12,966 matches
-
care nu implică o încordare puternică. e. Training-ul autogen Schultz Termenul de Training Autogen (din grecescul “autos”=prin el însuși, “genen”= a provoca) indică un exercițiu practicat de însăși persoana în cauză. Originea Training-ului își are obârșia în antica și solida experiență medicală a hipnozei (somnul terapeutic). Hipnoza este o stare de destindere asemănătoare somnului, mai mult sau mai puțin realizabilă la individul nervos, fiind obținută normal prin pură sugestie psihică. Antrenamentul autogen, proces de autodecontractare concentrativă, permite o
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
în felul nefast cum romanocatolicismul medieval înțelegea știința, chestiune analizată în prima parte a lucrării noastre și urmărită până în consecințele ei actuale. Ortodoxia ecumenică, cu o lărgime de vedere unică, a știut să asimileze în corpul ei toată lamura culturii antice și, consecventă în această atitudine, e față de cultura profană selectivă, iar nu exclusivă. E de prisos să adăugăm că ortodoxia românească de-a lungul vieții sale istorice a observat fără modificare atitudinea ecumenică. Abia spre sfârșitul veacului XIX începe să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adevărat că o cultură moare cu poporul care a zămislit-o. Sunt cazuri însă când ea supraviețuiește ca putere fecundă pentru alte culturi și aceste cazuri le determină rasa și religia. Recunoașterea în rasa latină bunăoară face să supraviețuiască cultura antică într-o măsură oarecare. Dar rasa singură nu e un criteriu al supraviețuirii, fiindcă bunurile antichității au fost salvate și repuse în circulație mai întâi de religia creștină și numai târziu după aceea recunoscute în conștiința de rasă. Adevărata putere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în afară de creștinism, nu ne interesează în acest capitol, care are în vedere influențele culturale, ce rămân totuși în subordinea hotărâtă a religiei. în creștinism, o chestiune ca aceasta privește mai ales raportul credinței noastre cu arta, cu filosofia și știința antică sau păgână. În alți termeni, această chestiune privește măsura în care creștinismul folosește zestrea culturală a antichității și motivele justificative ale acestui împrumut. Problema am încercat s-o tratez în capitolul Ortodoxie și Clasicism din cartea Ortodoxie și Etnocralie. Aici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elucidarea poziției ortodoxe față de antichitate, se va lămuri și atitudinea actuală față de cultura modernă care. În unele privințe, e tot așa de streină de creștinism ca și cea veche. Nu e nevoie să pregetăm în constatarea că există unele influențe antice asupra artei și literaturii creștine, că există împrumuturi din gândirea păgână în cea creștină, că știința păgână a fost folosită în bună măsură de Biserică. Și dacă religia noastră e de caracter revelat și absolut, cum ne putem explica aceste
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
influențe și împrumuturi dintr-o lume diametral opusă, împotriva căreia Iisus Hristos a venit să întroneze adevărul divin al mântuirii ? Căci învățătura Mântuitorului, cuprinsă în Evanghelii, e în afară de această discuție; nici o legătură nu se poate stabili între ea și cultura antică. Singura idee care are o legătură cu filosofia elenistă este aceea de Logos din prologul Evangheliei lui Ioan. Și dacă mai amintim câteva forme de expresie din Epistolele lui Pavel. influențate de stoicismul popular din Tarsul său natal, iată la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elenistă este aceea de Logos din prologul Evangheliei lui Ioan. Și dacă mai amintim câteva forme de expresie din Epistolele lui Pavel. influențate de stoicismul popular din Tarsul său natal, iată la ce se reduce legătura Noului Testament cu civilizația antică. Împrumuturile de clemente antice sunt ulterioare perioadei apostolice. Ele se ivesc după ce noua concepție despre Dumnezeu, despre lume și destinul omului era puternic conturată în spirite. Încât împrumuturile nu constituiau nici o primejdie de a o desfigura. Cum se explică deci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Influențe de asemenea natură variată sunt admisibile cu o condiție, ca ele să nu altereze puritatea dogmei și așezămintele de temelie ale Bisericii. Am putea zice cu Dionisie Areopagitul: ele sunt concesiuni făcute firii omenești. Dar în privința împrumuturilor din cultura antică, Biserica noastră ne dă un răspuns limpede, care poate scandaliza pe cei neavertizați și pe partizanii unui purism integral, ce face abstracție de firea omenească. Răspunsul acesta, zugrăvit pe zidul sfintelor lăcașuri, ni-l dă pictura bizantină. Ca nici o altă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Apologeții în unanimitate denunță lamentabila contradicție și incoerentă a filosofilor păgâni; iar rigorismul lui Tertulian exclude atât spectacolele de artă cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică nu e indispensabilă unui creștin: „Creștinul știe și fără filosofic zice el, că Dumnezeu ne este creatorul, învățătorul și dătătorul de har”(Augustin: De civitate Dei, VIII.10 ). Și dacă totuși face apel la știință, ea nu folosește și nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu merg spre metafizician, ci spre logician, spre naturalist și cel mult spre etician. Comentariile și parafrazele Patriarhului Fotie, ale lui Ioan Italos, ale lui G, Pachymeres, sau Teodor Metochites stau dovadă. Această înțeleaptă selecție a elementelor asimilabile din cultura antică a scutit ortodoxia de gravele erori ce apasă asupra catolicismului, după cum vom vedea. Și dacă unii scriitori s-au rătăcit, disciplina ecumenică a știut să-i izoleze și să păstreze neatinsă puritatea doctrinei ortodoxe. Iată ce spune în această privință
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unii scriitori s-au rătăcit, disciplina ecumenică a știut să-i izoleze și să păstreze neatinsă puritatea doctrinei ortodoxe. Iată ce spune în această privință un învățat de mare prestigiu, care nu e ortodox: „Chiar acolo unde sistemele și ideile antice sunt reproduse aproape în mod sclav, ele primesc din noua concepție universală ( adică cea ortodoxă ) o nouă culoare și un nou sens”(Friedrich. Ueberwegs: Grundriss der Geschichte der Philosophie, vol. Die patristische und scolastische Zeit, pag. 1.). CONFLICTELE Ideea revelației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucrurilor, cugetarea creștină le convertește și le adună în Dumnezeu care, în calitate de cauză unică, conține din eternitate ideile lucrurilor, pe care le-a creat apoi în timp și în spațiu, atunci când a binevoit. Procesul acesta de convertire a ideilor culturii antice joacă un rol deosebit de însemnat în asimilarea ei de către corpul culturii creștine. Am ținut însă să subliniem că, în ce privește ortodoxia, preferințele ei asimilatoare nu au niciodată un caracter unilateral. Ea selecționează amplu și prudent elementele asimilabile oriunde le găsește în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care îl diferențiază mult de ortodoxie, și duce în cele din urmă la consecințe extrem de dureroase în istoria creștinismului. Atâta vreme cât romano-catolicismul nu se desfăcuse de spiritul ecumenic, nu se poate vorbi în cultura apuseană de îmbrățișarea exclusivă a vreunui autor antic. Selecția elementelor asimilabile se face și în Apus după aceleași criterii al căror ton îl dă Răsăritul, care e adevăratul centru de incomparabilă finețe intelectuală al creștinismului întreg. Apusul, în primele veacuri ale Evului Mediu, e mult înapoiat pe scara
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de „metodă științifică”, pentru că se întemeiază pe principiul sincronismului psihofizic, pe relația intimă dintre anatomo-fiziologie și psihologie. E foarte interesant de stabilit bunăoară câtă înrudire izbitoare e între felul cum concepe aparatul respirator și funcția aerului în corp un autor antic ca Diocles din Carystos (v. IV a. Ch.)(Emile Brehier: Historie de la Philosophie, t. I, pag. 294-5) și un autor isihast din v. XIII-XIV ca Nichifor Monahul. Referiri la principii de psihologie aristotelică se găsesc în isihasm până în v. XVIII
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această comoară a spiritualității ortodoxe, cu analiza sufletului omenesc și a specificului creștin din el, extraordinar de adâncă și de subtilă, își dă seama perfect de rolul cu totul secundar și schematic, pe care îl joacă aici împrumuturile din știința antică. Apusul romano-catolic a fost mult mai puțin pregătit pentru a proceda just la această operă de asimilare. Cultura antică e în special de limbă greacă și după căderea Imperiului Roman, Occidentul creștin pierde contactul cu această cultură și intră în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de subtilă, își dă seama perfect de rolul cu totul secundar și schematic, pe care îl joacă aici împrumuturile din știința antică. Apusul romano-catolic a fost mult mai puțin pregătit pentru a proceda just la această operă de asimilare. Cultura antică e în special de limbă greacă și după căderea Imperiului Roman, Occidentul creștin pierde contactul cu această cultură și intră în „noaptea barbară”. Renașterea cugetării mistice în Apus începe în veacul al IX-lea, după ce opera lui Dionisie Areopagitul se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât descoperirea puternicelor urme ale înțelepciunii divine în lumea pe care a creat o și o călăuzește spre destinația ei. Dacă romano-catolicismul de azi înțelege în acest chip știința, catolicismul medieval a făcut fatala greșeală de a îmbrățișa rezultatele științei antice ca pe un absolut și de a face din ele, ca și din aristotelism, un fel de dogmă naturală a Bisericii. Marea învinuire, ce se aduce catolicismului medieval, pe lângă aceea a imoralității unor papi, a căror amintire scandalizează și astăzi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale vieții de până atunci și-1 revarsă în afară, în întindere. Intensitatea spirituală se rezolvă în expansiune. Ochiul se întoarce din cerul credinței spre realitatea pământului. Gândirea se desface de preocupările teologice și se absoarbe în filosofia naturii. Cultura antică reînvie pentru a da o justificare intelectuală freneziei cu care e îmbrățișată viața terestră. Umanismul, adică studiul literaturii antice, exista și în Evul Mediu, dar atunci era un umanism creștin. Adică o interpretare în sens creștin a autorilor păgâni. Virgiliu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se întoarce din cerul credinței spre realitatea pământului. Gândirea se desface de preocupările teologice și se absoarbe în filosofia naturii. Cultura antică reînvie pentru a da o justificare intelectuală freneziei cu care e îmbrățișată viața terestră. Umanismul, adică studiul literaturii antice, exista și în Evul Mediu, dar atunci era un umanism creștin. Adică o interpretare în sens creștin a autorilor păgâni. Virgiliu, de pildă, era citit în mănăstiri ca un profet al lui Hristos, iar înțelepciunea lui Cicero era utilizată în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a renunțat în mare parte la găsirea esenței lucrurilor, aplicându se la căutarea metodei prin care ar putea, după aceea, s-o găsească. Ea a devenit astfel un joc gratuit al rațiunii care se consumă în gol, fără scop. Filosofia antică se deosebește de cea modernă prin faptul că, imaginând într-un fel sau altul principiul lumii, trăgea din el consecințe etice pentru viața practică. O filosofie însemna astfel o concepție în funcție de viață, ale cărei reguli practice le urma un grup
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se revelează în formele sensibile ale naturii sau în formele sensibile ale artei; faptul trăit în contemplație este de aceeași valoare estetică. Principiul tradițional al acestui punct de vedere este că natura ar fi marele magistru al artei. De la filosofii antici și până la cei moderni arta a fost socotită ca o imitație a naturii. Frumusețea naturii primează; arta învață de la ea pentru a o continua și a o desăvârși. Punctul acesta de vedere îl formulează cu deosebită claritate Schopenhauer pentru care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca atare și n-o imită nici în ordinea morală, nici în ordinea estetică. Dacă ar adora-o și dacă ar imita-o pentru ea, ar săvârși un act păgân. Naturalismul modern, din acest punct de vedere, seamănă cu păgânismul antic. După doctrina creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mare în această lume. Geniul creator apare, după asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cazuri, răspunde H. Lusseau, în cartea sa Essai sur la nature de l’Inspiration scripturaire. Mai întâi, concepția inspirației extatice, în tumultul căreia subiectul își pierde cu desăvârșire conștiința, devenind iresponsabil ca un medium spiritist, e de proveniență păgână. Oracolele antice, sibylele, poeții cum îi concepe Platon, profeții cum îi concepe Philon din Alexandria își pierd cu desăvârșire stăpânirea asupra facultăților superioare ale sufletului și devin, prin entuziasmul divin, prin extaz, iresponsabili, iraționali. „în noi, inteligența e alungată de invazia spiritului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
francez, prin Corneille și Racine îndeosebi, a îmbrățișat eroii istoriei și ai tragediei grecești. Creștini și unul și altul, pe cât de francezi, piesele lor de teatru au ceva în ele artificial și hibrid. Lanson le găsește specific franceze sub togă antică; alții le găsesc profund creștine sub pseudonime păgâne. Guyau zice că „Grecii lui Racine nu sunt greci decât prin data la care sunt plasați și care rămâne adesea o simplă etichetă, un simplu cifru, fără să ne facă să vedem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]