817,536 matches
-
se afla ceea ce încerca să realizeze prin activitățile sale din străinătate, și să se stabilească un contact direct cu el înainte de a se lua hotărârea finală. Acest lucru a fost realizat cu ajutorul lui Aubrey Herbert. Serviciul de informații britanic a stabilit un contact cu serviciul său omolog din Uniunea Sovietică pentru a evalua situația. Planurile lui Talaat Pașa îi neliniștise pe conducătorii ruși la fel de mult ca și pe cei britanici. Cele două servicii de informații au colaborat și au semnat „mandatul
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
a ceea ce el a crezut în 1899 a fi comunicațiile radio extraterestre care vin de pe Venus sau Marte. Totuși, aceste "semnale" s-au dovedit a fi radiație terestră. În jurul anilor 1900, a fost creat Premiul Guzman; primei persoane care ar stabili o comunicare interplanetară i s-ar acorda 100.000 de franci cu o singură prevedere: Marte să fie exclusă, deoarece doamna Guzman a crezut comunicarea cu Marte a fi prea ușoară pentru a merita un premiu Când canalele marțiene s-
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
fiind născut în 1597. Potrivit acestei relatări, el era preot și membru al ordinului călugărilor capucini din Rheita, Boemia, de unde provine și numele său. La izbucnirea Războiului de Treizeci de Ani în 1618, el a părăsit ordinul și s-a stabilit în Belgia. Relatarea cealaltă, mult mai probabilă, susține că Schyrleus s-a născut în 1604 la Reutte, Austria. După ce s-a alăturat ordinului augustinian în 1622, a fost trimis la Universitatea din Ingolstadt, unde a urmat probabil cursuri de astronomie
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
ci un „salut al drepturilor omului”. Evenimentul este considerat ca fiind una dintre cele mai fățișe declarații politice din istoria modernă Jocurilor Olimpice. În dimineața zilei de 16 octombrie 1968, atletul american Tommie Smith a câștigat cursa de 200 de metri stabilind și recordul mondial cu timpul de 19,83 secunde. Australianul Peter Norman a terminat al doilea, cu un timp de 20,06 secunde, iar americanul John Carlos a câștigat locul al treilea, cu un timp de20,10 secunde. După terminarea
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
cu un timp de 20,17 care a fost pentru scurt timp . A câștigat sfertul de finală și a ieșit pe locul al doilea în semifinală. În dimineața de 16 octombrie, atletul american a câștigat finala la 200 de metri stabilind recordul mondial cu un timp de 19,83 secunde. Norman a terminat al doilea cu un timp de 20,06 s, după ce l-a prins din urmă și l-a depășit pe ultimii metri pe atletul american John Carlos. Carlos
Peter Norman () [Corola-website/Science/336682_a_338011]
-
1778, Geneva - d. 9 septembrie 1841, Geneva) a fost un botanist și naturalist elvețian de proveniență franceză. Cu toate că accentul principal al savantului a fost botanica, de asemenea, el a contribuit la domenii asociate cum ar fi fitogeografia (pe care a stabilit-o ca știință independentă), agronomia, paleontologia, botanica medicală, și botanica economică. Abrevierea numelui său în cărți științifice este DC.. Candolle s-a născut într-o familie nobilă care a avut originea în Provența (Franța). Aceasta a părăsit regiunea cu aproape
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Procust", dramatizare după românul omonim al lui Camil Petrescu, în regia Cătălinei Buzoianu. În 1996, în urma concursului pt angajarea de tineri actori este angajată, la recomandarea lui Liviu Ciulei, directorul onorific al teatrului, până în anul 2002, când pleacă din țară, stabilindu-se la Paris unde joacă la Theatre de l’Orme, teatru aparținând regizorului de origine română Laurențiu Azimioara. Din 2014, când a revenit în țară, activează din nou că actrița la Teatrul Bulandra, Teatrul Metropolis și Teatrul de Artă București
Marcela Motoc () [Corola-website/Science/336696_a_338025]
-
de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului Ștefan în 1426, Đurađ Branković, nepotul și succesorul lui Ștefan, a trebuit sa retrocedeze ungurilor Belgradul. Pentru a compensa această pierdere, Đurađ a decis să
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
d. 1910, Buenos Aires) a fost un jurnalist și scriitor uruguayan, care a avut o influență remarcabilă asupra vieții politice din Argentina și Uruguay între a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. S-a stabilit de la vârsta de 16 ani în Buenos Aires, locul de reședință al tatălui său. A pătruns de la o vârstă foarte fragedă în lumea jurnalismului și a înființat în 1864 ziarul "El Iris" și apoi, doi ani mai târziu, ziarul "La América
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
("alternativ" Carccalechi, Karkaleki) (n. 1784, Oradea -- d. 1856, București) a fost un ziarist și tipograf român de origine macedoromână. s-a născut la Oradea în familia unui negustor macedoromân care s-a mutat ulterior la Brașov. Zaharia s-a stabilit la Buda unde a deschis o o librărie și a editat ca tipograf, cu ajutorul Imprimeriei Universității din capitala Regatului Ungariei, numeroase cărți și lucrări în limba română. Ele au avut ca destinație atât întregul spațiu al Transilvaniei, cât și Țara
Zaharia Carcalechi () [Corola-website/Science/336719_a_338048]
-
îl ajute pe Frost, care ataca podul, și a ordonat batalionului său săse deplaseze spre sud în timpul nopții la Oosterbeek. Doar acțiunea Batalionului 2 nu a întâmpinat o rezistență puternică, reușind să evite liniile defensive ale germanilor, care nu fuseseră stabilite ferm în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră drumurile aclamându-i pe aliați. parașutiștii britanici au reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată fusese aruncat în aer
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Urquhart a hotărât să organizeze o poziție defensivă în jurul orașului Oosterbeek, abandonând practic Batalionul al 2-lea de parașutiști. Prin asigurarea apărării podului de pontoane, Urquhart spera să poată rezista până când Cropul XXX putea să ajungă în zonă și să stabilească un nou cap de pod, folosindu-se de sus-numitul pod de pontoane. Latura estică a frontului de la Osterbeek a fost relativ stabilizată după retragerea din ziua precedentă, în zonă formându-se numeroase subunități improvizate din resturile unităților mai mari de către
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Székely. A plecat pentru o perioadă de patru ani la München, în perioada 1878 - 1882, unde și-a desăvârșit cunoaștințele la cursurile Academiei Regale sub directa îndrumare a lui Alois Gabl, Otto Diez și Ludwig von Loefftz. Hollósy s-a stabilit definitiv, după terminarea academiei la München unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anul 1886 și-a deschis la München propria "Școală particulară de pictură". Din acest an cariera sa a orbitat definitiv pe traiectoria îmbinării creației originale cu opera
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
de definire a mijloacelor tehnice și formale prin care artistul a transpus de fapt propriile trăsături intelectuale în cadrul unui discurs plastic propriu și original. Datorită fragmentarismului moștenirii pe care a lăsat-o în urmă, critica de artă a reușit să stabilească etapele majore ale creației artistului. Astfel, în perioada penultimului deceniu al secolului al XIX-lea se poate vedea în lucrările sale eforturile acestuia pentru depășirea tarelor academiste, ale picturii de salon müncheneze. Compozițiile din acei ani au o tematică exclusiv
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
zece ani mai mult ca Eva, și lucrul e vizibil CLOTILDA NICOLAU - șaizeci de ani, trăiți intens MEICU - în jurul a cincizeci de ani, cu toate că poate fi mai tanar sau mai bătrân, după posibilitățile teatrului NACU și TĂCU - vârstă o vor stabili organele de resort CABANIERA - că toți oamenii trăiți la munte, are vârstă pe care o declară Personaje și actorii primei reprezentații (27 aprilie 1963 - Teatrul Național din Cluj) http://www.teatrulnationalcluj.ro/piesă-185/adam-si-eva/
Adam și Eva (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/336731_a_338060]
-
nominalizat la Premiul Oscar, în care rolul său a fost interpretat de Anthony Quinn, și, de asemenea, în muzicalul "Zorba" (1968). Viața sa plină de evenimente s-a încheiat într-un sat aflat în apropierea orașului Skopje, unde s-a stabilit, s-a recăsătorit și a avut mai mulți copii. El a murit în 1941 și este înmormântat în cimitirul Butel (P-17) din Skopje, Regatul Bulgariei (azi în Republica Macedonia). Strănepotul său a fost cântărețul de muzică rock Pavlos Sidiropoulos
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
și scriind mai multe cărți referitoare la Orientul Îndepărtat precum "Introduction to Asia". În 1934 s-a întâlnit cu Sri Aurobindo la Pondicherry: Acesta l-a acceptat ca discipol în 1935 sub numele de Vishvabandhu (« prietenul tuturor »). El s-a stabilit la Geneva în 1937 și a realizat mai multe călătorii în India, unde s-a întâlnit cu Ramana Maharshi, Swâmi Ramdas, Mâ Ananda Moyi, Swâmi Shivânanda, Nanga Bâba. Mobilizat în 1939 - în timpul celui de-al Doilea Război Mondial -, Herbert a
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
Nanga Bâba. Mobilizat în 1939 - în timpul celui de-al Doilea Război Mondial -, Herbert a salvat un grup de 2.000 de tineri alsacieni care urmau să fie împușcați de germani și i-a condus în Munții Pirinei. El s-a stabilit într-o casă din Munții Maures și a trăit tot restul războiului în regiunea franceză Midi, dedicându-se studiului textelor sacre hinduse, până în anul 1945, când a primit o telegramă de la Ministrul Afacerilor Externe al Franței prin care i se
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
Tony pentru cea mai bună interpretare de către o actriță într-un muzical, pentru același rol în versiunea muzicală a filmului. Kedrova a susținut că s-a născut în 1918, la Petrograd, Rusia, deși anul nașterii sale este imposibil să fie stabilit cu certitudine. Părinții ei au fost cântăreți de operă ruși. Tatăl ei, Nikolai, a fost cântăreț și compozitor, fondator al primului cvartet masculin rus ce a interpretat cântece liturgice. Mama ei, Sofia Gladkaia (în rusă: ) (1875-1965), a fost cântăreață la
Lila Kedrova () [Corola-website/Science/336743_a_338072]
-
Audisio, sau cel puțin componentele sale esențiale, rămân cea mai credibilă versiune, cea denumită uneori în Italia „versiunea oficială”. Relatarea a fost în mare parte confirmată de o altă relatare oferită de Aldo Lampredi iar de narațiunea „clasică” a fost stabilită în cărți scrise în anii 1960 de către Bellini delle Stelle și Urbano Lazzaro, precum și de jurnalistul Franco Bandini. Deși detaliile fiecărei relatări variază în detaliu, acestea sunt coerente cu privire la principalele fapte. Audisio și Lampredi au plecat la Milano către Dongo
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
o carte pe care Audisio a scris-o mai târziu și care a fost publicată în 1975, la doi ani după moartea sa). Au mai fost publicate și alte versiuni ale relatării, inclusiv, în anii 1960, două cărți care au stabilit relatarea „clasică” a morții lui Mussolini: "Dongo, la fine di Mussolini" de Lazzaro și Bellini delle Stelle și "Le ultime 95 ore di Mussolini" scrisă de jurnalistul Franco Bandini. În scurt timp, s-a constatat că există neconcordanțe între povestea
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
care a pretins că el l-ar fi împușcat pe Mussolini și că a fost însoțit în misiunea sa de către un ofițer al armatei britanice, numit „John”, care a împușcat-o pe Petacci. Jurnalistul Peter Tompkins a susținut că a stabilit că „John” ar fi fost Robert Maccarrone, un agent al SOE britanic, de origine siciliană. Potrivit lui Lonati, el și „John” ar fi mers la ferma de Maria în dimineața zilei de 28 aprilie și i-ar fi ucis pe Mussolini
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
apoi cucerit de armata rusă. Familia Bejerano a fost greu lovită de moartea mamei, ucisă de un obuz, în timpul luptelor. Bejerano a decis atunci să se refugieze împreună cu ai săi dincolo de Dunăre, în România vecină. În 1878 Bejerano s-a stabilit în capitala României, București, unde a invatat românește și a activat vreme de 32 ani că rabin și predicator al Sinagogii Mari spaniole din oraș. De asemenea a condus școală de băieți a obștii sefarde. În 1896 a ținut cursuri
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
din România Istoricul francez Ernest Renan a laudat traducerea în ebraică făcută de Bejerano cărții „Religia naturală” de Jules Simon Bejerano a fost activ și în cadrul societății de difuzare a limbii italiene „Dante Alighieri”. După anul 1910 Bejerano s-a stabilit la Edirne, în Tracia sau Turcia europeană, la granița cu Bulgaria și a devenit marele rabin al evreilor din oraș. A înființat la Edirne o școală evreiască și a depus eforturi pentru a ajuta obștea, care a suferit mult de pe urma
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]