82,461 matches
-
în sudul țării, la circa 60 km nord de orașul Eilat. El este al doilea aeroport internațional al Israelului. Ovda a fost construit inițial că aeroport militar în anul 1980 ca urmare a retragerii Israelului din peninsulă Sinai conform clauzelor tratatului de pace dintre Israel și Egipt, cănd aviația militară israeliană necesită aerodromuri alternative celor din bazele sale din Sinai. În zilele noastre aeroportul deservește ca destinație a multor zboruri comerciale spre portul Eilat, mai ales pentru avioane mari care nu
Aeroportul Ovda () [Corola-website/Science/335491_a_336820]
-
cu scrisori secrete care solicitau eliberarea regelui Francisc I și un atac asupra Habsburgilor. La 6 februarie 1526, Frangipani s-a întors cu un răspuns pozitiv de la Suleiman, reprezentând primul pas pentru alianța franco-otomană. Louise a fost principalul negociator în Tratatul de la Cambrai între Franța și Sfântul Imperiu Roman, încheiat la 3 august 1529. Tratatul, denumit "Pacea doamnelor" a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg. Temporar tratatul a confirmat hegemonia habsburgică în Italia
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
La 6 februarie 1526, Frangipani s-a întors cu un răspuns pozitiv de la Suleiman, reprezentând primul pas pentru alianța franco-otomană. Louise a fost principalul negociator în Tratatul de la Cambrai între Franța și Sfântul Imperiu Roman, încheiat la 3 august 1529. Tratatul, denumit "Pacea doamnelor" a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg. Temporar tratatul a confirmat hegemonia habsburgică în Italia și a fost semnat de Louise de Savoia pentru Franța și cumnata ei, Margareta
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
Louise a fost principalul negociator în Tratatul de la Cambrai între Franța și Sfântul Imperiu Roman, încheiat la 3 august 1529. Tratatul, denumit "Pacea doamnelor" a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg. Temporar tratatul a confirmat hegemonia habsburgică în Italia și a fost semnat de Louise de Savoia pentru Franța și cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman. Louise de Savoia a murit la 22 septembrie 1531, la Grez-sur-Loing. Rămășițele ei au
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
de la Malplaquet, în 1712, cu victoria surpriză de la Denain salvează armata franceză de o nouă înfrângere. În același an devine guvernator de Provence, poziție ce o va păstra până la moarte. În 13 iulie 1713 Anglia închidea conflictul cu Franța prin Tratatul de la Utrecht, urmată de alte puteri ale alianței. Astfel au loc tratative între Sfântul Imperiu Roman și Franța. Respectivii reprezentanți, Villars pentru Regatul Franței și Prințul Eugen de Savoia pentru imperiu, se întâlnesc la Rastatt pe 26 noiembrie 1713. După
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
-lea îl dojenește aspru pe Villars reproșându-i că a făcut prea multe concesii și respinge proiectul de pace. Doar după ultimatumul prințului Eugen, regele Ludovic, deja bătrân, după câteva modificări minore acceptă, astfel pe 6 martie 1714 este semnat Tratatul de la Rastatt. În 1714 este ales membru al Academiei Franceze. Între 1715-1718 prezidează Consiliul de Război. În 1734, cu un an înainte de moartea sa, primește de la Ludovic al XIV-lea rara demnitate de Mareșal General al Franței. În 1734, Villars
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
1691, devine conte de la Feuillade și guvernator al Dauphiné. În 1688, la 15 ani intră în rândurile armatei și participă la asediul de la Philpsburg. În 1690 fondează regimentul La Feuillade și participă la bătălia de la Fleurus. După încheierea păcii prin Tratatul de la Ryswick, regimentul său este desființat. În 24 noiembrie 1701 se recăsătorește cu fiica ministrului de război, Marie Thérèse Chamilart. Cu 20 de batalioane și 4 regimente de dragoni, începe asediul de la Susa pe 31 mai 1704. Pe 12 iunie
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
wa-’anbă ’abnă’ az-zamăn" că printre lucrările lui al-Farăhīdī s-a numărat și un "Kităb fi-l-‘awămil", iar în "Kităb al-fihrist" de Ibn an-Nadīm se menționează o lucrare "Kităb aš-šawăhid" atribuită de asemenea marelui filolog de la al-Bașra. Într-un mic tratat intitulat "al-Ḥurūf" (“Literele”), cunoscut și ca "Risăla fī ma‘na-l-ḥurūf" (“Epistolă despre sensul literelor”) dar care nu figurează pe listele vechilor biografi și bibliografi arabi, al-Farăhīdī se ocupă de semnificațiile pe care le au literele alfabetului arab pe care le
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
de alte concepte esențiale, astfel încât metrica a ajuns să fie numită în limba arabă "‘ilm al-Ḫalīl", adică “știința lui al-Ḫalīl” pur și simplu. El însuși a numit acest domeniu "al-‘arūḍ", termen folosit până astăzi în arabă pentru “metrică”, “prozodie”. Tratatul original al lui al-Farăhīdī despre metrică, "Kităb al-‘arūḍ" (“Cartea prozodiei”), nu pare să fi supraviețuit, dar conținutul lui poate fi dedus din lucrări ulterioare ale altor autori, precum "al-‘Iqd al-farīd" de Ibn ‘Abd Rabbihi (860-940). În "Kităb al-fihrist
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
al-’i‘răb" (“Secretul formării "’i‘răb"-ului”) a expus o descriere a sunetelor limbii arabe, trăsăturile și clasificarea lor, natura segmentelor, slabe sau țări, asimilarea, metateza, substituția și alte procese fonetice. Lucrarea să "Tașrīf al-mulūkī" (“Morfologia regală”) este un tratat ce descrie în detaliu procesele de derivare ale limbii, fiind analizate forme morfologice simple și complexe deopotrivă. De asemenea, Ibn Jinnī a elaborat lucrarea "Kităb al- ḫașă’is fī ‘ilm ’ușūl al-‘arabiyya" despre principiile gramaticii după ce cercetase limba vorbită
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
și gândirii lingvistice a autorului. Lui Ibn Jinnī i se datorează și o serie de comentarii la unele scrieri ale maestrului sau al-Fărisī. În plus, este autorul unei lucrări "Al-munșif" ce constituie un comentariu în mai multe volume la "Tașrīf", tratatul despre derivare al lui al-Măzinī. Ibn Jinnī nu a fost doar filolog, ci și om de litere. Pe langă lucrări de fonetica, sintaxa, morfologie și semantica, el a scris și poezii. De la el ne-au rămas de asemenea două comentarii
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
accelerat procesul de democratizare al societății turce prin intermediul vizitelor diplomatice; mai mult decât atât, Turcia astăzi a devenit aspirantă la aderarea în Uniunea Europeană. Cu toate că nou constituita Comunitate Europeană nu făcea din apărarea drepturilor femeii o prioritate, a fost introdus în Tratatul de la Roma și Articolul 119 (denumit ulterior Articolul 141) potrivit căruia pentru aceiași muncă femeile erau plătite egal cu bărbații.; ulterior, acesta a devenit un drept obligatoriu pentru oricare dintre țările care făceau parte din Comunitatea Europeană. Printre prevederile "Tratatului
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
Tratatul de la Roma și Articolul 119 (denumit ulterior Articolul 141) potrivit căruia pentru aceiași muncă femeile erau plătite egal cu bărbații.; ulterior, acesta a devenit un drept obligatoriu pentru oricare dintre țările care făceau parte din Comunitatea Europeană. Printre prevederile "Tratatului de la Roma" se numără și următoarele: interzicerea discriminării pe baza naționalității ("Articolul 12"), al sexului, rasei sau originii etnice, religiei sau credinței, dizabilităților sau orientării sexuale ("Articolul 13"), promovarea egalității pe piața muncii, al oportunităților sau al tratamentului la locul
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
dar și încurajarea principiului egalității dintre sexe pe toate planurile:economic, cultural și socio-familial. Aceleași prevederi s-au regăsit reunite și în "Charta Drepturilor Fundamentale" ale Uniunii Europene. Principiile care promovează drepturile omului au început să fie incluse în toate tratatele semnate între "Uniunea Europeană" și țările care nu făceau parte din această organizație; tratate în conținutul cărora sunt pe larg prezentate egalitatea între sexe și drepurile femeilor. Declarația de la "Barcelona" semnată în anul 1995 cu prilejul "Parteneriatului Euro-Mediteranean" specifică dreptul femeilor
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
socio-familial. Aceleași prevederi s-au regăsit reunite și în "Charta Drepturilor Fundamentale" ale Uniunii Europene. Principiile care promovează drepturile omului au început să fie incluse în toate tratatele semnate între "Uniunea Europeană" și țările care nu făceau parte din această organizație; tratate în conținutul cărora sunt pe larg prezentate egalitatea între sexe și drepurile femeilor. Declarația de la "Barcelona" semnată în anul 1995 cu prilejul "Parteneriatului Euro-Mediteranean" specifică dreptul femeilor de a contribui în condiții egale la dezvoltarea economică, socială, culturală și politică
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
este "Parlamentul European", ai cărui membri s-au întrunit pe 24 octombrie 2001 pentru o dezbatere la finalul căreia statul turc a fost asigurat că se va face totul pentru asigurarea asistenței necesare punerii în practică a prevederilor stabilite în tratatele mai sus menționate . Orice stat care își dorește să devină membru al "Uniunii Europene" trebuie întâi să-și însușească acest set de legi privind egalitatea și drepturile omului, unul dintre domeniile în care țările aderante trebuie să se conformeze standardelor
Mișcarea feministă din Turcia () [Corola-website/Science/331904_a_333233]
-
imaterial. Această caracteristică a lui Dumnezeu determină lectura Coranului care a fost revelat. Important de menționat este și modul în care Ibn Al-Jawzi subliniază și apără definiția hanbalită a termenului tawil. De asemenea, mai sunt și alte aspecte relevante din cadrul tratatului său: clasificarea celor mai frecvente erori în citirea Coranului, examinarea figurilor de stil/lingvistice, familiaritatea sa în legătură cu terminologia și conceptele specifice filosofiei. Lucrările lui Ibn Al-Jawzi au reflectat clar adeziunea sa la doctrina hanbali, mare parte din operele sale fiind
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
în Bagdad, mai tarziu mutându-se în orașul Khwarezmia, unde a trăit până în anul 1011. În Khorezm, la Academia Mă’mun, a lucrat aproape de doi contemporani celebri ai săi, Beruni și Avicenna. Lucrările științifice ale lui Masihi despre Beruni, precum și tratatele scrise de Avicenna și dedicate lui al-Masihi pot dovedi acest lucru. Avicenna îl trata pe Masihi că pe un prieten și profesor de științe medicale. Masihi a murit în anul 1011 în deșert, în călătoria să din Khwarezmia în Gorgan
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
despre principiile astronomiei), o lucrare despre principiile de bază ale astronomiei din secolul X. Printre scrierile sale în domeniul medical, cele mai importante sunt : Kutub al-mia fi-s-sin’at at-tibbiya (Sute de cărți despre știința medicală) și Risala fi judary (Un tratat de variolă). Cu toate că majoritatea lucrărilor sale sunt unele științifice, Masihi obișnuia să scrie și poezie, Beruni însuși introducând un pasaj scris de Masihi în cartea sa intitulată “Chronology” (Cronologia). Principala și probabil cea mai importantă carte a lui Masihi a
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
însuși introducând un pasaj scris de Masihi în cartea sa intitulată “Chronology” (Cronologia). Principala și probabil cea mai importantă carte a lui Masihi a fost : Kutub al-mia fi-s-sin’at at-tibbiya (Sute de cărți despre știința medicală), fiind unul dintre puținele tratate medicale scrise în secolele X-XI, o lucrare ce tratează numeroase aspecte teoretice și practice ale medicinei din acea perioadă. Mai tarziu, Avicenna, în lucrarea să intitulată “Cannons of the Medicine” (Legile Medicinei), a folosit cu înțelepciune celebra lucrare a lui
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
oferit Israelului, în special Mossadului, o fereastră către lumea arabă. Odată cu anul 1989, libanezii erau obosiți de războiul care s-a lasta cu multe vieți sfârșite și cu distrugerea țării lor. Cu toate acestea, ultimele negocieri pentru a obține un tratat de pace a obținut mai mult success decât eforturile anterioare. "Acordul Taif" a încercat să aplaneze problemele conflictului. Cu privire la reformele politice, majoritatea libanezilor erau conștienți că niște schimbări aveau să urmeze. Puterile distribuite în cele trei mari birouri guvernamentale ( președinte
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
Saidei, la sud până la Akkar și Nahr el Kabir la nord, de la Beqqa la est până la Mediterana la vest având ca și punct central Muntele Liban. Relațiile dintre statul maronit și dinastia Omayade 661-750 AD, s-au aflat sub influlența tratatelor semnate între maroniții maradah și fondatorul dinastiei Moaouiah (661-680) și succesorii acestuia. Statul național maronit, între sec. VIII și sec. IX, care era situat între fluviul Beirutului și Akkar, se constiuia că un stat unitar și compact în fruntea căruia
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
1920-30, după conflictul cu Troțki, iar după provocarea demisiei ministrului de externe al U.R.S.S., Maxim Litvinov (Maier Wallach), în 1939, Stalin a cerut eliminarea tuturor evreilor dim minister pentru a semnala Germaniei naziste că este gata de discuții pentru Tratatul de Non-Agresiune cu Hitler (Pactul Molotov-Ribbentrop). În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Stalin promisese trimisului americanilor la Moscova, Averall Hariman, cât și comunității evreiești internaționale, Peninsula Crimeea pentru a fi fondat acolo Statul Israel. În acei ani, Stalin avea
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se pe malul estic al canalului. Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, intervenția vehementă a Moscovei și, în special, a Washingtonului i-a obligat pe englezi, francezi și israelieni să se retragă. Tratatele semnate vor marca, practic, sfârșitul stăpânirii de peste un secol a celor două state vest-europene beligerante în Orientul Mijlociu. Israelului i s-a garantat libera trecere a vaselor prin canal - garantare care a fost încălcată la prima încercare - și încetarea acțiunilor fedaiun-ilor
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
al regelui Manfred și strănepot al împăratului Frederic al II-lea. I-a succedat tatălui său ca rege al Siciliei în 1285. După decesul fratelui său Alfonso al III-lea în 1291, el a succedat și la tronul Aragonului. Prin tratatul de pace cu Carol al II-lea de Anjou în 1296, el a fost de acord să renunțe la Sicilia însă sicilienii l-au instalat pe tron pe fratele său, Frederic al III-lea al Siciliei. S-a căsătorit de
Iacob al II-lea de Aragon () [Corola-website/Science/332022_a_333351]