28,520 matches
-
Nobel pentru fiziologie și medicină În 1965, scria: “...structura unei ființe vii rezultă dintr un proces totalmente diferit prin aceea că el nu datorează nimic acțiunii unor forțe exterioare, Însă datorează totul, de la forma generală și până la cel mai mic amănunt, unor interacțiuni «morfogenetice», interioare obiectului Însuși. Este de o structură care demonstrează, deci, un determinism autonom, precis, riguros, implicând o «libertate» cvasitotală față de agenți sau factori exteriori, capabile, desigur, să tulbure această dezvoltare, dar nu să o dirijeze, să-i
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
până În măduva oaselor", Își amintește Gillian, În timp ce George mărturisea că se simțea ca pe scaunul electric. BineînȚeles, nimeni nu-i povestise micuței Mandy nimic despre prima Întâmplare, despre cimitir sau despre ceva În legătură cu aceasta. Dar ea a dat și alte amănunte, unele mai curioase decât altele: a pomenit o mică brățară de argint cu brelocuri și o inscripție, care Îi fusese pusă În sicriu. Într-adevăr, Mandy I fusese Îngropată cu brățara sa, cadoul de la unul din unchi, un anume Patrick
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și-au ascuns întotdeauna ineficiența și impostura sub cele - eterne! - 8-9% de sufragii electorale. O cronică a eșecului R.M. din epoca de după ’89 (știu că la Chișinău se scriu deja câteva studii serioase pe această temă) va înregistra, cu destule amănunte, deopotrivă jenante și descalificante, înfrângerea scandaloasă a „democraților” aflați pe scena politică. Dar ceea ce li se va reproșa în mod special este lipsa lor de inițiativă în decomunizarea reală a spațiului politic. „Democrații”, anticomuniști cu vorba, n-au pledat consecvent
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
grație unei legi electorale anapoda construite, s-a constatat că partidul comuniștilor este garnitura cea mai incompetentă dintre toate câte s-au perindat la guvernare în R. Moldova după 1989. Presa independentă și de opoziție a înregistrat cu lux de amănunte, pe un ton situat sub semnul stupefacției, „gândirea primitivă”, anacronică, total depășită a guvernanților comuniști. Populația folosește drept umor negru expresii înaripate din reflecțiile economice, politice și culturale ale liderilor comuniști - o „cinste” de care înainte se bucurase poate doar
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ocolesc. Pentru că moravurile aici sunt esențialmente asiatice. Să ne întrebăm, bunăoară, câți dintre intelectualii noștri s-au pronunțat fără echivoc pentru construcția capitalismului în Basarabia? Cuvântul capitalism provoacă o crispare prost mascată în mediile culturale, deși nemulțumirii acesteia îi scapă „amănuntul” că nivelul de viață al țărilor occidentale, pe care îl invidiem, s-a edificat în capitalism, acolo unde a fost pusă în capul mesei performanța, valoarea, spiritul de emulație. Departe de a conștientiza aceste adevăruri, intelectualii basarabeni își descoperă uimitoare
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
le dee insulele Kurile japonezilor. Romanțev parcă e beat, râde ca prostu... Când fumează nu se cunoaște, dar în Japonia nu e voie de fumat peste tot... Ai văzut incendii la Moscova?... Te-a sunat Gheorghe să povestească mai multe amănunte?... (Gheorghe e frate-meu, care se află la muncă la Moscova. A sunat, e sănătos, mi-a povestit, dar nu totul e de reprodus aici. Iată doar o glumă care circulă la Moscova după „revoluția” fanilor de fotbal. Se spune
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
negru, din ultima parte a vieții scriitoarei, e proiecția unui personaj fictiv, care iese din paginile jurnalului și intră În viață. A doua categorie de jurnale atinge, În multe privințe, specia patologicului. Morbiditatea, plăcerea de a descrie cu mii de amănunte pătrunderea (fizică, psihică) În moarte nu țin neapărat de o vârstă a autorului. Obsesia morții (și a heraldului ei, bătrânețea) se insinuează În pagină, pe care o ocupă cu o agresivitate războinică, sabotând ocupația de bază a scriitorului: După 35
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și nici lipsită de un ceremonial plin de patetism. Ca mare parte a autorilor de jurnale, Drieu e extrem de atent la consemnarea tuturor gesturilor semnificative ale existenței sale. El Își gândește viața și resimte o bucurie sălbatică În timp ce Își notează amănuntele voluntarei intrări În moarte. Nimic din ceea ce trăiește nu i se pare Întâmplător și, dacă ar fi s-o ia de la Început, n-ar modifica nimic În proiectul tulburatei sale biografii. Cu alte cuvinte, ar fi și antisemit, și la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă, decât sinuciderea. Oricum, nu ar suporta triumful evreilor, pe care, la sfârșitul lui 1942, Îl Întrevedea deja cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
orice, dovada voinței autorului de a schimba ordinea În mica lume pe care o locuiește. Interdependențe Există În fiecare biografie - și mai ales În biografia scriitorului - o anumită transparență. Deși inițial jurnalul intim pare să opacizeze fluxul de Întâmplări și amănunte ce izvorăște necontenit din biografie, În cele din urmă el va acționa ca un mecanism de amplificare a gestualității (auto)biografice. Mizând pe involuntara lui transparență, intimul Își relevă rolul de mediator, fiind poarta prin care spiritul Își apropriază o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a scriitorului. Sexualitatea, insomnia, bolile, suferința, melancolia, dorința joacă, În acest caz, un dublu rol. Pe de o parte, ele aduc la același numitor fragmentele compartimentate ale existenței, pe de alta ajută la formarea unei diferențe În interiorul masei compacte de amănunte a jurnalului. Așadar, subiectivitatea, abandonul În mărturisire devin forțe structurante ale discursului. Ale unui discurs care din impersonal și abstract, la Începuturile sale, ni se relevă ca o entitate subiectivă purtătoare de sens. Efect secundar al mărturisirii, intimul organizează, din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
arbitrarul notației zilnice. Literatura se insinuează, prin urmare, În mod spontan, fără a fi urmat o strategie atent instrumentată și fără a recurge la obiectivitatea - discutabilă, de altfel - a analogiilor cu genurile literare consacrate. Ea irumpe În plin haos al amănuntelor aflate În devălmășie, refuzând aproape instinctiv ierarhizarea și alcătuind o rețea expresivă În care cititorul recunoaște liniile unui portret. În realitate, autoportretul Începe să existe din chiar clipa În care scriitorul așterne pe hârtie prima literă a monologului său confesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
va mina din interior orice clauză care Încearcă să-l mențină departe de posibilii destinatari. Există o tentație a auto-comunicării În orice text, iar autorul nu face decât să lucreze, conștient sau inconștient, În direcția aceasta. Totodată, el adaugă, involuntar, amănunte care inițial nu intrau În rețeta - mai mult sau mai puțin alchimică - a jurnalului. Chiar dacă acesta refuză astfel de clasificări, el poate fi categorisit În funcție de gradul În care admite descifrarea personalității, fizice sau psihice, a autorului. Or, din acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el capabil să tezaurizeze ceva din realitatea „obiectivă”, exterioară! Proba auto-recunoașterii subiective conduce, așadar, la ideea ficțiunii involuntare. Derularea temporală a scrierii scoate de sub autoritatea scriitorului materia textuală pe care acesta Își Închipuie că o domină până În cele mai mici amănunte. Zona incontrolabilă, aceea dintre eul privitor și eul privit, devine tocmai un spațiu al literaturii. Al ficțiunii. În interiorul acestuia, scriitorul Își Îngăduie nenumărate și imprevizibile manevre. Constatării aproape stupefiate că imaginea proprie tinde să dobândească o existență independentă i se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
structurile de adâncime, bazele ficționale ale jurnalului intim. Rămânând la jurnalele câtorva dintre marii scriitori ai ultimului veac, vom constata importanța capitală a datei În scrierea jurnalului. Realitatea e determinată cronologic, Înainte de a fi caracterizată de Însumarea constantă, progresivă a amănuntelor mai mult sau mai puțin materiale. Situația a fost resimțită și de Henry James, când nota: „Am pierdut cu adevărat, pierzând sau mai degrabă nedobândind, obiceiul de a lua note”21. Pentru că, la Henry James, după cum constată Jacques Neefs, Înscrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și realitate În jurnalul intim sunt relații de Întrepătrundere. Așezat la mijloc, suferind presiunea unui eu sufocat de dorința de a se exprima, dar și pe aceea a unei realități exterioare care s-ar voi transcrisă până În cele mai mici amănunte, jurnalul se dovedește un gen al elipsei. El va spune foarte mult despre autorul său, Însă nu va spune niciodată totul. Imposibilitate conștientizată Încă de primele jurnale intime, care, aparent, cel puțin, mărturisesc doar intenția de a fi un document
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care le trăiești, dar nu le controlezi. Singura lui justificare este, după Roland Barthes, cea literară. El nu trebuie să răspundă nici unei misiuni. Poate doar aceleia de a exprima „În mod esențial neesențialul lumii”73. De a se concentra asupra amănuntelor care nu sunt niciodată lipsite de semnificație literară. Dar, pentru a exista o plăcere estetică, trebuie să existe și o anume „refulare a dorinței”74. O deplasare sau o deformare, o transformare În legătura dintre „afect și reprezentare”75. „Fantasmele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
creație anonimă a poporului, cea mai veche și cea mai autentică" și de generos patron al culturii scrise, reprezentată aici prin Letopisețul de când... s-a început Țara Moldovei, lucrare care contribuise "la răspândirea faimei domnului moldovean"88. Nu se dădeau amănunte despre rolul domnitorului în edificarea culturii bisericești, dar se reiterau "idealurile antiotomane ale domniei lui Ștefan cel Mare", sub motiv că fuseseră înscrise și în Chronicon Dubnicense 89. Apariția manualelor alternative, redactate conform noii programei din 1999, a însemnat, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
foarte curajos. El era foarte înalt și voinic (sic!). A cucerit inergic (sic!) tronul cu ajutorul lui Vlad Țepeș"177. Pe aceeași temă, elevii trecuți de clasa a IV-a au scris, în esență, cam același răspuns, dar împodobit cu alte amănunte din registrul folclorului școlar, al "temei de învățat la istorie" sau al creativității personale. Confuziile lor sunt foarte grăitoare: "astăzi, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe data de 22 decembrie, în fiecare an"178; "a construit cetatea Neamțului de la Suceava"179
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
România în Primul Război Mondial" sugerând că țara a fost cumva prinsă, dar nu neapărat din proprie voință, în vârtejul marii conflagrații. "România" era numele care simplifica până la uitare istoria incomodă a regatului, a românilor din afara țării și a altor amănunte care stânjeneau prezentul. Ușoare oscilații, în limitele supravegherii politice, s-au observat totuși în paginile manualului unic, strict controlat de autorități. Un titlu precum "România în anii războiului..." promitea, de pildă, o cronică politico-militară tradițională, fără mari pretenții analitice, dar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
textul de manual era conceput doar ca o suplimentare a detaliilor aceleiași expuneri istorice, tendință considerată oportună mai ales pentru clasele terminale de liceu. Ceea ce s-a omis, se poate scuza, păstrând registrul, prin teama de supraaglomerare cu prea multe "amănunte". "Noile" date nu au afectat interpretarea clasică despre realizarea marii uniri, cu excepția acelei fraze, amintită anterior, din problematicul manual al editurii Sigma. Nici delimitările cronologice nu s-au modificat, pentru că mesajul didactic a rămas la fel de bine ancorat în vechile certitudini
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de la școlile de stat din Transilvania au reclamat "manualele de istorie tipărite în vechiul Regat [care] sunt scrise într-un stil prea înalt și greu de înțeles pentru elevii din școalele noastre civile, iar de altă parte cuprind prea multe amănunte fără importanță educativă și tratează în mod foarte sumar momentele cele mai însemnate din trecutul românilor ardeleni"259. Din perspectiva lor, ziua de 1 Decembrie 1918 deținea, firește, o importanță covârșitoare, autorul celui mai nou și popular manual de istorie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ultimilor ani: "Monumentul eroilor sovietici din București" temporar înlocuit cu cel din Berlin sau portretul lui Ștefan Gheorghiu. Apăreau, în schimb, noi reprezentanți autohtoni ai comunismului: Constantin Ivănuș, Leonte Filipescu, Ilie Pintilie și Petru Groza. Între toate aceste retușuri de amănunt, relatarea Primului Război Mondial culisa discret spre o istorie mai puțin condamnabilă. Rămânea un război "nedrept", dar nu neapărat și "imperialist". Lecțiile despre "Însemnătatea Marii Revoluții Socialiste" și "Sfârșitul Primului Război Mondial" se reuneau, amintind și de faptul că, lupta "popoarelor asuprite" înlăturase Imperiul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comunist Eduard Gierek. Popularitatea lui a expirat însă rapid, tot din motive economice, datorită utilizării neinspirate a creditelor externe, urmată de creșterea prețurilor. Deceniul respectiv este, de altfel, și singura perioadă pe care povestitorul o detaliază, arătându-se atent la amănuntele vieții cotidiene 67. Manualul a omis referirile la prestația Poloniei pe scena internațională, în interiorul "frăției socialiste" sau în afara acesteia. În schimb, a subliniat faptul că ea a dat semnalul schimbărilor din 198968, lupta anticomunistă fiind definitiv convertită în folosul demnității
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
probabil [că părinții] mai luau țigări, de alea pe sub mână, cafea" (M.L.); "drept cadouri, mama [care era profesoară] primea cățeluși de pluș, păpuși, bibelouri, ciocolate, bomboane, spray-uri [...] flori. Cam aceleași lucruri duceam și noi [profesorilor]" (A.M.). Diseminată în toate amănuntele vieții cotidiene, realitatea avea prea puțină legătură cu denumirile ei oficiale. Sloganurile regimului nu reușeau să îi convingă nici pe cei mici. Chiar și cuvântul comunism nu era, în mod obișnuit, folosit, iar "socialism, nici atât. Spuneam doar Ceaușescu [ca mod
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]