817,536 matches
-
traducere în volum bilingv a 50 de poeme de Emile Nelligan - poetul național al Quebecului - autorul singurului poem dedicat României de un poet străin - cu un studiu introductiv de 15 pagini. După o amplă documentare în Canada, unde s-a stabilit în anul 2006, publică la Montreal, în 2013, "Clavirul de odinioară / Le clavier d’antan" (Editura ASLRQ) cu 70 poeme ale lui Emile Nelligan, într-o ediție bilingvă de lux, ilustrată de artista Raluca Pilat, dedicată „"elevilor mei"”. III. În
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
formă de roman-foileton în revista Candela de Montreal, sub auspiciile „Catedralei Ortodoxe Romane Bunavestire” din Montreal. În prezent, pregătește pentru tipar traducerea din limba franceză a romanului de Louis Hémon, ce prezintă viața primilor coloni francezi, veniți din Normandia și stabiliți în regiunea din Canada. IV. Stabilită în Canada, din anul 2009, acordă o atenție specială neuitării și învățării limbii materne, venind în ajutorul școlilor românești din diasporă. Publică pentru copiii între 6-12 ani: "Cartea Anotimpurilor" în patru volume: "Cartea Iernii
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
de Montreal, sub auspiciile „Catedralei Ortodoxe Romane Bunavestire” din Montreal. În prezent, pregătește pentru tipar traducerea din limba franceză a romanului de Louis Hémon, ce prezintă viața primilor coloni francezi, veniți din Normandia și stabiliți în regiunea din Canada. IV. Stabilită în Canada, din anul 2009, acordă o atenție specială neuitării și învățării limbii materne, venind în ajutorul școlilor românești din diasporă. Publică pentru copiii între 6-12 ani: "Cartea Anotimpurilor" în patru volume: "Cartea Iernii, Cartea Primăverii, Cartea Verii" și "Cartea
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
este copleșit. La 10 iulie 1940, Adunarea Națională, reunită la Vichy a votat, cu o zdrobitoare majoritate, depline puteri constituante mareșalului Pétain. Regimul de la Vichy (guvernul lui Pierre Laval) a promulgat, la 4 octombrie 1940, primul "Statut al evreilor" care stabilea o serie de interdicții împotriva evreilor și obligația acestora de a se declara autorităților. André Jacob a îndeplinit demersurile și a pierdut dreptul să-și practice profesia. Yvonne Jacob își petrece zilele căutând hrană pentru familia sa. În anul următor
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Legea a fost apoi adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1975. Simone Veil a revăzut „carta spitalelor” închizând îndeosebi instituții cu prea slabă activitate, a reechilibrat conturile Institutului Pasteur și a stabilit ajutoare financiare destinate mamelor cu copii de vârstă mică. La cererea președintelui Valéry Giscard d'Estaing, ea a fost cap de listă a Uniunii pentru Democrația Franceză (UDF) la alegerile europene din 1979, primele cu vot universal. În urma victoriei relative
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
fost transformat în Școală (sau facultate, în ) de Științe și Arte Liberale. El este situat acum în altă parte a centrului orașului Sankt Petersburg. Numele de „Institutul Smolnîi” este folosit de o altă școală din Sankt Petersburg, care a fost stabilită sub auspiciile Academiei Ruse de Educație de către antreprenorul și omul de știință de origine azeră Geydar Imanov în clădirea companiei sale, Electrokeramika. Ea a fost cunoscută sub numele de Universitatea Smolnîi până în 2011 (universități au un statut mai înalt potrivit
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
Jacques a cunoscut-o pe Catherine Maher, ziaristă la The New York Times, cu care s-a căsătorit. Au avut o fetiță, Lilli Maria Emilia Vergotti, și un băiat, Neculai. Tot în 1950, Jacques a primit viza de emigrare în SUA. S-a stabilit cu familia în Bridgeport, statul Connecticut. Aici a predat istorie și științe politice la Universitatea Sacred Heart până a ieșit la pensie. A decedat la Bridgeport, la vârsta de 84 de ani. La „UCL School Of Slavonic And East European
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
de patru ani și avea 1.795 studenți în toamna anului 2015. Studenții aleg cursuri din 38 de programe majore incluse în programa de sudii. Nu se impune urmarea unui curriculum de bază sau îndeplinirea vreunei cerințe, studenții putându-și stabili propria programă de studii pe care să o urmeze. Bobocii pot alege cursuri avansate, iar cei din anii terminali pot alege cursuri introductive. Pentru promoția 2020, Amherst a primit 8.397 de cereri și a acceptat 1.149, având o
Amherst College () [Corola-website/Science/337612_a_338941]
-
convenție militară de armistițiu semnată între țările aliate câștigătoare în Primul Război Mondial - reprezentate de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul ungar al contelui Mihály Károlyi. Aceasta a individualizat pentru Ungaria - în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei, condițiile de armistițiu stabilite prin Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918. Dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar s-a asociat cu o situație confuză din punct de vedere politic și administrativ, determinând ca expunerea și aplicarea clauzelor de încetare a ostilităților militare să
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
să fie expresia unui armistițiu eminamente militar, în baza capitulării Armatei Austro-Ungare. Deși mareșalul Mišić a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a stabilit o linie de demarcație de la sudul căreia guvernul ungar a trebuit să evacueze toate trupele în interval de 8 zile. Traseul acestei linii a pornit de pe cursul superior al Someșului () - Bistrița () - Târgu Mureș () - cursul Mureșului () până la vărsarea în Tisa () - Subotica
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
act nelegal, de forță, lovit de nulitate juridică absolută. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă. După Revoluția română din 1989, regimurile conduse de Ion Iliescu și Petre Roman au împiedicat revenirea în țară a Familiei
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Austria și în parte de societățile miniere, constituia activitatea preponderentă. Cu argintul (a cărei producție se ridica, în 1885, ), se extrăgeau nichel, bismut și pechblendă, utilizată pentru producerea reputatului cristal de Boemia. În afară de industria tradițională a dantelei, alte industrii se stabiliseră în oraș pentru nevoile minelor și topitoriilor: o enormă manufactură de tutun care folosea de muncitori, manufactura de mănuși și manufacturile de dopuri de plută. Un incendiu a distrus orașul, aproape în totalitate, la 31 martie 1873. La mijlocul anilor 1890
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
Bavaria și o altă schimbare de adresă la Kalckreuthstrasse 5, unde a locuit cu o anume Fräulein Finck în Von der Heydt Strasse 1, la sud de , locuință pe care a obținut-o cu ajutorul prietenei ei, Kate Mädler, s-a stabilit în viața culturală a Berlinului. Ea a întâlnit acolo membri ai corpului diplomatic, a pictat portrete și a participat la concerte de muzică. S-a împrietenit cu pianiștii Wilhelm Busch și Otto Glore. La Berlin, între 1922 și 1924, care
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
acești ani, în care a produs o serie de zece litografii, numite "Visionen". La 14 august 1924, a aranjat cu Allison Bros., Londra să-și trimită picturile în Africa de Sud. În noiembrie 1924, Laubser a revenit în Africa de Sud și s-a stabilit la "Oortmanspost", ferma familiei. Ea l-a întâlnit pe sculptorul și pe caricaturistul , care a prezentat-o fiului lui, , membru fondator al , și și-a reînnoit prietenia cu pictorițele Ruth Prowse și Nita Spilhaus. A fost invitată să expună în
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
de lucrări individuale. Stilul ei predominant de lucru este, în general, acceptat de mulți autori ca expresionist, dar acționează și elemente identificabile de fovism, precum și care dezminte prototipurile expresioniste germane la care fusese expusă Maggie. După moartea părinților, s-a stabilit în Cape Town în 1937, având un studio în Drie Ankerbaai. În 1942, s-a mutat la Strand. Ea și-a construit o casă acolo, numită "Altyd Lig" („Veșnic Luminoasa”), în 1947. La 28 mai 1946, prof. dr. P. J. Nienaber
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
de ani, deci în 2047, consorțiul privat va preda linia către Infrabel în schimbul unei sume simbolice. În perioada de 35 de ani, "Northern Diabolo nv" va primi o sumă anuală în schimbul finanțării, participării la construcție și întreținerii liniei. Această compensare, stabilită prin legea din 30 aprilie 2007, consistă dintr-o componentă fixă de 9 milioane €, care este indexată anual, și două componente variabile: 0,5% din veniturile obținute de statul belgian de pe urma traficului de călători din Belgia, plus o sumă de
Proiectul Diabolo () [Corola-website/Science/337642_a_338971]
-
sub valorile estimate anterior. Spre exemplu, circa 1,68 milioane de pasageri au tranzitat linia în anul 2013, față de o estimare la data semnării contractului de 2,2 milioane. Deoarece diferența între real și estimare a depășit procentul de 15% stabilit prin contract, compania privată a putut majora prețul Redevenței Diabolo. În cazul în care diferența între real și estimare depășește procentul de 25%, compania privată are dreptul să returneze tunelul în gestiunea Infrabel pentru un cost estimat la 1 miliard
Proiectul Diabolo () [Corola-website/Science/337642_a_338971]
-
1832 miliția Gărzii Naționale din Paris formată 20.000 de persoane a fost întărită cu aproximativ 40.000 de militari din trupele armate aflate sub comanda contelui de Lobau. Această forță a ocupat cartierele periferice ale capitalei. Insurgenții și-au stabilit cartierul general în Faubourg Saint-Martin, centrul istoric al orașului. Au construit baricade pe străzile înguste aflate în zona rue Saint-Martin și Saint-Denis. În dimineața zilei de 6 iunie, ultimii rebeli au fost încercuiți la intersecția străzilor Saint-Martin și Saint-Merry. În
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
consta în piese de aur - solidus - și de bronz "nummi". "Nummus"-ul era o piesă foarte mică de 8 până la 10 mm puțin practică, întrucât trebuiau foarte multe, chiar pentru tranzacții de mică importanță. Noile piese de bronz au fost stabilite ca multipli de "nummus": 40 nummi, 20 nummi, 10 nummi, 5 nummi. Pe avers era reprezentată efigia foarte stilizată a împăratului, iar pe revers era indicată valoarea nominală a piesei potrivit numerației grecești (M=40, K=20, I=10, E
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
Tudor Chiriac s-a născut la 21 martie 1949, în Ciuciuleni, Republica Moldova. Este profesor universitar doctor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din R. M., membru al Uniunii Compozitorilor din ex-URSS, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Este stabilit la Iași din 1995. Creația lui Tudor Chiriac stă sub semnul principiului integritate în diversitate. Sfera genurilor muzicale abordate de compozitor - diversă - este guvernată de concepția muzicii cu entitate integră: de filiație ancestrală românească. Sintagma aparține lui Tudor Chiriac și
Tudor CHIRIAC () [Corola-website/Science/337668_a_338997]
-
De atunci apa este de calitate superioară și multe specii de pește se dezvoltă în ea (babușcă, biban european, Coregonus (de: Renke), crap, mangal, mihalț, păstrăv de lac, plătică, Salvelinus alpinus, somn sau știucă), spre bucuria familiilor de pescari comercianți stabilite de secole în regiune. Lacul reprezintă o zonă importantă de recreere și sport, în special pentru locuitorii capitalei München, deoarece este ușor accesibil cu S-Bahn (tren urban rapid) spre Starnberg și Tutzing (S 6) cu trenul spre Seeshaupt, sau prin
Lacul Starnberg () [Corola-website/Science/337655_a_338984]
-
cât și elementelor conservatoare ale Mișcării Albe. Desemnat să facă parte din Delegația Externă a partidului său, Slonim a susținut, fără succes, revenirea Basarabiei la Rusia în timpul Conferinței de Pace de la Paris. După o scurtă ședere în Toscana, s-a stabilit în Cehoslovacia în 1922 ca editor al revistei "Volya Rossii". Slonim, care era, de asemenea, un cercetător literar educat în Italia, a devenit teoretician literar și cronicar al revistei "Volya Rossii". Din acest punct de vedere, el a încurajat elementele
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei Belîi) ca fiind incompatibili cu dogmele comuniste. După o scurtă ședere la Berlin, timp în care a publicat propriul său jurnal, "Novosti Literatury", Slonim s-a stabilit la Praga, Cehoslovacia, unde a predat la Universitatea Rusă Liberă și s-a alăturat organizației locale "Zemgor". El a fost cooptat pentru a scrie în revista emigranților ruși "Volya Rossii" („Voința Rusiei”, „Libertatea Rusiei” sau „Voința liberă a Rusiei”). Consiliul
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
revista "Krasnaya Nov"' au fost utilizate împotriva editorului său, Aleksandr Voronski, care a fost epurat în cele din urmă din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Slonim a devenit un susținător al Țvetaevei și a soțului ei, Serghei Efron, care se stabiliseră la Praga. Împreună cu Salomeya Halpern, Hélène Iswolsky, D. S. Mirsky și Lebedev, a organizat un Comitet pentru sprijinirea Marinei Țvetaeva. El a devenit prieten, confident și promotor dedicat al Țvetaevei, chiar dacă ea nu manifesta interes față de ideologia eserilor și de chestiunile
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
primit călduros pe liberalii ruși ce erau anticomuniști și antifasciști. El a fost, de asemenea, apropiat de pictorii avangardiști pictori Mihail Larionov și Natalia Goncearova, pe care i-a prezentat lui Efron și Marinei Țvetaeva când acest cuplu s-a stabilit, de asemenea, la Paris. În 1933 a participat la un simpozion ce a grupat scriitorii de la revista "Chisla" și membrii Partidului Comunist Francez pentru a discuta relatarea lui André Gide despre viața în Uniunea Sovietică. Întâlnirea a degenerat într-un
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]