36,992 matches
-
și gîndirea umană, apărută în 19409. În această carte, Lupasco asimilează și generalizează învățătura fizicii cuantice într-o veritabilă viziune cuantică a lumii. Relațiile lui Heisenberg aruncă o lumină cu totul tulburătoare asupra dinamicii particulelor cuantice. Potrivit interpretării lui Lupasco, actualizarea localizării spațiale antrenează potențializarea cantității de mișcare, iar actualizarea localizării temporale antrenează potențializarea extensiei în energie. Conceptul de identitate a unei particule, în sensul clasic al termenului, nu mai este deci valabil în lumea cuantică. Contradicția între identitate și non-identi-tate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco asimilează și generalizează învățătura fizicii cuantice într-o veritabilă viziune cuantică a lumii. Relațiile lui Heisenberg aruncă o lumină cu totul tulburătoare asupra dinamicii particulelor cuantice. Potrivit interpretării lui Lupasco, actualizarea localizării spațiale antrenează potențializarea cantității de mișcare, iar actualizarea localizării temporale antrenează potențializarea extensiei în energie. Conceptul de identitate a unei particule, în sensul clasic al termenului, nu mai este deci valabil în lumea cuantică. Contradicția între identitate și non-identi-tate, contradicție inerentă lumii infinitului mic, lumii particulelor, este acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la limită" ce caracterizează actul cauzal și obiectivitatea lui Imago Mundi..."22. Potrivit logicii formulate de Lupasco, energia, "...în constituenții săi fundamentali, posedă totodată proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-o stare în același timp de egală potențializare și de egală actualizare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-o stare în același timp de egală potențializare și de egală actualizare a unuia în raport cu celălalt..."24. Realitatea posedă deci, după Lupasco, o structură ternară. În analiza științifică a unui sistem fizic, biologic, sociologic sau psihic, trebuie să căutăm să punem în evidență anti-sistemul său, sistemul său contradictoriu (iar știința e plină
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și mai fascinante ale filosofiei lui Lupasco este prezența stării T. Echilibrul riguros dintre actualizare și potențializare, care antrenează o densificare maximală a energiei, pare să vrea să indice, așa cum am explicat deja, că nici o manifestare directă a acestei stări în spațiul-timpul nostru continuu nu este posibil: spațiul-timpul asociat stării T este de o natură
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
întîi, Lupasco constată, ca rezultat al logicii sale, primatul relației asupra obiectului: Operația e cea care dă naștere elementului. Elementele, pînă la urmă, se prezintă ca niște stopări ale dinamismului, ale devenirii unei implicații... ; ... ele marchează limita relativă a unei actualizări în fața potențializării contra-dictorii...". În consecință, timpul și spațiul sunt ele însele un rezultat al logicii antagonismului contradictoriu. Timpul este rezultatul mișcării, al schimbării, al dinamismului logic: "... cine vorbește de trecere de la o stare la alta, de la o anumită cantitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ansamblu...". Spațiul apare astfel ca o conjuncție contradicțională, în vreme ce timpul apare ca o disjuncție contradicțională : spațiul și timpul sunt legate de o relație de contradicție. Potrivit formulării lui Lupasco "... va exista întotdeauna spațiu în timp și timp în spațiu..."38. Actualizarea și potențializarea nu mai au loc în spațiu-timp, ci spațiul-timp este generat de contradicția actualizare-potențializare. Astfel, "... un element, un eveniment, un fenomen, tocmai datorită structurii sale logice... nu se derulează în timp, ci derulează un timp...". În același mod, "... fenomenele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt localizate, ci localizează, creează localizări. Spațiul, ca și timpul sunt funcții de elemente, mai degrabă ansambluri, sisteme de elemente... "39. În fine, fiecare pol al structurii ternare omogen-eterogen-stare T conduce la un spațiu-timp propriu. În consecință, timpul corespunzător unei actualizări va fi necesarmente discontinuu, căci rezultă din acțiunea concomitentă a acestor trei poli cu spațiul-timpul asociat fiecăruia: "Orice timp evoluează în sacade, în salturi, prin înaintări și reculuri, prin însăși constituția dialecticii care îi dă naștere... Temporalitatea logică este astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
motor poate conduce la moarte prin realizarea identității absolute, non-contradictorii (și asta se poate întîmpla dacă bunăstarea, confortul material devin unica preocupare a omului). Dinamismul emoțional apare astfel ca protecție a vieții. Mentalul și corpul fizic cred numai în existența actualizării, au obsesia actualizării absolute. Dar, potrivit logicii antagonismului la Lupasco, a ține seama exclusiv de actualizare reduce Realitatea la o realitate trunchiată, aproximativă și conduce la iluzii și la utopie. Societățile totalitare, cu tendință omoge-nizantă, sunt construite pe credința în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la moarte prin realizarea identității absolute, non-contradictorii (și asta se poate întîmpla dacă bunăstarea, confortul material devin unica preocupare a omului). Dinamismul emoțional apare astfel ca protecție a vieții. Mentalul și corpul fizic cred numai în existența actualizării, au obsesia actualizării absolute. Dar, potrivit logicii antagonismului la Lupasco, a ține seama exclusiv de actualizare reduce Realitatea la o realitate trunchiată, aproximativă și conduce la iluzii și la utopie. Societățile totalitare, cu tendință omoge-nizantă, sunt construite pe credința în actualizarea absolută, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
bunăstarea, confortul material devin unica preocupare a omului). Dinamismul emoțional apare astfel ca protecție a vieții. Mentalul și corpul fizic cred numai în existența actualizării, au obsesia actualizării absolute. Dar, potrivit logicii antagonismului la Lupasco, a ține seama exclusiv de actualizare reduce Realitatea la o realitate trunchiată, aproximativă și conduce la iluzii și la utopie. Societățile totalitare, cu tendință omoge-nizantă, sunt construite pe credința în actualizarea absolută, pe voința de a transforma contra-dictoriile în contrarii. Aceste societăți nu știu că ele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
au obsesia actualizării absolute. Dar, potrivit logicii antagonismului la Lupasco, a ține seama exclusiv de actualizare reduce Realitatea la o realitate trunchiată, aproximativă și conduce la iluzii și la utopie. Societățile totalitare, cu tendință omoge-nizantă, sunt construite pe credința în actualizarea absolută, pe voința de a transforma contra-dictoriile în contrarii. Aceste societăți nu știu că ele sunt dinainte sortite morții. Evident, dacă lumea este logică. Pe de altă parte, societățile democratice sunt, și ele, fondate pe credința în actualizarea absolută: cea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
credința în actualizarea absolută, pe voința de a transforma contra-dictoriile în contrarii. Aceste societăți nu știu că ele sunt dinainte sortite morții. Evident, dacă lumea este logică. Pe de altă parte, societățile democratice sunt, și ele, fondate pe credința în actualizarea absolută: cea a eterogenizării. În ciuda diferențelor lor considerabile, societățile democratice posedă o caracteristică fundamentală comună : cea a potențializării progresive a stării T. Va cunoaște oare lumea, într-o zi, o societate de tip nou, tridialectic, fondată pe actualizarea progresivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
credința în actualizarea absolută: cea a eterogenizării. În ciuda diferențelor lor considerabile, societățile democratice posedă o caracteristică fundamentală comună : cea a potențializării progresive a stării T. Va cunoaște oare lumea, într-o zi, o societate de tip nou, tridialectic, fondată pe actualizarea progresivă a stării T, ceea ce implică un echilibru riguros între omogenizare și eterogenizare, între socializare și realizarea maximală în plan individual? Războaiele sunt fondate pe același fanatism al actualizării absolute. Dezechilibrul ternarului, realizarea preferențială a unei direcții sau alteia prin
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
într-o zi, o societate de tip nou, tridialectic, fondată pe actualizarea progresivă a stării T, ceea ce implică un echilibru riguros între omogenizare și eterogenizare, între socializare și realizarea maximală în plan individual? Războaiele sunt fondate pe același fanatism al actualizării absolute. Dezechilibrul ternarului, realizarea preferențială a unei direcții sau alteia prin suprimarea contradicției echivalează, potrivit logicii și filosofiei lui Lupasco, cu o redutabilă patologie. Războaiele sunt, în acest sens, imense psihoze colective. Filosofia terțului inclus apare astfel ca o filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
e, de exemplu, trebuie mereu să-i fie asociat, structural și funcțional, un anti-fenomen sau anti-element sau anti-eveniment logic, și deci o judecată, o propoziție, un semn contradictoriu : non-e..."2. Lupasco precizează că e nu poate fi decît potențializat prin actualizarea lui non-e, dar nu poate să dispară. În același mod, non-e nu poate fi decît potențializat prin actualizarea lui e, dar nu poate să dispară. Ne putem ușor imagina perplexitatea multor logicieni și filosofi în fața unui asemenea postulat: dacă termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
logic, și deci o judecată, o propoziție, un semn contradictoriu : non-e..."2. Lupasco precizează că e nu poate fi decît potențializat prin actualizarea lui non-e, dar nu poate să dispară. În același mod, non-e nu poate fi decît potențializat prin actualizarea lui e, dar nu poate să dispară. Ne putem ușor imagina perplexitatea multor logicieni și filosofi în fața unui asemenea postulat: dacă termenul "propoziție" este bine definit în logică, care ar putea fi semnificația unor cuvinte ca "fenomen", "element" și "eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și a celorlalte cărți ale lui Lupasco. Faimoasa stare T ("T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită ca o stare "nici actuală nici potențială". Cuvîntul "stare" face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]