9,571 matches
-
ca majoritatea locuitorilor să-și găsească moartea în gropile de var. Cei care au mai rămas și-au părăsit bordeiele și s-au mutat mai costișa din apropiere, formând satul Betegi. Urmele bordeielor au dăinuit până prin 1950, prin resturi de cărămizi, vetre, gropi, cioburi de vase, etc. Popa Pistol, după trecerea prigonirii turcilor, rămăsese cu un pistol pe care-l purta la chimir, pentru a se răzbuna pe cetele de turci care încă mai dădeau iama călări prin gospodăriile oamenilor.Și
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
castrului Transalutan în Muntenia la 10-15 km de Olt, construit în timpul lui Septimius Severus pentru a proteja mai bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta se află în punctul Izbășești-Filfani, castru dublu, construit în mare parte din pământ și cărămidă. Altă dovadă a vechii populări a teritoriului o constituie urmele de bordeie din malul văii Vlăscuța, aproape de confluența cu Cotmeana, unde s-au găsit vetre cu cărbuni de cenușă, cu resturi de ceramică verde din epoca bronzului, deci de mai
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
aproape de confluența cu Cotmeana, unde s-au găsit vetre cu cărbuni de cenușă, cu resturi de ceramică verde din epoca bronzului, deci de mai bine de 2000 de ani, iar în punctul Valea Pietrii, tot pe Vlăscuța, s-au găsit cărămizi și cranii de oameni, acesta constituind o veche vatră a satului Stolnici. Prima atestare documentară pentru satul Stolnici datează din anul 1557, din data de 20 noiembrie, când Pastrascu Voievod (Pastrascu cel bun) întărește prin danie pe Ion Clucer din
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
bere, una de ciment, două distilerii, una de mobilă, una de pielărie, una de produse chimice, una de săpun, una de sticlă, una de var, o turnătorie. În afară de aceste unități industriale, pe teritoriul județului se găseau fabrici de ape gazoase, cărămizi, țigle, fierăstraie pentru fasonat lemnul, mori sistematice, mori de apă, oțet, pielărie, sârmă, spirt, vopsele. De asemenea, exista Salina Turda, unitate închisă definitiv în anul 1932. În anul 1930 județul avea o populație de 183.282 de persoane, dintre care
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
lucrări de renovare completă a bisericii prin "Cooperativa de Muncă și Artă" și sub supravegherea inginerului tehnic de specialitate al Episcopiei Romanului; în timpul lucrărilor exterioare, când schela metalică era montată de jur împrejur până la șarpantă iar tencuiala decapată complet până la cărămidă, a avut loc marele cutremur din 4 martie 1977. Urmările au fost cât se poate de grave - multiple fisuri de profunzime în toată zidăria, turla de la intrare s-a dărâmat cu totul iar cea deasupra naosului s-a înclinat periculos
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
sătenilor. S-a ridicat apoi și o școală de lemn (1834), apropiată de Biserică, compusă dintr-o care servea și de cancelarie și o sală de învățământ iar după Revoluția din 1848, prin anul 1857, o școală de piatră și cărămidă ale cărei temelii se văd și astăzi la câțiva metri de căminul cultural; aceasta avea 2 săli de învățământ destul de încăpătoare și două camere pentru locuința învățătorului cu dependințe (șură, grajd, etc.). În apropierea bisericii mai construiesc o casă comunală
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
a fost mutată de regimul comunist în Baru, fiind afiliată la Primăria Baru. De atunci Livadia a devenit din comună sat, iar Baru a devenit din sat comună; motivul fiind acela că în Baru exista o mică fabrică de ceramică (cărămizi refractare și teracotă) care avea muncitori, ori în acel regim muncitorii (teoretic) conduceau țara și nu țăranii. În vorbirea curentă și acum se folosește cuvântul Livadia de Câmp și Livadia de Coastă (locuitorii acesteia fiind numiți și cei de peste apă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
făcute referiri la meserii-meșteșugarii. În alt capitol s-au făcut referi la producătorii de vase din lut (ceramică), îndeosebi locuitorii din Livadia de Coastă. O categorie importantă erau costructorii de locuințe, 4-5 familii de meșteri specializați în zidărie ( piatră și cărămidă) și dulgherie (lucrări în lemn de acoperișuri și anexe gospodărești). Constructorii cunoscuți din secolul XX au fost familiile Stoica / Ianăș, Lascu / Naia, Mihai Lupșa, Iancu Betii, Popescu Iacob și Beni Șupănău. Mai erau în sat una sau două persoane numite
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
aveau mulți copii și erau destul de sărace, unii mai cerșeau în special de sărbători, iar alții erau angajați la păzitul vitelor. Casele construite în Livadia aveau pivniță, prispă (târnaț) și parter, nu aveau etaj. Clădirea avea zidurile făcute din piatră, cărămidă sau lemn, iar acoperișul era acoperit la început cu șindrilă și în zilele noastre cu țiglă. Majoritatea caselor aveau două încăperi cu ferestre mai mici, o cameră fiind destinată servirii mesei și locuitului, iar cea de a doua pentru dormitul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
actuale de săteni, nu știu absolut nimic despre atmosfera satului bunicilor lor. Casa de locuit era construită din piatră, la începuturi cu mortar de pământ și ulterior cu var sau ciment. De asemenea mai târziu piatra a fost înlocuită cu cărămida pe care și-o făceau singuri. Cărămizile, făcute cu materie primă extrasă din solul din jurul satului, erau stivuite într-un anumit fel sub forma unui cuptor, cu spații interioare în care se introduceau bucăți de calcar și se ardeau reușindu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
despre atmosfera satului bunicilor lor. Casa de locuit era construită din piatră, la începuturi cu mortar de pământ și ulterior cu var sau ciment. De asemenea mai târziu piatra a fost înlocuită cu cărămida pe care și-o făceau singuri. Cărămizile, făcute cu materie primă extrasă din solul din jurul satului, erau stivuite într-un anumit fel sub forma unui cuptor, cu spații interioare în care se introduceau bucăți de calcar și se ardeau reușindu-se obținerea a două propduse: var și
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
făcute cu materie primă extrasă din solul din jurul satului, erau stivuite într-un anumit fel sub forma unui cuptor, cu spații interioare în care se introduceau bucăți de calcar și se ardeau reușindu-se obținerea a două propduse: var și cărămida arsă. Fundația casei era confecționată din piatră poncé, de tip burete, care se preta la o fasonare mai ușoară după dorința proprietarului. Acest lucru avea inconvenientul că datorită structurii spongioase a pietrei fundația absorbea apa și întreținea igrasia, lucrucare era
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mobilierul camerei era completat de lavițe cu spătare cu înflorituri care încadrau masa, lavițele aveau forma unei canapele prevăzută cu spătare și la capete cu ,speteze” pentru sprijinit brațele. Camera locuită avea pe peretele din mijloc amplasată plita (pleoatu), din cărămidă în formă de cizmă, iar în partea verticală era ,lerul” din tablă în care se coceau plăcintele, etc. Sub focarul de ardere al combustibilului solid, în plită era un locaș în care se colecta cenușa, numit ,coptilete”, expresie de origine
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
a șurii se făcea ,îmblătitul” grâului, treerarea manuală a grâului. În podurile șurii și deasupra grajdurilor se introducea fânul, nutrețul animalelor în timpul iernii. Șura era construită la început din lemn, iar ulterior s-a trecut la cele din piatră sau cărămidă, la proprietarii mai bogați. Referitor la acoperișul șurii se știe că acesta a fost la început de paie sau șindrilă, iar în secolul XX s-a trecut la acoperirea cu țiglă. În secolul XIX-XX în curtea gospodăriei a mai apărut
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
În secolul XIX-XX în curtea gospodăriei a mai apărut o mică clădire, formată din 1-2 camere, în care se făceau o serie de activități gospodărești, ceea ce scutea locuința de murdărie. Anexele respective aveau un cuptor de pâine și plită de cărămidă, pentru preparat mâncarea animalelor (îndeosebi a porcilor). Sâmbăta se făcea la cuptor pâinea și plăcinte cu brânză, mere sau nuci, precum și colaci sau cozonaci. De asemenea uneori se făcea la cuptor , mălai sub țest”, într-un vas special de copt
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
determinat scăderea numărului catolicilor, care au rămas o simplă comunitate mică, afiliată la parohia Grozești. Statistica bisericilor catolice din Moldova 1871-1872 notează că biserica de lemn de la Trotuș a fost construită în anul în anul 1816 și apoi refăcută, din cărămidă, în anul 1844. În locul acestei biserici Pr. Paroh Dominic Della Posta a construit biserica actuală în anul 1850, cu ajutoare bănești obținute de la Roma. De remarcat este faptul că această biserică avea clopotniță separată de biserică. În decursul existenței ei
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
a făcut-o în Câșlegile Crăciunului, și a fost mare veselie câteva săptămâni, fiind cununați chiar de Iacov, patriarhul Țarigradului. La începutul secolului al XIX-lea satul a intrat în stăpânirea hatmanului Constantin Palade, și existau atunci 103 case din cărămidă, 87 din bârne și șase din stuf. Prima biserică probabil că a existat mult înainte de 1778, dată la care a luat ființă Parohia Valea-Seacă, așa cum reiese din Schematismul Misiunii Catolice din 1850, care spune că "în 1884 este construită în
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
existat mult înainte de 1778, dată la care a luat ființă Parohia Valea-Seacă, așa cum reiese din Schematismul Misiunii Catolice din 1850, care spune că "în 1884 este construită în Valea Seacă, pe locul alteia mai vechi, o biserică din lemn și cărămidă". În 1888-1889, a fost reconstruită din cărămidă și piatră în stil roman simplu. Cutremurele de pământ din 10 noiembrie 1940 și 3 martie 1977 au cauzat daune însemnate bisericii prin căderea turnului devenind astfel aproape impracticabilă. În 1978 s-a
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
a luat ființă Parohia Valea-Seacă, așa cum reiese din Schematismul Misiunii Catolice din 1850, care spune că "în 1884 este construită în Valea Seacă, pe locul alteia mai vechi, o biserică din lemn și cărămidă". În 1888-1889, a fost reconstruită din cărămidă și piatră în stil roman simplu. Cutremurele de pământ din 10 noiembrie 1940 și 3 martie 1977 au cauzat daune însemnate bisericii prin căderea turnului devenind astfel aproape impracticabilă. În 1978 s-a trecut la refacerea bisericii, însă s-au
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
satului Valea Seacă mai sunt două capele: una pe dealul Bozdos, închinată sfinților "Constantin și Elena", construită în anul 1888 de către pr. Petru Neuman, cu concursul prințului Eugen Shänberg, posesorul pădurilor din împrejurimi. În 1937, credincioșii au refăcut capela din cărămidă și beton armat. O a doua capelă se află pe dealul Albenilor, Măgura, care poartă hramul "Înălțarea lui Isus la cer". Parohia Valea Seacă are 973 de familii cu 3.215 credincioși păstoriți de pr. paroh Ieronim Enășoaie și pr.
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
perioadă de dezvoltare care a durat până în a doua jumătate a secolului al III-lea, când a avut loc retragerea aureliană. În acest interval s-a construit pe bază de materiale variate, precum piatra locală de râu și stâncă, marmura, cărămida și țigla. Cea mai impunătoare clădire, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de persoane. Ruinele orașului antic constituie un complex arheologic ()aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
în lucrarea sa „Sate și Mănăstiri”: „Biserica cea veche din Cașin chiamă deodată privirile. Ea amintește în totul bisericile muntene și este un frumos tip al acestora. Caracterul ei muntenesc s-ar lămuri prin obârșia locuitorilor”."Biserica este clădită din cărămidă, dar cadrul fin sculptat al ferestrelor este din piatră. Pridvorul este deschis având patru stâlpi despărțiți prin arcade ogivale. Alți stâlpi ca aceștia arată asemeni unei perdele între naos și pronaos. Pereții sunt sprijiniți de contraforturi solizi. Astăzi, preotul paroh
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
iar într-un colț se găsește o sobă mare cu vatră joasă, cuptor și hoarnă, sprijinită perichiciu cu doi stâlpi de lemn. Coșul sobei, scos din podul casei, este ridicat numai de o palmă de la podea având deasupra cabalaică - două cărămizi puse în picioare și rezemate una de alta, lăsând loc pentru ieșirea fumului din pod. Fumul apără lemnăria podului de putrezire, astfel acest sistem a fost și încă mai este folosit. În dreapta tindei se găsește a treia și cea din
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
la măcinat; au perfecționat tehnicile de vânatoare și pescuit, prin apariția unor diverse tipuri de săgeți, harpoane etc. Pentru păstrarea și gătitul produselor una din cele mai importante evoluții tehnologice este apariția vaselor ceramice. Pentru construcția locuițelor s-au folosit cărămizi de lut, cum este cazul în Levant, Anatolia, Siria, nordul Mesopotamiei și în Asia Centală. În Europa locuințele sunt construite, în general, din lut amestecat cu materii organice pe structuri solide din lemn. Cu unele mici excepții, o serie de
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
fără pridvor. Cu toate acestea se observă unele elemente de noutate, specifice perioadei de căutări în arhitectura bisericească de la sfârșitul secolului al XVII-lea, numită generic "perioada Cantacuzinilor". Dimensiunile exterioare ale edificiului sunt de 18,50x7,50m cu pereți de cărămidă arsă având grosimea de 1m. Naosul și pronaosul au acoperișul sub formă de calote sferice. Absida este boltită tradițional, cu un mic cilindru urmat de o semi-calotă, ca noutate arhitectonică remarcându-se sprijinirea acesteia pe o consolă continuă. Tot ca
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]