10,459 matches
-
după standardele moderne ale brutalității. Să nu uităm, ne avertizează Pringle, că epoca pirateriei a fost epoca marilor rute ale comerțului cu sclavi, peste Atlantic și Pacific, comerț soldat cu mii de acte barbare și cu o crasă desconsiderare a umanității, în general, justificată etic în varii moduri! Nu există un set fix de caracteristici ale piraților, care să poată fi generalizate într-o tipologie exhaustivă, ei aveau individualități modelate de căpitaniii sub care serveau, de zona din care veneau sau
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
literatura română atât o variantă a perso najulul malefic, imprevizibil ca marea lângă care s-a năs cut și a trăit, cât și un arhetip nou, pe care naratorul, ușor maniheist, l-a pus într-o poveste unde binele și umanitatea trebuiau să învingă. Figuri corsare au mai apărut în alte romane ale sale, dar nu cu aceleași efecte estetice. Comandorul Maximov, din Un port la răsărit, de pildă, a fost numit de tânărul inginer român ajuns pe malul Nistrului, vagabond
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
larg, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Profilul urban decadent al poveștii nu a lăsat loc vreunei prelungiri a sugestiei marine, atât de promi țătoare, așa cum nici haiducii din romanele lui Panait Istrati (Cosma, Codin), deși exponenți ai umanității mar ginale emanate de prin bălțile Brăilei, nu au atins vreodată măreția unor vrednici tâlhari de apă. Mai târziu, Pavel Chihaia, autor din așa-numita generație pierdută, va da și el un roman al mării, Blocada (1947), unde frizerul Terzi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ne creeam sentimentul că orice ușă închisă e un fermoar tras la marsupiu și că de acolo începe „sfera privată”, cea a libertății de exprimare și a împlinirii personale. 3.3. Prietenia ca marsupiu Exilul în comuniunea cu semenii întru umanitate avea simultan rolul de refugiu din lume, de înțelegere dureroasă a lumii; cititorii pot specula că astfel de grupuri informale erau un fel de embrioni de societate civilă sub totalitarism. Nu cred că este cazul să ne mințim a posteriori
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se spunea în buna tradiție medievală, femeile sunt: „Rău magnific, plăcere funestă, veninoasă și înșelătoare... a dus pe lume păcatul, nenorocirea și moartea”, căci „bărbatul a căutat un vinovat pe care să-l tragă la răspundere pentru suferința și eșecul umanității și a dat peste femeie.” Femeile, „se știe”, sunt „poarta diavolului” (Tertulian). Inchizitorii români contemporani ar putea să se inspire direct din Malleus Maleficarum, una dintre cele mai însemnate chemări la „războiul sfânt împotriva aliatei diavolului”. Păcatele constitutive ale femeilor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
al XIX-lea. Text publicat în Revista 22, 3-9 februarie 2004 Patria carității de stat Caritatea este un comportament care exprimă iubirea față de aproapele nostru, a oricărui aproape aflat în nevoie, în virtutea faptului că este om și suferă. Respectul pentru umanitatea din persoana alteia, oricare ar fi aceea, nu este îndeajuns în orice situație. Respectul poate să fie pur rațional. Caritatea înseamnă și o implicare afectivă: compasiunea, mila, empatia. De aceea, caritatea nu poate să fie obligatorie, ci dezirabilă. Ar fi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
stabilesc regulile. Potrivit principiului „pantei alunecoase”, orice practică devine posibilă: canibalismul, violul, tortura, pedofilia, traficul de carne vie. Drepturile persoanei sunt moral construite ignorându-se orice altă determinare în afara faptului de a fi om. Aceasta este calea rațională prin care umanitatea a progresat spre extinderea statutului de cetățean de la un club restrâns: bărbații albi creștini cu avere, spre o umanitate tot mai lărgită. În ultima jumătate de veac, cetățenia și drepturile nu mai depind nici de sex, nici de rasă, etnie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
persoanei sunt moral construite ignorându-se orice altă determinare în afara faptului de a fi om. Aceasta este calea rațională prin care umanitatea a progresat spre extinderea statutului de cetățean de la un club restrâns: bărbații albi creștini cu avere, spre o umanitate tot mai lărgită. În ultima jumătate de veac, cetățenia și drepturile nu mai depind nici de sex, nici de rasă, etnie, avere etc. Calea rațională ne impune o normă prin care să tratăm pe oricine, indiferent de (re)sentimentele noastre
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în sine” sau că nu tratăm viața, inclusiv cea a altor ființe decât cele omenești, drept un bun de preț. În acquis-ul pentru mediu există nenumărate prevederi, desigur, cele mai multe justificate măcar prin egoism de specie: dacă poluăm și prăduim resurse, umanitatea se va stinge, iar urmașii noștri vor moșteni un deșert. Nu există însă nici una care să fi prevăzut că, pentru Romsilva și pentru noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale, cu vietăți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
socotite inegale prin naștere, ele trebuiau să rămână doar în sfera privată, ca să asigure „legătura bărbaților cu natura” (Rousseau). În consecință, s-au abolit diferențele în fața legilor și normelor morale pe rând, între toate categoriile de bărbați. Dar jumătate din umanitate rămânea prizoniera „tradiției” și era izgonită din competiție, oricât de hulită era tradiția societăților care postulau inegalități din naștere și pledau doar pentru inegalități dobândite prin competiție și merit. Puțini bărbați luminați au devenit „colaboraționiști” ai femeilor (cum îi numea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
capitalism de Lumea a Treia: românii foarte bogați își obțin banii preponderent din specularea „resurselor naturale”: petrol, terenuri, din rețele hoteliere preluate de la vechiul regim, din moșteniri restituite, nicidecum din invenții spectaculoase, bine exploatate și bine vândute, adică din ceea ce umanitatea produce dincolo de „natură”: creațiile minții oamenilor, întruchipate în civilizație și cultură. Cu câteva excepții, bogații mari ai României capitalizează mai ales din „osânza” naturii și din cea a trecutului comunist și interbelic. La noi „lecția” este aceea că investiția în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
leagă de tradiții culturale, limbă, loisir, turism cultural, diversitate culinară. Această parte trebuie încurajată fiscal și prin investiții. Europa trebuie să aibă politici coerente de educație în favoarea înțelegerii și acceptării celor diferiți și în sensul profund umanist al respectului față de umanitatea oricui. Fiindcă aceasta vine în contradicție cu practicile sexiste, rasiste, xenofobe, antisemite, homofobe, cele din urmă trebuie sancționate indiferent unde se manifestă. Respectul pentru diferențe și chiar cultivarea diferențelor nu trebuie să încurajeze nici o practică în care se încalcă autonomia
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
începând din perioada de studenție, continuând cu activitatea de la Biblioteca Universității, de la catedra Facultății de Teologie, din fruntea episcopiei Cetății - Albe, și în fine, din fruntea Mitropoliei Bucovinei, dar mai ales activității lui cărturărești, moștenirea pe care o lasă umanității, și în special, preoților și viitorilor preoți. Nimeni nu trebuie să uite sau să conteste ceva din activitatea acestui mare mitropolit, care a fost înconjurată de perioade de tranziții, pe de o parte, perioada de după Primul Război Mondial și Marea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
18). Ba, mai mult: «Completez în trupul meu [suferind] ceea ce lipsește pătimirilor lui Cristos, pentru trupul său care este Biserica» (Col 1,24). Don Calabria, la sfârșitul vieții sale, a ajuns la această cunoaștere. Crucea și suferința omului sau a umanității nu are nici o explicație omenească deplină. Rămâne un mister, un scandal, fără Isus Cristos. El, făcându-se Om, a acceptat până «la sfârșit, până la ultima picătură de sânge», voința Tatălui. Nu a coborât de pe cruce, nu a refuzat potirul amar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Prin urmare, în fața Domnului Dumnezeu am deplină încredere în acel simț profund de amiciție pe care dumneavoastră v-ați învrednicit să-l aveți față de mine». Idealul ecumenic al capucinului croat se va extinde asupra întregii lumi. Unitatea dintre creștini, unitatea umanității în Cristos. Concluzând într-o scrisoare, părintele Leopold scria: «Domnul nostru care s-a învrednicit să ne aleagă, ne dăruiește toată dorința cea bună pentru că voiește, cu toată suavitatea plinătății inimii noastre, să-i înfățișăm cumva dragostea Sa infinită care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și religioși. Intră în legătură epistolară cu cardinali, episcopi, preoți, religioși, laici calificați. Invocă o palingeneză creștină, o restaurare a Împărăției lui Dumnezeu. Deși rămâne în continuare ancorat cu tărie în credința în Providența divină, deslușește pe linia orizontului viitorului umanității nori denși aducători de furtună. În sintonie cu o vastă lume de mistici, preconizează vremuri urâte și pline de necunoscute pentru Biserică: spectrul comunismului ateu, amintirea încă fierbinte a atrocităților nazismului, climatul de teroare pentru războiul rece, pericolul tot mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apropiată în împărația celestă; forma laicizată se regăsește în apocalismul revoluționar). Schema esențială în acest ultim caz este moarte-(re)naștere, apoteoză a unei inițieri de care are parte sufletul fiecărui individ (atât în credințele vechilor greci, cât și la umanitatea creștină). Mitologia este înțeleasă ea însăși drept o suprastructură simbolică a unei suite de fapte fondatoare (relevante spiritual, social, dar și politic sau cutumiar), care îi și trasează axele semiologice fundamentale. Spre exemplu, deși mitologia creștinismului trimite la conținutul în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dat de mitologia iudaică (monoteică, transcendentă, etnică și mesianică) −, mitul din culturile antice europene, "păgâne", reflecta "un raport de imanență în natură" (Dubois 29), ceea ce a dus la un politeism totodată insurgent și tolerant. Creștinismul a modificat viziunea asupra relației umanității cu divinitatea, insistând asupra dragostei filiale, pe care teologia clericală și teocrația bizantină au integrat-o complet, până acolo încât l-au numit pe Dumnezeu "Tată" și au utilizat metafore familiale pentru a deriva esența puterii creștine a împăratului, basilëìa
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cel mai puternic, impunând umanului propriile sale structuri. (90) Important pentru fundamentul argumentativ al cercetării de față este și faptul că la Plotin se regăsește una din rădăcinile gândirii creștine reflectate fidel de oíkonomía bizantină (gestiunea umanității convertite și a distribuirii imaginii sacre), precum și de imaginarul medieval în ansamblu: finalitatea tuturor lucrurilor trebuie să fie regăsirea unității primare, condiția perfecțiunii originare. Acțiunea de a imagina, imaginația și implicit imaginarul pot fi socotite modalități de recuperare a stării
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
înaintașii săi, un om a cărui gândire, în loc de a se limita la prezent, "cuprinde cu ușurință evenimentele din zece, douăzeci de vieți omenești" [Empedocle, Purificări 117]. (Vernant, Mit și gândire 149) Memoria este divinizată pentru capacitatea ei de a scoate umanitatea din timp și de a o aduce în apropierea divinității, prin falia creată de ritual și de ceremonialuri, mai ales când acestea sunt funerare. Timpul divin, șarpele care încolăcește cosmosul sau fluviul uriaș, ca motive mitologice, întăresc la rândul lor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care zeii singuri, ante-Chronos, îi asistau pe oameni, nefiind necesare atunci regimurile și guvernările politice), înțelept și temperat, cunoscându-și limitele, precum și pe cele ale comunității. Politica devine o artă umană, nu este un dar al zeilor, și permite unei umanități imperfecte și decăzute din vârsta de aur să supraviețuiască prin cunoaștere (principiul final se va regăsi în teocrația bizantină, dar cu transformările previzibile de grad și de limbaj: în loc de cunoaștere, credință). Arta politică este arta "regalității" prin excelență, exercitată doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea de cultele orfice (Besançon 61-66), se regăsesc într-o "înfruntare" directă cu semizeii (eroii umanității), la nivele situate în imaginar între celest și teluric, dar și între teluric și sub-pământean. Aceste planuri transversale în ierarhia lumii, în care substanțele se amestecă (divinul și negativul său, demonicul) vor da modelul pentru situarea intercesionară a sfinților-martiri sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru a obține un set de valori generale, necesare noii regalități universale, creștine, dar și davidice. Constantin I preia ceremonialul de curte de la Dioclețian, adaptează ideologia imperială, asimilează zeitățile locale grecești, cumulează celebrul cult al soarelui cu figura plină de umanitate a lui Christos, îl "dublează" pe acesta, mai întâi ca vicar al său, înconjurat de figuri celeste; această politică de sacralizare a imaginii autocratului, în special pentru primul împărat creștin, va duce mai târziu chiar la pretenția de substitut a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu abandonarea, însă, a justiției divine, fără de care oíkonomía ar (re)deveni o noțiune cinică și relativă. Polisemia termenului în literatura patristică este relevată mai ales de procesele de "istoricizare" a divinului, prin diseminarea sa în umanitatea creștină, dar și de planul de guvernare (transmis în lumea pre- și post-bizantină și reflectat în imaginarul politic al comunității medievale). Temporalitatea ajunge să fie înțeleasă ca manifestarea istorică și imanentă a modelului divin, etern și transcendental. Oíkonomi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
strânsă relație cu manifestările sale cu caracter spiritual, simbolic, precum și cu cele materiale. Poate fi înțeles, în continuarea viziunii apostolice și patristice, drept: 1. manifestarea deplină în istorie a spiritului divinității, prin transfigurările sale; 2. diseminarea cuvântului sacru în rândul umanității, salvate prin sacrificiul christic; 3. dispunerea în spațiu, taxonomică, a exemplarității creștine; 4. administrarea bunurilor materiale și simbolice proprii ecclesiei și instituției bisericii în ansamblu (pe linia moștenirii aristotelice, pentru un profit util și un bine suveran, ce asigură coeziunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]