82,461 matches
-
a fost tratatul ce a încheat ostilitățile dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman din cadrul Războiului de succesiune spaniol. A fost semnat pe 7 septembrie 1714 în Baden, Elveția, completând tratatele de la Utrecht și Rastatt. În tratatul de la Baden, termenii de pace dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman au fost acceptați, astfel încheindu-se ultimul mare conflict din cadrul Războiului de succesiune spaniol. A fost primul agrement internațional semnat pe teritoriul Elveției
Tratatul de la Baden () [Corola-website/Science/329252_a_330581]
-
a fost tratatul ce a încheat ostilitățile dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman din cadrul Războiului de succesiune spaniol. A fost semnat pe 7 septembrie 1714 în Baden, Elveția, completând tratatele de la Utrecht și Rastatt. În tratatul de la Baden, termenii de pace dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman au fost acceptați, astfel încheindu-se ultimul mare conflict din cadrul Războiului de succesiune spaniol. A fost primul agrement internațional semnat pe teritoriul Elveției. Spre sfârșitul conferinței, semnatarii au încheiat
Tratatul de la Baden () [Corola-website/Science/329252_a_330581]
-
Prostatita este o inflamație a prostatei (glanda sexuală accesorie masculină). Prostatita nu crește riscul apariției cancerului de prostată. Prostatita acută bacteriană este cel mai ușor de diagnosticat și de tratat. Se manifestă prin febră, frisoane, dureri abdominale, senzații de arsură în timpul urinării și urinări frecvente. Infecția tractului urinar este indicată de prezența bacteriilor în urină. Prostatita cronică bacteriană este o formă de prostatită de lungă durată (prostatita acută netratată sau
Prostatită () [Corola-website/Science/329266_a_330595]
-
trupe sârbești și a fost administrată de nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Pentru scurtă vreme (în 1918-1919), Baranya a făcut parte din regiunea Banat, Bačka și Baranja, guvernată de Administrația Populară de la Novi Sad. Prin tratatul de la Trianon (parte componentă a păcii de la Versailles) în 1920, regiunea Baranya a fost împărțită între Ungaria și Iugoslavia, rămânând "de facto" sub administrare iugoslavă până în 1921. La 14 august 1921, a fost proclamată pe teritoriul maghiar republica Baranya-Baja, un
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
și Iugoslavia, rămânând "de facto" sub administrare iugoslavă până în 1921. La 14 august 1921, a fost proclamată pe teritoriul maghiar republica Baranya-Baja, un stat multietnic sârbo-maghiar. Ea cuprindea părțile nordice din regiunile Baranya și Bačka, care fuseseră acordate Ungariei prin tratatul de la Trianon. În zilele de 21-25 august 1921, republica a fost desființată și teritoriul ei a fost inclus în Ungaria, aplicându-se astfel tratatul de la Trianon. Partea nordică a Baranyei a fost inclusă în județul maghiar Baranya. Partea sudică (iugoslavă
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
multietnic sârbo-maghiar. Ea cuprindea părțile nordice din regiunile Baranya și Bačka, care fuseseră acordate Ungariei prin tratatul de la Trianon. În zilele de 21-25 august 1921, republica a fost desființată și teritoriul ei a fost inclus în Ungaria, aplicându-se astfel tratatul de la Trianon. Partea nordică a Baranyei a fost inclusă în județul maghiar Baranya. Partea sudică (iugoslavă) a regiuni a făcut parte din județul Novi Sad între 1918 și 1922, apoi din provincia Bačka între 1922 și 1929, iar în 1929
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
născut albanez al garnizoanei Gisdar. Córdoba a fost din nou pe teritoriul italian în 1501. După ce Ferdinand al II-lea de Aragon a intrat în secret într-o alianță cu Ludovic al XII-lea al Franței pentru împărțirea regatul Neapolelui: Tratatul secret de la Granada, Córdoba a fost ales pentru a comanda partea spaniolă în coaliție. După ce Ferdinand al II-lea de Neapole a abdicat, francezii și spaniolii s-au angajat într-un război de gherilă în timp ce negociau împărțirea regatului. Marele Căpitan
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
fost urmărit de armata rusă. Luptele dintre Rusia și Franța s-au extins de-a lungul Rinului până în Italia. Spania și Sardinia s-au alăturat Franței, iar Austria s-a alăturat Rusiei. Negocierile de pace au început în 1735, dar tratatul final nu a fost semnat până în 1738. Stanisław I a renunțat la tronul Poloniei, dar a moștenit ducatul Lorena, care la moartea sa a revenit la Franța. Spania a obținut Napoli și Sicilia de la Austria. Franța a fost garantul pentru
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
la 4 martie). Tyssowski, care a trecut granița cu Prusia cu aproximativ 1.500 de soldați, la 4 martie, a fost internat și mai târziu a emigrat în Statele Unite ale Americii. Austria și Rusia la 16 noiembrie au semnat un tratat, luând decizia de a pune capăt statutului de oraș liber în Cracovia. Ulterior Cracovia și împrejurimile sale au fost anexate Regatului Galicia și Lodomeria, o provincie a Imperiului Austriac, cu capitala la Lemberg (Lwów, Lviv). Această încălcare a Tratatului de la
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
un tratat, luând decizia de a pune capăt statutului de oraș liber în Cracovia. Ulterior Cracovia și împrejurimile sale au fost anexate Regatului Galicia și Lodomeria, o provincie a Imperiului Austriac, cu capitala la Lemberg (Lwów, Lviv). Această încălcare a Tratatului de la Viena din 1815 a provocat un scandal de scurtă durată în politica europeană. Cracovia a fi retrogradat la rolul de capitală de provincie în Imperiul Austriac. După cum a menționat Anderson, în ciuda eșecului său, revolta a fost văzută de unii
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Regatul României se puteau fabrica arme de foc, tunuri antitanc, de câmp și antiaeriene, avioane de luptă, nave militare și muniții. Fabricile de război au fost desființate la sfârșitul războiului din cauza prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947. În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au fost reînființate fabricile de armament, însă România a rămas în continuare dependentă de importurile de armament și muniții din URSS. Procesul de modernizare și augmentare al
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și au fost asamblate două submarine: NMS Rechinul și NMS Marsuinul, deși au existat planuri pentru construirea mai multor nave de luptă. Monitoarele de pe Dunăre au fost modernizate între anii 1937-1943 la Galați. După un an și jumătate de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1947, guvernul de la București a decis reînființarea unor fabrici de armament și muniții, în ciuda protestelor venite din partea conducerii Statelor Unite ale Americii și guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și majordomul să au fost decisiv înfrânți în bătălia de la Tertry (Textrice) în Vermandois în 687. Berthar și Theuderic s-au retras la Paris, iar Pepin i-a urmărit ca în cele din urmă să-i forțeze să încheie un tratat de pace. Pepin a fost numit majordom în toate cele trei regate france (Austrasia, Neustria și Burgundia), autointitulându-se Ducele și Prințul francilor ("Dux et princeps Francorum"). În certurile care au urmat, Berthar și-a ucis soacra Ansfled. Soția sa Anstrude
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]
-
(cunoscută și ca Adela) (n. 1094, Blois-d. 1118) a fost fiica lui Guillaume d'Eu cu Adelaida de Soissons. Lithuisia a fost căsătorită cu seniorul Milo I de Montlhéry. Căsătorita lor a fost rezultatul unui tratat negociat de mama Lithuisiei, Adela de Normandia. În virtutea acestuia, Milo urma să o sprijine pe Adela împotriva regelui Ludovic al VI-lea al Franței, iar în schimb el primea mâna Lithuisiei. Nu se cunosc alte date despre ea, doar că
Lithuisia de Blois () [Corola-website/Science/328528_a_329857]
-
fiefuri. Cu toate acestea, disputa cu Brandenburg continua, iar când Frederic a fost luat prizonier de către markgraful Waldemar de Brandenburg, el a fost nevoit să își răscumpere libertatea pentru 32.000 mărci de argint, cedând totodată și Luzacia Inferioară, potrivit tratatului de la Tangermünde din 1312. Luptele s-au reluat în 1316, însă au luat sfârșit în 1317, odată cu pacea de la Magdeburg. Ca urmare a stingerii dinastiei Ascaniene, Frederic a recuperat toate pierderile anterioare, cu expceția Landsbergului și a Luzaciei Inferioare. Paralizat
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
Pruritul anal ("Pruritus ani") este o senzație de mâncărime supărătoare a anusului și pielii din regiunea perianală, este adesea asociat cu o senzație de arsură și durere. Acesta poate fi tranzitoriu sau cronic și dificil de tratat. Perioadele de prurit intens sunt mai deranjante pe timp de noapte. El afectează 1% -5% din populație, afectând mai frecvent bărbații decât femeile în proporția de 4:1 (B:F). Pruritul anal poate să apară ca un simptom al unei
Prurit anal () [Corola-website/Science/328558_a_329887]
-
și înconjurată de tranșee. Deși primii doi îl iau în derâdere pe purcelușul cel isteț, acesta îi avertizează că el se pregătește pentru a se apăra de lupul cel mare și rău care urmează să invadeze Porcmania. Bazându-se pe tratatul de pace pe care l-au semnat cu lupul Adolf, cei doi porcușori prostuți stau liniștiți, însă curând realizează ca fratele lor are dreptate.
Blitz Wolf () [Corola-website/Science/328573_a_329902]
-
de frate Frederic Tuta - fiul lui Dietrich de Landsberg - a moștenit Marca de Luzacia, pe care a vândut-o fiului lui Albert, Diezmann în 1303. Puțin după aceea, Frederic a reușit să îl captureze pe tatăl lor în luptă. Prin tratatul de la Rochlitz din 1 ianuarie 1289, Albert a obținut eliberarea, dar după ce renunța la o mare parte din posesiunile sale. El a reținut pentru sine Meissen, însă ulterior a vândut și această stăpânire nepotului său Frederic Tuta. Când, după moartea
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
Manuscrisul lui Nestor”. Lucrarea originală nu s-a păstrat. Sursele folosite pentru această cronică includ cronici slavone mai vechi, acum pierdute, analele bizantine ale lui Ioannes Malalas și Ghiorhios Amartolus, legendele locale și povestirile vikinge, mai multe texte religioase grecești, tratatele dintre Rusia Kieveană și Imperiul Bizantin și mărturiile unor comandanți militari precum Ian Vîșatici. Nestor a lucrat la curtea lui Sviatopolk al II-lea și se pare că era de acord cu orientarea proscandinavă a acestuia din umră. Prima parte
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
o coroană pentru a simboliza această pretenție. În 1221, el a moștenit Ducatul Limburg. În 1223, Waleran a mai efectuat o încercare de a obține Namur de la markgraful Filip al II-lea. În urma eșecului, el a semnat la Dinant un tratat de pace în 13 februarie. În continuare, Waleran a luat parte la diferite diete imperiale și l-a însoțit pe împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen în Italia. Revenind de acolo, a murit la Rolduc. Din prima căsătorie, cea
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Teritoriile au fost în cele din urmă divizate între ducii din Casa de Wittelsbach de Palatinat-Neuburg (Jülich și Berge) și Margrafiatul Brandenburg, care a dobândit stăpânirea asupra Cleves, cu Mark și Ravensberg, în conformitate cu tratatul de la Xanten din 1614. Cu acea ocazie, markgrafii din Casa de Hohenzollern au obținut o primă posesiune în Renania; în orice caz, largi părți din ducatul de Cleves au fost ocupate de Republica olandeză până la războiul franco-olandez din 1672. Încorporat
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
Ducatul de Jülich-Cleves-Berg, prin uniunea personală de sub ducele Ioan al III-lea. Când ultimul duce de Jülich-Cleves-Berg a murit în 1609 fără a avea moștenitori direcți, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Acesta s-a încheiat la 1614, prin tratatul de la Xanten, care a divizat ducatele între Palatinat-Neuburg și Margrafiatul Brandenburg. Jülich și Berg au revenit contelui palatin Wolfgang Wilhelm de Neuburg, iar după ce ultimul duce de Palatinat-Neuburg (de asemenea palatin elector din 1685), Carol al III-lea Filip a
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
mare al fratelui lui Napoleon, Louis Bonaparte, rege al Olandei) a devenit mare duce de Berg; birocrații francezi au administrat teritoriul în numele minorului. Scurta existență a marelui ducat s-a încheiat odată cu înfrâmngerea lui Napoleon din 1813 și cu prevederile tratatelor de pace care au urmat. În 1815, după Congresul de la Viena, Berg a devenit parte a Regatului Prusiei: provincia Jülich-Cleves-Berg. În 1822, provincia a fost atașată Marelui Ducat al Rinului Inferior. - "în uniune cu Ravensberg" - - "în uniune cu Ravensberg (cu excepția
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
teritoriile bizantine și a învins trupele reduse numeric care au încercat să facă față atacului. Ca urmare, bizantinii au încercat să se alieze cu ungurii, pentru a-i ataca pe bulgari. Ambasadorul bizantin, Nicetas Sclerus, a reușit să semneze un tratat cu liderii ungurilor, Árpád și Kurszán și corăbiile bizantine au transferat războinicii maghiari în mai multe poziții de-a lungul cursului inferior al Dunării. Ungurii au atacat Bulgaria și l-au forat pe Simeon să se refugieze în Silistra, după
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Hazzard Cross sau cu vlahii (românii) de către Victor Spinei respectively.. Regele Ludovic Copilul a ținut o întâlnire la Regensburg in 901 pentru găsirea unor noi măsuri împotriva ungurilor. Ambasadorii din Moravia au fost prezenți la întâlnire și au propus un tratat de pace dintre țara lor și Francia Răsăriteană,care viza apărarea împotriva ungurilor. Ca urmare, o armată maghiară care a atacat Carintia, a fost înfrântă în arpilie iar, în același an, Aventinus amintește de înfrângerea ungurilor de către margraful Luitpold în
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]