82,461 matches
-
lor întâlnirea la Castelul Buchlov în Moravia, Austria-Ungaria. Pe 2 iulie 1908, Alexandru Izvolsky, ministrul de externe al Rusiei, i-a scris lui Alois Aehrenthal, ministrului de externe al Austro-Ungariei, și i-a propus o discuție despre schimbări mutuale în Tratatului de la Berlin din 1878 în favoarea interesului Rusiei asupra Strâmtorile Constantinopolului și a intereselor Austro-Ungariei asupra anexării Bosniei și Herțegovinei și Sangeacului de la Novibazar. Pe 14 iulie, Aehrenthal i-a răspuns cu respectarea și acceptarea deciziei propuse. Pe 10 septembrie, după
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Austro-Ungaria nu ar fi oferit nicio concesie teritorială teritorială Șerbiei și Muntenegrului, însă dacă ar fi sprijinit anexarea, atunci Austro-Ungaria nu ar fi împiedicat expansiunea Șerbiei în Balcani și ar fi susținut cererea Rusiei de revizuire a articolului 29 al Tratatului de la Berlin care limită suveranitatea Muntenegrului. Părțile au căzut de acord că „aceste schimbari pot fi sancționate după negocierile cu Poartă și Puterile” dar „problemă Bosnia și Herțegovina nu ar mai fi intrat discuție”. Anexarea urma să aibă loc la
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
în Paris, ca anexarea urma să aibă loc pe 7 octombrie. La data de pe 4 octombrie, Izvolsky pregătise un raport cerut de ambasadorul britanic al Franței, Francis Bertie. Izvolsky susținea că anexarea era o problemă care trebuie rezolvată de semnatarii Tratatului de la Berlin. Odată oferită compensație Austro-Ungariei pentru retragerea din Sângeacul Novibazar, Rusia nu consideră anexarea un motiv de izbucnire a războiului, insă Rusia și celelalte guverne vor insista să fie aduse modificări ale Tratatului în favoarea lor, inclusiv deschiderea strâmtorilor, independentă
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
problemă care trebuie rezolvată de semnatarii Tratatului de la Berlin. Odată oferită compensație Austro-Ungariei pentru retragerea din Sângeacul Novibazar, Rusia nu consideră anexarea un motiv de izbucnire a războiului, insă Rusia și celelalte guverne vor insista să fie aduse modificări ale Tratatului în favoarea lor, inclusiv deschiderea strâmtorilor, independentă Bulgariei, concesii teritoriale Șerbiei, abolirea limitării suveranității Muntenegrului din articolul 29. Bertie l-a informat pe Ministrul de Externe Britanic că nu-l consideră pe Izvolsky complet cinstit. Pe 5 octombrie, Bulgaria și-a
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Franz Josep anunțase populația Bosniei și Herțegovinei că intenționa să le ofere un regim autonom iar provinciile au fost anexate. În ziua următoare, Austro-Ungaria anunțase că se retrage din Sângeacul Novibazar. Independența Bulgariei și anexarea Bosniei nu erau prevăzute în Tratatul de la Berlin izbucnind o agitație de proteste și discuții diplomatice. Șerbia și-a mobilizat armata și pe 7 octombrie Consiliul de Coroană a Șerbiei cerea să fie anulată anexarea sau dacă nu, Șerbia să primească compensații, care constă într-o
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Austro-Ungariei care au provocat pierderi comerciale Monarhiei dualiste. Pe 20 februarie, Austro-Ungaria a rezolvat problema și a primit consimțământul Imperiului Otoman în schimbul sumei de 2.2 milioane de lire. Anexarea și declarația de independență era văzute ca fiind încălcări ale Tratatului de la Berlin. Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia au fost prin urmare în favoarea unei conferințe pentru rezolvarea problemei. Opoziția germană și manevrele diplomatice complexe în cea ce priveste locația, tipul și precondițiile conferinței au întârziat iar în cele din urmă a
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
în favoarea unei conferințe pentru rezolvarea problemei. Opoziția germană și manevrele diplomatice complexe în cea ce priveste locația, tipul și precondițiile conferinței au întârziat iar în cele din urmă a fost abandonată. În schimb, Puterile au ajuns la un acord al Tratatului prin consultare între capitale. Italia aștepta compensații în schimbul recunoașterii anexării Bosniei și Herțegovinei, așa cum era prevăzut în tratatele Austro-Ungariei cu Triplă Alianță. Cu toate acestea, acest lucru nu s-a mai întâmplat și a fost unul din motivele pentru care
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
și precondițiile conferinței au întârziat iar în cele din urmă a fost abandonată. În schimb, Puterile au ajuns la un acord al Tratatului prin consultare între capitale. Italia aștepta compensații în schimbul recunoașterii anexării Bosniei și Herțegovinei, așa cum era prevăzut în tratatele Austro-Ungariei cu Triplă Alianță. Cu toate acestea, acest lucru nu s-a mai întâmplat și a fost unul din motivele pentru care Italia a rupt alianță cu Austro-Ungaria în 1915. Clauză compensației reciproce a fost inclusă în articolul 1 a
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Cu toate acestea, acest lucru nu s-a mai întâmplat și a fost unul din motivele pentru care Italia a rupt alianță cu Austro-Ungaria în 1915. Clauză compensației reciproce a fost inclusă în articolul 1 a varianței din 1887 al tratatului Triplei Alianței din acordul italiano-austriac, apoi reprodus în articolul 7 a varianței din 1891 al tratatului Triplei Alianțe iar în cele din urmă în articolul 7 a variantelor din 1909 și 1912 al aceluiași tratat.
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
pentru care Italia a rupt alianță cu Austro-Ungaria în 1915. Clauză compensației reciproce a fost inclusă în articolul 1 a varianței din 1887 al tratatului Triplei Alianței din acordul italiano-austriac, apoi reprodus în articolul 7 a varianței din 1891 al tratatului Triplei Alianțe iar în cele din urmă în articolul 7 a variantelor din 1909 și 1912 al aceluiași tratat.
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
a varianței din 1887 al tratatului Triplei Alianței din acordul italiano-austriac, apoi reprodus în articolul 7 a varianței din 1891 al tratatului Triplei Alianțe iar în cele din urmă în articolul 7 a variantelor din 1909 și 1912 al aceluiași tratat.
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Talmud. „Dacă toată casa lui Israel, în orice loc în lume,va învăța în aceeași zi aceeaș pagina din Gemará, va fi aceasta o expresie concretă a unirii supreme dintre Dumnezeu, Tora și Israel... Cand un evreu va călători cu Tratatul Brahot la subsuori, pentru două săptămâni, din Țară lui Israel în Statele Unite.. cand va ajunge în sfârșit în Statele Unite și va intra acolo într-un Beit Midrash, va găsi evrei care învață exact aceeași pagina peste care s-a aplecat
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
fie armatei inamice.” (Convenția de la Haga din 1907 " „Regulamentul privitor la legile și obiceiurile războiului pe pământ”). Convenția de la Geneva din1929, ratificată de Germania, definea cine putea fi considerat prizonier de război în momentul capturării și modul în care trebuia tratat. În acele vremuri, atât Convenția de la Haga cât și cea de la Geneva acceptau ca legală executarea „spionilor și sabotorilor” deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului. Aplicarea Ordinului comandoului soldaților care purtau uniformele armatelor proprii era o violare
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
legală executarea „spionilor și sabotorilor” deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului. Aplicarea Ordinului comandoului soldaților care purtau uniformele armatelor proprii era o violare directă și deliberată a legilor de război și a obligațiilor asumate de Germania prin tratatele la care era semnatară. Executarea militarilor comandorilor aliate fără judecată a fost de asemenea o violare a articolului 30 al Convenției de la Haga din 1907, chiar dacă această prevedere se aplica doar militarilor capturați în spatele liniilor inamice echipați altfel decât în
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
clasificate drept majore, moderate sau minore. Această estimare se bazează pe un număr de factori, incluzând procentajul din suprafața corporală totală, prezența arsurilor în anumite zone anatomice, vârsta pacientului și rănile care însoțesc arsurile. Arsurile minore pot fi de obicei tratate acasă, arsurile moderate pot fi tratate într-un spital obișnuit, iar arsurile majore în unități specializate în arsuri. Pot apărea diverse complicații, infecțiile fiind cele mai frecvente. În ordinea frecvenței, potențialele complicații includ: pneumonie, celulită, infecții ale tractului urinar și
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
apă de la robinet poate ajuta la scăderea durerii și la micșorarea leziunii; totuși, răcirea prelungită poate conduce la hipotermie. Arsurile de grosime parțială pot necesita curățire cu apă și săpun, urmată de aplicarea unor unguente. Nu este clar cum trebuie tratate bășicile, dar poate fi rezonabil să fie lăsate intacte. Arsurile de grosime completă au de obicei nevoie de tratament chirurgical, cum ar fi transplantul de piele. Arsurile excesive au adesea nevoie de mari cantități de fluide injectate intravenos deoarece răspunsul
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
cea mai mare mișcare civică din România după Revoluția Română din 1989. În paralel cu protestele, campania „Salvați Roșia Montană” a lansat o inițiativă națională de audiențe la parlamentari, pentru a le transmite că proiectul de lege încalcă grav Constituția, tratate și convenții internaționale ratificate de România și o serie de Directive europene. Dacă ar fi adoptate în forma propusă, prevederile amintite ar restrânge în mod dramatic drepturi garantate constituțional la proprietate privată, acces liber la justiție, mediu sănătos, moștenire culturală
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
regale spaniole, care descind din Filip al V-lea al Spaniei. În urmă Războiului Succesiunii Spaniole, Philip, Duce de Anjou a moștenit tronul Spaniei, însă a trebuit să renunțe la drepturile sale și ale descendenților săi asupra coroanei Franței prin tratatul de la Utrecht, tratat prin care puterile aliate au vrut să prevină uriașă putere care ar fi devenit prin unirea celor două coroane: Franța și Spania. Profitând de vidul de putere cauzat de moartea regelui Ludovic al XIV-lea în 1715
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
Est în Statul Major al Diviziei 1 din Bavaria înainte de a reveni pe Frontul de vest în 1918 ca ofițer de stat major la Corpul Bavarez II și III. La încheierea războiului, Kesselring a fost demobilizat (așa cum era prevăzut de Tratatul de la Versailles). O dispută cu liderul local al Freikorps a dus la emiterea unui mandat de arestări mandat pentru presupusa sa implicare într-un puci împotriva conducerii Corpului III bavarez și Kesselring a fost aruncat în închisoare. El a fost
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
Artilerie. Împotriva voinței sale, Kesselring a fost destituit din cadrul armatei la 1 octombrie 1933 și numit sef al Departamentului de Administrație de la Comisariatul Reichului pentru Aviație (Reichkommissariat für die Luftfahrt), precursor al Ministerului Aviației (Reichsluftfahrtministerium), cu rangul de Oberst (colonel). Tratatul de la Versailles interzicea Germaniei să mențină forță aeriană, dar aceasta era nominal doar o agenție civilă. Luftwaffe a fost în mod oficial înființat în 1935. [17] Ca șef, el a trebuit să-și selecteze noul său personal de la zero. El
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
creație. În timpul primului război mondial a creat afișe de film, comerciale și propagandistice, inclusiv o lucrare despre Republica Sovietică Ungaria. După război a creat afișe de propagandă politică pentru o serie de partide (cele mai multe dintre ele reprezentând frontierele Ungaria înainte de Tratatul de la Trianon). Din 1920 a trăit în România, în Transilvania, iar prezența afișelor sale a devenit o raritate pe străzi. A lucrat pentru publicația "‘Helikon’" din Timișoara, al cărei director artistic a devenit în 1921. În 1924 a realizat o
Imre Földes Feld () [Corola-website/Science/330251_a_331580]
-
avut nevoie de mai multe săptămâni pentru ca să ajungă la Varșovia, Crocovia și Poznań. În timpul conceperii Planului Est, strategii polonezi au plecat de la prezumția puteau să se bazeze pe Regatul României, principalul aliat al țării în răsărit. Guvernul sovietic a subminat tratatul de pace de la Riga (semnat la încheierea războiului polono-sovietic din 1919-1921) imediat după ratificare. La începutul deceniului al treilea, autoritățile militare sovietice au organizat atacuri de gherilă asupra unor așezări poloneze de frontieră. Cel mai cunoscut a fost atacul împotriva
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
august 1924. Acest eveniment a dus la crearea "Korpus Ochrony Pogranicza" (Corpul pentru Protecția Frontierei). Atacurile sovietice au continuat de-a lungul deceniului al treilea și și-au redus intensitatea în deceniul următor, în special după semnarea în 1932 a tratatului polono-sovietic de neagresiune. Nu s-a păstrat nicio copie a planului inițial. Tot ceea ce se cunoaște sunt principiile de bază, dar nu există informații detaliate care să permită refacerea planului. Planul se baza pe concepțiile lui Józef Piłsudski, care a
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
Uniunea Vamală Germană (cunoscută sub denumirea germană de , ""vamă"" (zoll) și ""grup"" (verein) ) a fost un bloc economic compus din state germane, format cu scopul de a reglementa tarifele și metodologia economică în interioriul Uniunii. Stabilită printr-o serie de tratate, Uniunea Vamală Germană a intrat în exercițiu pe 1 Ianuarie 1834. Bazele Uniunii s-au format din 1818, când un număr de uniuni vamale s-au format între cele 37 de state care existau pe teritoriul actual al Germaniei. La
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
sferei de influență din Europa Centrală a crescut din cauza Uniunii Vamale Germane, în special între anii 1850 și 1860. În 1867 - anul formării Confederației Germane de Nord - , Uniunea Vamală Germană "ocupa" o suprafață de 425,000 kilometri pătrați și semnase tratate de comerț liber cu un număr de state, inclusiv Suedia-Norvegia. Cu ocazia formării Imperiului German, guvernul imperial a preluat controlul uniunii vamale. Trebuie menționat faptul că nu toate statele membre ale Imperiului German erau membre ale Uniunii Vamale Germane, integrarea
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]