie tulburat și ca persoana care doarme să nu fie trezită de activitatea onirică, un anumit număr de procese psihice concură la opacizarea visului și, a priori, îl fac inofensiv. Teoretic, etapa respectivă se numește elaborarea visului. Procesul de elaborare a visului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
întrebării natura gândurilor și a reflecțiilor subiectului. Pe de altă parte, deoarece tensiunile îl marchează, iar mâna mamei care se așază pe fruntea copilului pentru a-i măsura febra, îl alină, fruntea este indicatorul grijilor și al neliniștilor ce îl tulbură pe cel ce visează. Picior Deoarece permit deplasarea, picioarele oferă, pe de o parte, informații despre motricitate, adică despre capacitatea de a acționa, de a concretiza și de a realiza a subiectului, iar pe de altă parte, despre calitatea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
XVlll,9 îi pune din nou sub ghilotina istoriei susținînd că acest curent este cauza ruinei țării, ,,deoarece Iuda și Sadoc care au întemeiat la noi cea de-a patra școală filozofică, și s-au înconjurat cu nenumărați adepți, au tulburat prin răzvrătirea lor întreaga țară, nu numai în clipa aceea, ci au sădit și rădăcinile viitoarelor nenorociri”. Chemarea deșertului ca fundament al acestui curent religios este o temă care in-cumbă numai existența iudeilor ca forță conducătoare pe pământ și renașterea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și rău îl supără la auz: ,,Mă mir că treceți așa de repede de la cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni care vă tulbură, și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos.” Spune că numai el este cel chemat să propovăduiască cum aflăm la 1,15-16 : Dar cînd Elohim - care m-a pus deoparte din pîntecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu parșivenie, unde este vorbărețul veacului acestuia, căruia neamul lui ticălos i-a venit de hac, crimă de care și el este foarte mîndru! În Apocalispa, Ili este numit proorocul mincinos venit din Magog, ținuturile din fundul miazănoaptei care a tulburat minți- le popoarelor, adică iudeii știau foarte bine ce au făcut și nu numai că nu își puneau cenușă în cap pentru odioasa crimă dar se fuduleau de cîte ori aveau prilejul, cu fapta lor monstruoasă! Și altă căpetenie din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sfîntul lăcaș al lui Iahwe. Boala înnoirilor cu orice preț și schimbarea tradițiilor strămoșești a dus la pieirea răufăcătorilor, Iudas și Sadduc, care au întemeiat la noi cea de-a patra școală filozofică și au avut ne-numărați adepți, au tulburat cu răzvrătirile lor întregul stat, nu numai în clipa ace-ea, ci au pus rădăcinile viitoarelor nenorociri, sădind niște dogme mai înainte ne-cunoscute de oameni. Vreau să spun cîteva cuvinte despre secta asta, mai ales că aceste învățături ale ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Misiei și Troia, dar au fost alungați cu pietre din Bitinia. Au trecut în Samotrace și de aici în Macedonia în cetatea Filipi. Locuitorii i-au dat pe mîna dregătorilor(pe Pavel și Sila) și au zis: Oamenii aceștia ne tulbură cetatea, sînt niște iudei care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii nu trebuie nici să le primim nici să le urmăm”, adică pe nimeni nu interesa nebuniile lor pline de vedenii și tîmpenii. De aici Saul a plecat în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
acest caz, Pitagora a observat că, prin ciupirea celor două segmente obține două note ce formează o cvintă perfectă; aceasta este considerată ca fiind cea mai puternică și relevantă relație muzicală. Diferite rapoarte dau diferite tonuri, ce pot alina sau tulbura. (Discordantul triton, de exemplu, era poreclit „diavolul muzicii“ și nu era agreat de muzicienii medievali.) În mod straniu, când Pitagora a plasat culisorul într-un punct ce nu împărțea coarda într-un raport simplu, notele obținute nu se armonizau. Sunetul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Pascal și-a trimis cumnatul pe un munte, cu un tub barometric cu mercur. În vârful muntelui, mercurul s-a ridicat la o înălțime considerabil mai mică decât 760 de milimetri (Figura 22). Să fi fost oare natura mai puțin tulburată de vid în vârful muntelui decât în vale? Pentru Pascal, acest comportament oarecum ciudat a demonstrat că nu oroarea de vid ridica mercurul în tub, ci greutatea atmosferei, ce apăsa asupra suprafeței expuse la aer a mercurului din vas. Presiunea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
contrabalansată de energia emisă de hidrogenul aflat în proces de fuziune în centrul ei. Acest echilibru nu poate dura la infinit; steaua posedă doar o cantitate limitată de hidrogen. După un timp, reacțiile de fuziune se răresc și echilibrul este tulburat. (Durata procesului depinde de mărimea stelei. Ironic, cu cât steaua este mai mare - cu cât are mai mult hidrogen -, cu atât mai scurtă este viața ei, deoarece arde mult mai violent. Soarele mai are „combustibil“ pentru aproximativ cinci miliarde de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cuvinte (calambur, măgar-ambur sau Iată în ce hal, în ce halat am ajuns!) iar în celebra traducere Roma învinsă își fac loc expresii pe care le-am putea presupune în repertoriul Ziței sau Vetei: "Iubite, resignează, precum resignez eu, / Nu tulbura a morții pretinderi cu suspine, / Trăiește tu, trăiește și... plînge după mine!" toate voind parcă a demonstra că "nenea Iancu și I. L. Caragiale erau una și aceeași ființă". În acest fel ajungem să nu mai înțelegem ale cui sunt meditații
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille roșe à longue traine Louis XIV, encadrée de hautes dentelles blanches, îl y eut un murmure, leș hommes se bousculèrent pour la voir" [Zola, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
numai că nu le plăcea să și-l povestească, dar căutau, pare-se, nici să nu se gândească la ce a fost. (...) ucigași atât de veseli și fără grijă, încât ai fi pus rămășag că niciodată conștiința nu le fusese tulburată de vreun gând de remușcare. Întâlneai însă, și chipuri mohorâte, întotdeauna taciturne" (Dostoievski, 1960, p. 14). Ca o alternativă a mediului carceral, dar cu efecte mult mai puțin devastatoare asupra personalității individului, serviciul de probațiune reprezintă o metodă cu un
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în ordinea universală: omul cumpănește așezarea condiționatului (natural) și a Necondiționatului (Absolutul); el este element de ordine în lume. Această topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a omului într-o încercare de refacere a ordinii lumii în absența transcendentului divin sau a imanentului spiritual, iar pe de altă parte, reacția la această mișcare riscă, paradoxal, să elimine omul însuși din spațiul umanului; teoria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spirit practic (ce altceva să faci dacă studenții îți vin în clasă complet ignoranți?). Așadar, socotește Bloom, potențialul acestor tabulae rasae (inocente) este irosit și deturnat: în loc de Great Books, Petty Books (ca să inventez un antipod convenabil), pretențioase și pseudoprofunde, care tulbură mințile, nu le edifică; nici lectura ziarelor, care înlocuise deja rugăciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai există, fiind înlocuită de televizor; toate formele de autoritate - de la părinți la profesori și oameni politici aleși democratic - au fost decisiv subvertite, „deconstruite”, dimpreună
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
paharul de coniac, încremenește privind în gol. „Când apari, seńorita, în parc pe- nserat/ Curg în juru-ți petale de crin./ Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat/ Și ai trupul de șarpe felin...” Zaraza, celebra melodie interbelică, îl tulbură profund. O invită cavalerește, solemn, modă veche, pe tânăra mireasă la dans, oferindu-i brațul. Duma aprobă din cap, râzând. Stoian începe clasic, ținând lateral mâna Anei. Tăietură. Tovarășa lui de apartament, Marta, întoarce capul, rănită. După „De a ta
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
amestecul specific de romantism, parnasianism și simbolism. Parnasiene sunt poemul Levante și Calavryta al lui Duiliu Zamfirescu, poemul macedonskian Ospățul lui Pentaur, o Fantezie blondă a lui Cincinat Pavelescu, Către lună de I.C. Săvescu. La Al. Petroff (Helina), parnasianismul este tulburat de reminiscențe simboliste (exacerbare senzorială, note muzicale). Din satanismul baudelairian - bogat ilustrat în revistă - Macedonski reține implicațiile titaniene și frământările scindării între puritate și păcat, în timp ce I.C. Săvescu îi adaugă expresia unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă trimit plăcerile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
astăzi de pildă sindromul alcool fetal, obezitatea, diabetul de tip II, ca să nu mai vorbim de efectul drogurilor care macină în special populația tânără a multor națiuni. În plan social consecințele nu sunt mai puțin importante, pentru că victimele acestui viciu tulbură familia și mediul social în care trăiește. Individul devine un delicvent cu potențial crescut de infracționalitate și, în cele din urmă, ajunge să constituie o problemă socială sub toate aspectele: de la inadaptare, delicte, la consum de resurse prin morbiditatea pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, [s.n.] o constituie nu dezvoltările algoritmice (calculatoare), ci combinarea logică a axiomelor. Tot ce se interpune între subiectul raționant și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit 51. Deși remarcile poetului român se referă la condiția operei științifice, ele pot fi ușor extrapolate la domeniul artei, în speță, al "lirismului absolut". Secvență descriptiva de mai sus conduce la un trop central, unul din
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și cunoașterii poetice și a relației acesteia cu știința, de acolo, de unde o lașase în parafrază din 1931, si sa o conducă mai departe. Ceea ce, la începutul deceniului al patrulea, era doar sugerat, devine acum explicit, deși unele formule mai tulbură, uneori, chiar și acum, sensurile voite de autor. Arthur Rimbaud este o imagine iconica pentru noua poezie. Barbu nu îl socotește cel mai mare, ci cel mai insolit, i.e., original. Să nu uităm că individualitatea este ceea ce el prețuiește cel
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
concretiza prin respectul instituțiilor: acestea sunt respectate. Aceasta s-ar rezuma la funcționarea pluralismului politic: denumirile partidelor maschează complicități politice, dincolo de concurențe. Dar cine își propune să se gândească și să pună în discuție chestiunea afirmării sociale? Care politică este tulburată de problemele unei țări străine din lumea a patra, în epoca intrării în cultura lui "îmbogățiți-vă"? Nu surprinde faptul că, într-o astfel de structură sociopolitică, limbajul și promisiunile sau reacțiile mânioase ale populismului se bucură de un mare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe drumul socialismului. Un drum fără întoarcere. Nimic nu se va întâmpla în România. Semnale ciudate Și totuși: ar fi greșit să se creadă că toată România era înmormântată sub o șapă de plumb de imobilism uniform. Unele semne îi tulbură pe observatorii atenți. Un student bucureștean, în ultimul an la Facultatea de Istorie, se amuză retrospectiv când își amintește începutul anului universitar în 1989. La parterul întunecat și prăfuit al clădirii greoaie a facultății, de-abia luminat și neîncălzit, apar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]